Decizia nr. 150/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 și art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 50/1991 29 iulie 1991 (prevederi anume) privind autorizarea executării lucrărilor de construcții
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 și
art. 26 din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Liviu Corneliu Niculescu și Adriana Niculescu în Dosarul nr. 12.152/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
La apelul nominal răspunde partea Inspectoratul în Construcții al Municipiului București, prin Inspectoratul de Stat în Construcții, reprezentat de consilier juridic Cristian Dima, cu delegație depusă la dosarul cauzei, lipsind autorii excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă susține că dispozițiile art. 3 și ale
art. 26 din Legea nr. 50/1991
nu contravin normelor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul de proprietate privată și solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Arată în acest sens că instituirea, prin textele de lege criticate, a obligației obținerii autorizației de construcții pentru executarea anumitor lucrări, a unor contravenții referitoare la nerespectarea acestei obligații, cât și a sancțiunilor corespunzătoare nu încalcă prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 5 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 12.152/300/2006, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 3 și
art. 26 din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată". Excepția a fost ridicată de Liviu Corneliu Niculescu și Adriana Niculescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile
art. 3 din Legea nr. 50/1991
încalcă dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece "obligativitatea impusă titularilor dreptului de proprietate privată asupra unui teren de a construi conform voinței unor organe administrative constituie golirea de conținut a dreptului de proprietate privată și supunerea titularilor respectivului drept la taxe și sancțiuni nejustificate. În consecință, restricționarea și limitarea de către stat a dreptului de proprietate privată al cetățenilor săi, în alte condiții decât cele prevăzute de art. 44 din Constituție, constituie o încălcare a garantării și ocrotirii proprietății private". Prevederile legale criticate instituie, totodată, un tratament discriminatoriu între persoanele fizice titulare ale dreptului de proprietate și stat sau alte persoane de drept public titulare ale acestui drept. De asemenea, sancțiunile prevăzute de art. 26 din legea criticată conduc, în opinia autorilor excepției, "la o limitare drastică a dreptului de proprietate privată, atât timp cât regimul sancționator nu se aplică statului sau persoanelor de drept public".
Judecătoria Sectorului 2 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât scopul
este asigurarea interesului general privind urbanismul și amenajarea teritoriului, securitatea și siguranța în construcții. Pentru protejarea acestor obiective de interes general, legea criticată instituie anumite condiții specifice a căror respectare este obligatorie fără nicio discriminare și care sunt în acord cu prevederile art. 44 din Constituție.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 3 și
art. 26 din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții sunt constituționale. Astfel, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, prin lege pot fi stabilite anumite limite, îngrădiri, fie în privința obiectului dreptului de proprietate, fie în privința unor atribute ale dreptului de proprietate, pentru apărarea intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane, esențial fiind ca prin aceste restricții să nu se anihileze complet dreptul de proprietate, în acest context încadrându-se și reglementările legii examinate. Precizează, totodată, că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat în sensul constituționalității prevederilor criticate, de exemplu prin
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 și ale
art. 26 din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificată și completată prin
Legea nr. 52/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 16 martie 2006. Textele criticate au următorul conținut:
- Art. 3: "Autorizația de construire se eliberează pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;
b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecție, stabilite potrivit legii;
c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare privind căi de comunicație, inclusiv lucrări de artă, rețele și dotări tehnico-edilitare, lucrări hidrotehnice, amenajări de albii, lucrări de îmbunătățiri funciare, lucrări de instalații de infrastructură, noi capacități de producere, transport, distribuție a energiei electrice și/sau termice, precum și de reabilitare și retehnologizare a celor existente;
d) împrejmuiri și mobilier urban, amenajări de spații verzi, parcuri, piețe și alte lucrări de amenajare a spațiilor publice;
e) lucrări de foraje și excavări necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, prospecțiunilor geologice, exploatărilor de cariere, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și alte exploatări de suprafață sau subterane;
f) lucrări, amenajări și construcții cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării execuției lucrărilor de bază, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea;
g) organizarea de tabere de corturi, căsuțe sau de rulote;
h) lucrări de construcții cu caracter provizoriu: chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere situate pe căile și spațiile publice, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, precum și anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole situate în extravilan;
i) cimitire - noi și extinderi.";
- Art. 26: "(1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:
a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant;
b) executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor prevăzute la lit. b), de către investitor și executant;
c) aprobarea furnizării de utilități urbane, ca urmare a executării de lucrări de branșamente și racorduri la rețele pentru construcții noi neautorizate;
d) menținerea după expirarea termenului prevăzut prin autorizație sau după terminarea lucrărilor autorizate ori adaptarea în alte scopuri față de cele prevăzute în autorizație a construcțiilor, lucrărilor și amenajărilor cu caracter provizoriu;
e) neaducerea terenului la starea inițială de către investitor, după terminarea lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. c), precum și nerealizarea lucrărilor de curățare, amenajare ori degajare, după caz, a amplasamentului și/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata execuției, o dată cu încheierea lucrărilor de bază;
f) împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor și a actelor solicitate;
g) neanunțarea datei începerii lucrărilor de construcții autorizate, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (8), precum și depășirea termenului legal prevăzut la art. 7 alin. (1);
h) emiterea de certificate de urbanism incomplete ori cu date eronate, care nu conțin lista cuprinzând avizele și acordurile legale necesare în raport cu obiectivul de investiții, sau eliberarea acestora cu depășirea termenului legal;
i) emiterea de autorizații de construire/desființare:
- în lipsa unui drept real asupra imobilului, care să confere dreptul de a solicita autorizația de construire/desființare;
- în lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, aprobate potrivit legii;
- în baza unor documentații incomplete sau elaborate în neconcordanță cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale conținutului-cadru al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care nu conțin avizele și acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii;
- în lipsa expertizei tehnice privind punerea în siguranță a întregii construcții, în cazul lucrărilor de consolidare;
- în baza altor documente decât cele cerute prin prezenta lege;
j) neorganizarea și neexercitarea controlului privind disciplina în autorizarea și executarea lucrărilor de construcții de către compartimentele abilitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor județene și al primăriilor, în unitățile lor administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) și (4), precum și neurmărirea modului de îndeplinire a celor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcții, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3);
k) neîndeplinirea, la termenul stabilit, a măsurilor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcții la controlul anterior;
l) refuzul nejustificat sau obstrucționarea sub orice formă a accesului persoanelor fizice sau al reprezentanților persoanelor juridice la documentele prevăzute la art. 34 alin. (7);
m) depășirea termenului de 15 zile pentru emiterea avizelor și acordurilor necesare în vederea autorizării lucrărilor de construcții, conform prevederilor art. 7 alin. (20).
"(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă după cum urmează:
- de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a);
- de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. f);
- de la 3.000 lei la 4.000 lei, cele prevăzute la lit. c);
- de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. b), d) și e);
- de la 5.000 lei la 30.000 lei, cele prevăzute la lit. h) și i);
- de la 1.000 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la lit. j) și k);
- de la 1.000 lei la 2.000 lei, cele prevăzute la lit. l) și m);
- de 1.000 lei, cele prevăzute la lit. g)."
(3) Cuantumul amenzilor se actualizează anual prin hotărâre a Guvernului.
(4) Sancțiunea amenzii poate fi aplicată și reprezentantului persoanei juridice.
(5) Sancțiunea amenzii pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. h) și i) se aplică funcționarilor publici responsabili de verificarea documentațiilor care stau la baza emiterii certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire sau de desființare, precum și semnatarilor, potrivit atribuțiilor stabilite conform legii."
În motivarea excepției, autorul acesteia invocă dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, referitoare la ocrotirea și garantarea dreptului de proprietate privată.
Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile
art. 3 din Legea nr. 50/1991
enumeră tipurile de lucrări pentru a căror executare este necesară eliberarea unei autorizații de construire, iar art. 26 din aceeași lege stabilește contravențiile referitoare la nerespectarea unor obligații prevăzute de lege, precum și sancțiunile corespunzătoare. În opinia autorilor excepției, textele de lege menționate limitează și restricționează exercitarea dreptului de proprietate în alte condiții decât cele prevăzute de art. 44 din Constituție.
Curtea constată că această critică de neconstituționalitate nu este întemeiată. Potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Așadar, Constituția lasă în sarcina legiuitorului stabilirea condițiilor și a limitelor de exercitare a dreptului de proprietate, avându-se în vedere, evident, și celelalte prevederi constituționale, cum ar fi, de exemplu, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Ca atare,
reglementează condițiile în care trebuie să aibă loc executarea lucrărilor de construcții, stabilind în sarcina deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - anumite obligații ce derivă din necesitatea protejării interesului general pe care urbanismul și amenajarea teritoriului, precum și securitatea și siguranța în construcții îl reprezintă.
Prin urmare, Curtea nu poate reține critica de neconstituționalitate potrivit căreia obligațiile impuse de textele legale examinate depășesc cadrul constituțional stabilit de art. 44 și constată că, dimpotrivă, acestea reprezintă tocmai o aplicare a prevederilor fundamentale pretins a fi încălcate.
De altfel, în jurisprudența sa Curtea Constituțională a mai examinat conformitatea dispozițiilor art. 3 și ale
art. 26 din Legea nr. 50/1991
față de prevederile art. 44 din Legea fundamentală, statuând, pentru argumentele acolo reținute, că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 409/2005 și nr. 4/2005, ale căror soluții și considerente își mențin valabilitatea în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 și
art. 26 din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Liviu Corneliu Niculescu și Adriana Niculescu în Dosarul nr. 12.152/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.