Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 106/2002

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 și 45 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, , cu modificările și completările ulterioare

prezumat în vigoare republicat

Data actului
2 aprilie 2002
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 389 din 7 iunie 2002 (republicare)
Citat de
5 acte
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 13.258 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce i s-a întâmplat acestui act

Decizii de neconstituționalitate 1

  • Decizia nr. 297/2003 8 iulie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 64/…

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 64/1995 22 iunie 1995 (prevederi anume) privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 44 și 45 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Ligia Botezatu în Dosarul nr. 333/2000 al Tribunalului Neamt - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal a răspuns Banc Post - Sucursala județului Neamt, reprezentată prin consilier juridic Gigel Mihaila, lipsind autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Banc Post solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, considerând ca dispozițiile

art. 44 și 45 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) și ale art. 134 alin. (2) lit. a) teza întâi din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 29 august 2001, pronunțată în Dosarul nr. 333/2000, Tribunalul Neamt - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 44 și 45 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Ligia Botezatu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca prevederile

art. 44 și 45 din Legea nr. 64/1995 , republicată, prin care se conferă administratorului sau lichidatorului judiciar posibilitatea de formulare a acțiunii în anulare a actelor prezumat frauduloase, încheiate de debitor cu diferite persoane anterior deschiderii procedurii prevăzute de

Legea nr. 64/1995 , contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) și ale art. 134 alin. (2) lit. a) teza întâi din Constituție. Se argumenteaza ca textele de lege criticate ar institui "o cauza de nulitate necunoscută părților la data încheierii actelor juridice" și, prin urmare, "s-ar consacra o aplicare retroactivă a legii". Totodată autorul excepției considera ca prin prevederile

art. 44 și 45 din Legea nr. 64/1995 , republicată, "se instituie un climat de instabilitate în domeniul raporturilor juridice, incalcandu-se astfel prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) teza întâi din Constituție, privind obligativitatea asigurării de către stat a libertății comerțului".

Tribunalul Neamt - Secția comercială și contencios administrativ, exprimandu-și opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate, apreciază ca aceasta este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se susține ca: "situațiile reglementate în

art. 44 și 45 din Legea nr. 64/1995

privesc posibilitatea existenței unor contracte încheiate cu încălcarea condiției esențiale a cauzei licite și morale, deci a unor acte frauduloase, sancțiunea aplicată unui astfel de act fiind nulitatea absolută, ceea ce nu înseamnă însă o încălcare a dispozițiilor constituționale referitoare la neretroactivitatea legii"; art. 134 din Constituție reglementează "libertatea comerțului în ce privește fiecare comerciant, libertate ce se poate asigura numai prin împiedicarea exercitării abuzive a activității de comerț de către toți comercianții".

Guvernul apreciază ca prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) și ale art. 134 alin. (2) lit. a) teza întâi.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 44 și 45 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 44: "Administratorul/lichidatorul poate introduce la tribunal acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dăuna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.";

- Art. 45: "(1) Administratorul/lichidatorul poate introduce la tribunal acțiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte:

a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizarile în scop umanitar;

b) operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vadit pe cea primită, efectuată în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

c) acte încheiate, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;

d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea sa o obțină în caz de faliment al debitorului este mai mica decât valoarea actului de transfer;

e) constituirea ori perfectarea unei garanții reale pentru o creanta care era chirografara, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;

f) plățile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenta lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii.

(2) Următoarele operațiuni comerciale, încheiate, în anul anterior deschiderii procedurii, cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate și prestațiile recuperate, dacă sunt în paguba intereselor creditorilor:

a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat detinand cel puțin 20% din capitalul societății comerciale, atunci când debitorul este respectiva societate în comandită, respectiv o societate în nume colectiv;

b) cu un acționar detinand cel puțin 20% din acțiunile debitorului, atunci când debitorul este respectiva societate pe acțiuni;

c) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere ale debitorului societate pe acțiuni;

d) cu orice altă persoană fizica ori juridică, detinand o poziție dominantă asupra debitorului sau activității sale;

e) cu un coindivizar asupra unui bun comun."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca aceste dispoziții legale contravin următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 15. alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 134 alin. (2) lit. a) teza întâi: "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului [...]."

1. Referitor la prima critica de neconstituționalitate privind încălcarea principiului neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.

Examinarea prevederilor

art. 44 și 45 din Legea nr. 64/1995 , republicată, impune concluzia ca acestea nu sunt norme de drept substanțial, deoarece prin intermediul lor nu s-a instituit "o cauza de nulitate" cu înțelesul de motiv, astfel cum susține autorul excepției, în al carei temei actele juridice urmează să fie invalidate, cu titlu de sancțiune, ci norme de drept procesual, întrucât prevăd condițiile de exercitare a dreptului material la acțiune în nulitate, în aceasta materie, în temeiul unei cauze de nulitate de aplicație generală. Este vorba de art. 948 și 966 din Codul civil, potrivit cărora cauza, în înțelesul de scop, constituie una dintre condițiile de validitate a actului juridic, iar ilicitatea acestuia antreneaza nulitatea sa.

Orice act juridic fraudulos - indiferent dacă obiectul fraudei este un interes public sau privat - are o cauza ilicită. Altfel spus, eficienta distructiva iremediabila a fraudei, în ceea ce privește actul juridic afectat, în întregul său, se concentreaza totdeauna la nivelul cauzei, ca o condiție de validitate a oricărui act juridic. Acesta este lipsit de eficienta juridică, prin efectul nulității, pentru ca, încheiat în considerarea unei finalitati frauduloase, are o cauza ilicită.

Caracterul de norme de drept procesual al articolelor deduse controlului de constituționalitate rezultă, de altfel, din însăși apartenența lor la o lege al carei obiect, definit chiar în titlul sau, îl constituie "procedura reorganizării judiciare și a falimentului".

Asa fiind, susținerea autorului excepției, în sensul că dispozițiile

art. 44 și 45 din Legea nr. 64/1995 , republicată, ar contraveni art. 15 alin. (2) din Constituție, prin aceea ca, reglementand o cauza noua de nulitate aplicabilă unor acte juridice anterior încheiate, au caracter retroactiv, este neîntemeiată și deci nu poate fi primită.

Curtea mai retine ca prevederile

art. 44 și 45 din Legea nr. 64/1995 , republicată, nu fac decât sa reia, în esenta, dispozițiile art. 39 și 40 din redactarea inițială a legii, cu o singura modificare constând în aceea ca introducerea acțiunilor în anulare a actelor frauduloase nu mai este de competența judecătorului-sindic, ci a administratorului sau lichidatorului judiciar. Asa fiind, chiar dacă s-ar admite ca articolele în cauza ar institui o cauza de nulitate, asa cum susține autorul excepției, oricum nu s-ar putea retine ca aceasta era necunoscută părților la încheierea actelor juridice supuse invalidării, la acea data fiind în vigoare art. 39 și 40, care fuseseră adoptate o dată cu legea în întregul ei, în anul 1995.

2. Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. a) teza întâi, în sensul instituirii prin textele legale criticate a unui climat de instabilitate în domeniul raporturilor juridice, de natura sa afecteze libertatea comerțului. Titularul unui drept este liber sa îl exercite în anumite limite statornicite prin lege, în asa fel încât sa nu stânjenească drepturile altor titulari, în egala măsura ocrotite. Sancționarea abuzului de drept - dispozițiile

art. 44 și 45 din Legea nr. 64/1995 , republicată, având o atare finalitate - nu constituie o ingradire a libertății comerțului, ci, dimpotriva, un mijloc juridic eficient de asigurare a acesteia.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 44 și 45 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Ligia Botezatu în Dosarul nr. 333/2000 al Tribunalului Neamt - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2002.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.