Decizia nr. 229/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

În temeiul art. 146 lit. c) din Constituție și al

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, la data de 20 februarie 2007, un grup de 25 de senatori a solicitat Curții Constituționale să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor art. 16 alin. (2) și alin. (6) cu raportare la alin. (5) din Regulamentul Senatului.

Sesizarea de neconstituționalitate a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 1.365 din 20 februarie 2007 și constituie obiectul Dosarului nr. 229C/2007.

La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnăturile celor 25 de senatori. Potrivit acestei liste, autorii sesizării de neconstituționalitate sunt următorii: Ștefan-Mihail Antonie, Viorel Senior Duca, Viorel Arion, Nicolae-Vlad Popa, Ivan Cismaru, Nicolae Neagu, Dan Gabriel Popa, Dan Sabău, Verginia Șerbănescu, Maria Petre, Jan Vraciu, Cristian Cucuian, Cristache Rădulescu, Marius Marinescu, Mihai țâbuleac , Ovidiu Rădoi, Gheorghe David, Ioan Corodan, Ioan Talpeș, Cornelia Cazacu, Gheorghe Flutur, Mircea Cinteză, Apostol Neculai, Dorel Jurcan și Dan Cârlan.

Autorii sesizării susțin că dispozițiile art. 16 alin. (2) partea a doua și alin. (6) cu raportare la alin. (5) din Regulamentul Senatului, "care nu permit senatorilor aleși sau deveniți independenți să constituie un grup parlamentar de sine stătător, ci doar de a se afilia altor grupuri parlamentare sau de a constitui un grup parlamentar mixt", încalcă prevederile constituționale ale art. 64 alin. (3) privind organizarea internă a Camerelor Parlamentului și ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Astfel, consideră că limitarea dreptului de asociere a senatorilor independenți la posibilitatea de a se afilia vreunuia dintre grupurile parlamentare existente ori de a face parte dintr-un grup parlamentar mixt este contrară libertății de opțiune a parlamentarilor în privința modului de exercitare a dreptului de asociere în grupuri parlamentare, consacrat de normele constituționale invocate. În acest sens, se face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

În temeiul

art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, la data de 21 februarie 2007, Curtea Constituțională a solicitat punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului asupra sesizării de neconstituționalitate.

Biroul permanent al Senatului nu a comunicat punctul de vedere asupra sesizării de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile criticate din regulament, prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1, art. 2 alin. (1), art. 10, art. 27 alin. (1) și

art. 28 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor Regulamentului Senatului criticate prin sesizare.

Prin sesizarea formulată sunt criticate pentru neconstituționalitate dispozițiile art. 16 alin. (2) și alin. (6) cu raportare la alin. (5) din Regulamentul Senatului adoptat prin

Hotărârea Senatului nr. 28 din 24 octombrie 2005 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005, dispoziții care au următoarea redactare: "(2) Un grup parlamentar poate fi constituit și poate funcționa numai dacă cuprinde cel puțin 7 senatori, care au fost aleși pe listele aceluiași partid, ale aceleiași organizații a cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțe politice sau alianțe electorale.

(5) Senatorii aparținând partidelor sau organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar se pot afilia altor grupuri parlamentare sau pot constitui grupul parlamentar mixt.

(6) Dispozițiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător și senatorilor aleși sau deveniți independenți."

Autorii sesizării de neconstituționalitate consideră că aceste texte excedează în principal prevederilor constituționale ale art. 64 alin. (3), conform cărora "Deputații și senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere".

De asemenea, apreciază că aceste dispoziții contravin și art. 53 din Constituție referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Analizând sesizarea de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor referitoare la organizarea grupurilor parlamentare din regulamentele anterioare ale Senatului.

Astfel, cu privire la prevederile art. 14 ultimul alineat din Regulamentul Senatului aprobat prin

Hotărârea nr. 16 din 30 iunie 1993 , prin

Decizia nr. 46 din 17 mai 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994, Curtea a statuat că interdicția senatorilor independenți de a constitui un grup parlamentar, prevăzută de acest text, este neconstituțională, deoarece "încalcă libertatea lor de opțiune, obligându-i, dacă vor să-și exercite dreptul constituțional de a forma un grup parlamentar, să recurgă exclusiv la posibilitatea de a se afilia la un alt grup parlamentar existent potrivit art. 14 alin. (1)."

În continuare, prin

Decizia nr. 196 din 28 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 11 iunie 2004, Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității unor dispoziții din Regulamentul Senatului, modificat prin

Hotărârea nr. 5 din 17 ianuarie 2001

și republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 2 februarie 2001, ulterior modificat și completat prin

Hotărârea nr. 20 din 18 noiembrie 2003 , dispoziții care reglementau interdicția impusă senatorilor de a trece sau de a se afilia la un alt grup parlamentar. Cu acel prilej, invocând considerentele și soluția

Deciziei nr. 46 din 17 mai 1994 , instanța constituțională a statuat, printre altele, că dispozițiile art. 16 alin. (4), potrivit cărora "Senatorii aleși ca independenți sau deveniți independenți prin părăsirea grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea unui grup parlamentar", sunt neconstituționale, datorită încălcării prevederilor art. 64 alin. (3) din Constituție.

Prin

Decizia nr. 317 din 13 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 23 mai 2006, Curtea Constituțională a examinat, printre altele, și dispozițiile art. 16 alin. (2) din noul Regulament al Senatului, aprobat prin

Hotărârea nr. 28 din 24 octombrie 2005 , dispoziții ce formează obiectul controlului de constituționalitate în cauza de față. Atunci, Curtea a constatat că sesizarea în privința acestor dispoziții este neîntemeiată, întrucât "aparenta neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Regulament este înlăturată prin precizările de la alin. (5) și (6) ale aceluiași articol, care permit afilierea la alte grupuri parlamentare și constituirea de grupuri mixte, inclusiv grupuri pentru senatori independenți."

În aceste condiții, față de sesizarea actuală, Curtea menține această practică, socotind că atât considerentele, cât și soluția din această decizie își păstrează valabilitatea.

De altfel, din argumentarea sesizării, rezultă că neconstituționalitatea dispozițiilor de regulament criticate este dedusă nu din conținutul acestora, ci din modul de aplicare a lor. Astfel, alin. (5) al art. 16 din Regulament prevede dreptul senatorilor aparținând partidelor sau organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar să se afilieze altor grupuri parlamentare ori să constituie un grup parlamentar mixt, iar alin. (6) al aceluiași articol precizează că dispozițiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător și senatorilor aleși sau deveniți independenți.

În actuala sa redactare, art. 16 din Regulamentul Senatului conține o singură interdicție în privința constituirii grupurilor parlamentare, cea prevăzută în alin. (7), potrivit căruia "Constituirea unui grup parlamentar care să reprezinte sau să poarte denumirea unui partid, a unei organizații a cetățenilor aparținând minorităților naționale, a unei alianțe electorale sau alianțe politice care nu a obținut mandate de senator în alegeri este interzisă". Această interdicție este în concordanță cu principiul constituțional conform căruia în Camerele Parlamentului pot fi reprezentate doar acele forțe politice care au obținut la alegeri mandate de deputat sau de senator, iar alcătuirea tuturor structurilor de lucru ale Camerelor trebuie să reflecte configurația politică a acestora, rezultată din alegeri.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. c) din Constituție, al

art. 1, 10, 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispozițiile art. 16 alin. (2) și alin. (6) cu raportare la alin. (5) din Regulamentul Senatului sunt constituționale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Senatului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc la data de 14 martie 2007 și la ea au participat: Ioan Vida, președinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu, Șerban Viorel Stănoiu și Tudorel Toader, judecători.