Decizia nr. 75/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, precum și a dispozițiilor

art. 106^3 alin. (1) lit. b), e), f) și h) din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Noll Media" - S.R.L. din comuna Voluntari, județul Ilfov, în Dosarul nr. 3.793/3/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.793/3/2005, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, precum și a dispozițiilor

art. 106^3 alin. (1) lit. b), e), f) și h) din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Noll Media" - S.R.L. din comuna Voluntari, județul Ilfov.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că, prin instituirea unor taxe de timbru substanțiale, raportate la valoarea prejudiciului, în cazul cererilor evaluabile în bani, și a unor taxe simbolice, unice indiferent de valoare, în cazul cererilor în domeniul drepturilor de autor, se încalcă principiul constituțional statuat în alin. (2) al art. 16 din Constituție, potrivit căruia "nimeni nu este mai presus de lege".

În ceea ce privește dispozițiile

art. 106^3 alin. (1) lit. b), e), f) și h) din Legea nr. 8/1996 , autorul susține că acestea împiedică accesul liber la exercitarea unor activități economice cu produse neprohibite de la circulația liberă pe piață - înregistrări audiovizuale, în măsura în care condiționează comercializarea acestora de eliberarea unei autorizații din partea producătorului.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997

ca neîntemeiată, rațiunea legiuitorului în reglementarea unor taxe de timbru speciale fiind legată de protecția specială de care beneficiază proprietatea intelectuală și apărarea acestei categorii de drepturi.

Cu privire la neconstituționalitatea

art. 106^3 alin. (1) lit. b), e), f) și h) din Legea nr. 8/1996

în raport cu dispozițiile art. 45 din Constituție, se arată că libertatea economică este circumscrisă exercitării în condițiile prevăzute de lege, astfel că producătorul de opere audiovizuale este în drept să autorizeze sau să interzică distribuirea copiilor de pe propriile sale înregistrări, fără a îngrădi în acest mod accesul liber la desfășurarea unei activități economice sau libera inițiativă.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările ulterioare, care au următorul conținut: "Cererile formulate în domeniul drepturilor de autor și de inventator se taxează după cum urmează:

a) cereri pentru recunoașterea dreptului de autor și a celor conexe, pentru constatarea încălcării acestora și repararea prejudiciilor, inclusiv plata drepturilor de autor și a sumelor cuvenite pentru opere de artă, precum și pentru luarea de măsuri în scopul prevenirii producerii unor pagube iminente sau pentru asigurarea reparării acestora - 39 lei;".

De asemenea, sunt criticate și dispozițiile

art. 106^3 alin. (1) lit. b), e), f) și h) din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, care prevăd: "(1) Producătorul unei înregistrări audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele: [...]

b) distribuirea originalului sau a copiilor propriilor înregistrări audiovizuale; [...]

e) importul, în vederea comercializării pe piața internă, a propriilor înregistrări audiovizuale;

f) radiodifuzarea și comunicarea publică a propriilor înregistrări audiovizuale; [...]

h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări audiovizuale."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (2) privitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 45 referitoare la libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Referitor la critica dispozițiilor

art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997

raportate la principiul constituțional statuat în alin. (2) al art. 16, potrivit căruia "nimeni nu este mai presus de lege", Curtea constată că prevederile legale criticate nu aduc atingere principiului egalității în drepturi, fiind aplicabile tuturor persoanelor vizate prin ipoteza normei. Sub aspectul cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu prin

Decizia nr. 422/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003, arătând că regula de bază în materia impozitelor și taxelor, prevăzută de legislația fiscală, care decurge din dispozițiile art. 56 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice", este aceea că pentru anumite activități desfășurate de instituțiile publice se datorează taxe de timbru, care au rolul de contribuție la cheltuielile publice. Stabilirea modalității de plată a taxelor de timbru, ca de altfel și a cuantumului lor, este însă o opțiune a legiuitorului, ce ține de politica legislativă fiscală.

Astfel, Curtea constată că instituirea diferențiată a cuantumului taxelor judiciare de timbru după cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege, nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituțional. Potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție, "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească diferențiat modalitatea de plată a taxelor judiciare de timbru, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 106^3 alin. (1) lit. b), e), f) și h) din Legea nr. 8/1996 , Curtea reține că producătorul unei înregistrări audiovizuale este acea persoană fizică sau juridică, care, potrivit

art. 106^1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 , are inițiativa, furnizează mijloacele tehnice și financiare necesare și își asumă responsabilitatea organizării și realizării primei fixări a unei opere audiovizuale sau a unor secvențe de imagini în mișcare, însoțite ori nu de sunet. În urma realizării unei înregistrări audiovizuale, producătorul dobândește dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice o serie de activități referitoare la reproducerea, distribuirea sau punerea la dispoziția publicului a propriilor înregistrări, pe o durată de 50 de ani, potrivit

art. 106^4 din Legea nr. 8/1996 .

Curtea observă că dispozițiile

Legii nr. 8/1996

au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 15 din 22 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 10 februarie 2004, Curtea a constatat că, în considerarea specificului economiei de piață, statul nu mai este deținătorul exclusiv al tuturor pârghiilor economice, rolul său fiind limitat la crearea cadrului general, economic, social și politic, necesar pentru derularea activității agenților economici, ceea ce implică adoptarea unor reglementări restrictive, dar în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor. Domeniul reglementat de

Legea nr. 8/1996

este un domeniu a cărui importanță socială este evidentă, fiind necesară în consecință intervenția statului, pe de o parte, pentru asigurarea protecției creatorilor de opere și a titularilor de drepturi conexe, precum și, pe de altă parte, pentru asigurarea ajungerii operelor la destinatarul acestora - publicul consumator. Aceste două finalități nu pot fi atinse în lipsa unui acord între reprezentanții titularilor drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe și reprezentații utilizatorilor, de exemplu, reprezentanții societăților comerciale de radio sau televiziune.

În acest context, obligația utilizatorilor de a obține autorizarea legală din partea producătorilor pentru a comercializa înregistrările audiovizuale realizate de aceștia, precum și obligația de a plăti remunerația aferentă reprezintă modalități de valorificare a dreptului patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectuală al titularilor acestor drepturi.

Prin urmare, Curtea nu poate reține critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 45 din Constituție referitoare la libertatea economică, exercitarea accesului liber la o activitate economică fiind garantată în condițiile specifice fiecărui domeniu, prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, precum și a dispozițiilor

art. 106^3 alin. (1) lit. b), e), f) și h) din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Noll Media" - S.R.L. din comuna Voluntari, județul Ilfov, în Dosarul nr. 3.793/3/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2007.