Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 68/2007

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței

prezumat în vigoare

Data actului
8 februarie 2007
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 173 din 12 martie 2007
Citează
5 acte
Structură
0 articole · 11.192 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 61 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de creditorii Raglam Overseas Limited din Cipru și Calder-A Internațional B.V. din Olanda în Dosarul nr. 449/F/2005 al Tribunalului Brașov - Secția comercială - Judecătorul-sindic.

La apelul nominal se prezintă avocatul Dumitru Dobrev pentru Calder-A Internațional B.V. și consilierul juridic Vasile Ghicea pentru partea Societatea Comercială "Termoelectrica" - S.A. București - Sucursala Electrocentrale Borzești. De asemenea, răspund, personal și reprezentate prin mandatar Ioan Nicolae, părțile Ioan Farcaș, Carmen Bărbulescu, Ștefan Voicu și Ioan Bivolaru.

Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată. Părțile prezente, apreciind că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 449/F/2005, Tribunalul Brașov - Secția comercială - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 61 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului. Excepția a fost ridicată de creditorii Raglam Overseas Limited din Cipru și Calder-A Internațional B.V din Olanda cu ocazia soluționării unei acțiuni comerciale având ca obiect procedura reorganizării judiciare privind Societatea Comercială "Rafo" - S.A. din Onești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că instituirea posibilității anulării actelor de constituire a unei garanții reale asupra unor bunuri ale debitorului, prin consacrarea legală a unei prezumții absolute de fraudă și cauză ilicită, reprezintă o restrângere a exercitării atributelor dreptului de proprietate. De asemenea, arată că anularea unui act juridic nu se poate justifica prin invocarea unei clauze ulterioare actului, care nu putea să fie avută în vedere de către părți la data încheierii acestuia, întrucât, potrivit principiului de drept tempus regit actum, valabilitatea unui act juridic se constată în raport de legea în vigoare la data încheierii acestuia.

În final, arată că posibilitatea anulării unui drept câștigat, fără a se dovedi o culpă în sarcina părților, prin raportarea la un eveniment ulterior încheierii actului și independent de voința părților, are drept consecință afectarea încrederii între agenții economici și o încălcare a libertății contractuale ca o formă de manifestare a libertății economice asigurate de stat.

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 106/2002 .

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 61 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.

Ulterior sesizării Curții Constituționale,

Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului a fost abrogată expres prin

art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, lege care a intrat în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei.

Soluția legislativă consacrată în

art. 61 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 64/1995

a fost însă preluată, identic, în

art. 80 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2006 , dispoziții asupra cărora Curtea urmează, astfel, a se pronunța.

Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:

"Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte: [...]

e) constituirea ori perfectarea unei garanții reale pentru o creanță care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii."

Autorii excepției susțin că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 135 alin. (1) privind economia României și art. 136 alin. (5) potrivit cărora proprietatea privată este inviolabilă, potrivit legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, asupra soluției legislative criticate în cauza de față, instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat și cu alte prilejuri.

Astfel, referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea principiului neretroactivității legii, prin

Decizia nr. 74/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 1 aprilie 2004, Curtea a statuat că reglementarea criticată constituie o aplicare - în cadrul procedurii falimentului - a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acțiunea pauliană, prin care se stabilește dreptul creditorului de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Spre deosebire de titularii acțiunii pauliene, și anume creditorii, titularii acțiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor săi pot fi administratorul sau lichidatorul desemnat în cauză. Dispozițiile legale criticate sancționează tocmai reaua-credință în exercitarea de către debitori a drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacă scopul părților contractante sau cel puțin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauză ilicită, iar, potrivit art. 966 din Codul civil, acesta nu poate avea niciun efect. Având în vedere acestea, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2).

Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că anularea actului juridic constatat a fi fost încheiat în mod fraudulos, cu consecința restituirii de către terțul dobânditor a bunurilor care au constituit obiectul actului juridic anulat ori a contravalorii acestora, nu încalcă nici prevederile constituționale referitoare la art. 44 alin. (8). Prezumția dobândirii licite a averii operează fără nicio îngrădire, iar în cadrul acțiunii în anulare, introduse la tribunal, urmează a se dovedi tocmai caracterul ilicit al transferului de proprietate, instanța judecătorească urmând a dispune anularea numai a acelor acte juridice încheiate în mod fraudulos, respectiv cele având o cauză ilicită. Anularea unor asemenea acte juridice nu are drept efect confiscarea bunurilor care au făcut obiectul actelor juridice anulate, ci restabilirea situației anterioare încheierii actului juridic fraudulos.

În ceea ce privește susținerea autorilor excepției privind înfrângerea prevederilor art. 45 și art. 135 alin. (1) din Constituție, în sensul instituirii prin dispozițiile de lege criticate a unui climat de instabilitate în domeniul raporturilor juridice, de natură să afecteze libertatea comerțului, prin

Decizia nr. 106/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 7 iunie 2002, Curtea a statuat că titularul unui drept este liber să îl exercite în anumite limite statornicite prin lege, în așa fel încât să nu stânjenească drepturile altor titulari, în egală măsură ocrotite. Sancționarea abuzului de drept, având o atare finalitate, nu constituie o îngrădire a libertății comerțului, ci, dimpotrivă, un mijloc juridic eficient de asigurare a acesteia.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să impună schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și motivarea acestor decizii își păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 80 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de creditorii Raglam Overseas Limited din Cipru și Calder-A Internațional B.V. din Olanda în Dosarul nr. 449/F/2005 al Tribunalului Brașov - Secția comercială - Judecătorul-sindic.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2007.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.