Decizia nr. 187/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Stă la baza 1
- Decizia nr. 21/2016 19 ianuarie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (4) din Leg…
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 80/1995 11 iulie 1995 (prevederi anume) privind statutul cadrelor militare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor
art. 89 din Legea nr. 80/1995
privind statutul cadrelor militare, excepție ridicată de Viorel Ciolacu în Dosarul nr. 3.286/62/M/2006 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.
La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, asistat de avocat Adrian Roseti. Lipsește partea Ministerul Apărării Naționale, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea excepției și arată că, de fapt, criticile de neconstitu-ționalitate privesc doar dispozițiile
art. 89 alin. 2 teza finală din Legea nr. 80/1995 , respectiv dispoziția potrivit căreia cadrele militare puse la dispoziție "beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului pe care îl au, la minimum".
În legătură cu aceasta, arată că, spre deosebire de cadrele militare, pentru alte categorii socioprofesionale legea nu instituie o sancțiune pecuniară în cazul cercetării penale.
De asemenea, arată că doar pentru cadrele militare suspendarea din funcție are un caracter obligatoriu, iar nu facultativ. Astfel, cadrele militare sunt discriminate sub aceste aspecte în raport cu celelalte categorii socio-profesionale.
Consideră că aplicarea acestor sancțiuni încalcă și prezumția de nevinovăție, întrucât se face înainte de a fi stabilită vinovăția cadrelor militare printr-o hotărâre judecătorească. De asemenea, arată că, în cazul decesului celui cercetat, procesul penal încetează, iar urmașii nu mai pot beneficia de o pensie de urmaș corespunzătoare muncii depuse de cadrul militar. În sfârșit, arată că sancțiunile pecuniare aplicate anterior stabilirii vinovăției nu pot fi privite ca având un rol preventiv.
Autorul excepției solicită, de asemenea, admiterea excepției, arătând că atribuțiile pe care comandantul le dă celui pus la dispoziție nu sunt echivalate de remunerația primită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor prevăzute de norma juridică, fără nicio discriminare sau privilegiu. De asemenea, arată că nu înfrânge nici prezumția de nevinovăție, pentru că sancțiunile nu vizează fondul răspunderii pentru fapta imputată și nu prejudecă vinovăția.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 29 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.286/62/M/2006, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 89 din Legea nr. 80/1995
privind statutul cadrelor militare. Excepția a fost ridicată de Viorel Ciolacu cu prilejul soluționării unui litigiu de muncă având ca obiect pretenții bănești cu titlu de drepturi salariale.
În motivarea excepției autorul acesteia susține că dispozițiile
art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 , care prevăd suspendarea din funcție sau punerea la dispoziție a cadrelor militare față de care s-a început urmărirea penală ori au fost trimise în judecată, au caracter discriminatoriu, întrucât asemenea măsuri nu sunt prevăzute și pentru cetățenii care ocupă alte funcții. Totodată, consideră că măsura suspendării din funcție sau a punerii la dispoziție încalcă prezumția de nevinovăție, deoarece au un "caracter iremediabil" și se aplică fără ca vinovăția cadrelor militare respective să fi fost stabilită prin hotărâri judecătorești definitive.
Tribunalul Brașov - Secția civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, având în vedere că măsura suspendării sau a punerii la dispoziție nu are caracter de sancțiune, ci are un scop preventiv, aplicându-se fără discriminare față de toate persoanele care se află în aceeași situație.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.
Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate, întrucât nu creează discriminări între cetățeni aflați în situații identice.
De asemenea, consideră că nu încalcă nici prezumția de nevinovăție, întrucât nu prejudecă fondul cauzei penale și nu anticipează aplicarea unei pedepse.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 89 din Legea nr. 80/1995
privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995. În realitate, Curtea constată că autorul excepției critică doar dispozițiile alin. 2 ale art. 89, dispoziții potrivit cărora "În acest interval de timp ofițerii, maiștrii militari și subofițerii arestați se suspendă din funcție, iar cei care sunt cercetați și judecați în stare de libertate sau eliberați pe cauțiune se pun la dispoziție. Pe timpul suspendării din funcție, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii nu beneficiază de niciun drept de la Ministerul Apărării Naționale. Cei puși la dispoziție îndeplinesc atribuțiile stabilite de comandanții unităților din care fac parte și beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului pe care îl au, la minimum."
În opinia autorului excepției dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în opinia autorului excepției textul de lege criticat este discriminatoriu și încalcă prezumția de nevinovăție, întrucât, pe de o parte, prevede suspendarea obligatorie din funcție a ofițerilor, maiștrilor militari și a subofițerilor arestați și punerea la dispoziție a acestora dacă sunt cercetați și judecați în stare de libertate ori sunt eliberați pe cauțiune, iar, pe de altă parte, prevede că cei puși la dispoziție beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului pe care îl au la minim. Astfel, autorul excepției, cadru militar, consideră că este discriminat în raport cu celelalte categorii socioprofesionale față de care măsura suspendării are doar un caracter facultativ și nu se aplică sancțiuni pecuniare.
Față de aceste susțineri, Curtea reține că toate legile speciale de reglementare a statutului persoanelor care îndeplinesc funcții publice ori de interes public prevăd obligativitatea sau posibilitatea suspendării din funcție a persoanei față de care s-a început urmărirea penală, a fost arestată sau trimisă în judecată. Chiar și Codul muncii prevede, în art. 52 alin. (1) lit. c), ca regulă generală, posibilitatea suspendării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului în cazul în care acesta a formulat plângere penală împotriva salariatului ori salariatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni care îl face incompatibil cu funcția îndeplinită. Faptul că în cazul cadrelor militare măsura suspendării este obligatorie, iar nu facultativă, este justificat de statutul deosebit al cadrelor militare, care presupune, între altele, prețuirea onoarei forțelor armate ale României, ale armei și unității din care fac parte, precum și demnitatea gradului și a uniformei militare pe care le poartă.
În ceea ce privește dispoziția potrivit căreia cadrele militare care sunt puse la dispoziție beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului pe care îl au, la minimum, Curtea reține că această măsură este justificată de faptul că persoana pusă la dispoziție nu mai are aceleași atribuții ca acelea ce îi reveneau potrivit gradului și funcției sale anterior, ci îndeplinește numai unele sarcini atribuite de comandant și care nu sunt incompatibile cu statutul său. Instanța de contencios constituțional nu ar putea cenzura dreptul legiuitorului de a stabili care este cuantumul indemnizației cuvenite, fără a încălca principiul separației puterilor în stat. De altfel, Curtea observă că, potrivit alin. 4 și 5 ale
art. 89 din Legea nr. 80/1995 , în cazul în care se dispune scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, cadrele miliare vor fi repuse în toate drepturile avute la data suspendării din funcție, respectiv a punerii la dispoziție. Mai mult, contrar celor susținute de reprezentantul autorului excepției cu ocazia dezbaterilor în fața Curții, repunerea în drepturi se poate dispune și în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal.
În sfârșit, Curtea reține că suspendarea, punerea la dispoziție și reducerea cuantumului indemnizației nu încalcă prezumția de nevinovăție, întrucât nu vizează fondul răspunderii pentru fapta imputată, nu prejudecă vinovăția, ci constituie măsuri preventive, justificate de necesitatea împiedicării săvârșirii de noi fapte contrare prevederilor legale, de îndeplinirea corectă a atribuțiilor ce revin funcției respective și de asigurarea încrederii în persoana care ocupă acea funcție.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995
privind statutul cadrelor militare, excepție ridicată de Viorel Ciolacu în Dosarul nr. 3.286/62/M/2006 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.