Decizia nr. 21/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 65 alin. (4) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului și ale

art. 65 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrul său de sindicat Vlad Grigorescu, în Dosarul nr. 7.074/99/2014 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.297D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.300D/2015, nr. 1.320D/2015, nr. 1.368D/2015 și nr. 1.473D/2015, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor, în numele și pentru membrii săi de sindicat Traian Tătaru, Decebal Bejan, Veronica Șorea, respectiv Cătălin Bogdan Cherciu, în dosarele nr. 7.146/99/2014, nr. 7.020/99/2014, nr. 7.130/99/2014 și nr. 7.018/99/2014 ale Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal în Dosarul nr. 1.300D/2015 răspunde avocat Paul Nicolae Petrescu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, pentru autorul excepției de neconstituționalitate. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura a fost legal îndeplinită. La apelul nominal în dosarele nr. 1.320D/2015, nr. 1.368D/2015 și nr. 1.473D/2015 lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul autorului excepției în Dosarul nr. 1.300D/2015 și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.300D/2015, nr. 1.320D/2015, nr. 1.368D/2015 și nr. 1.473D/2015 la Dosarul nr. 1.297D/2015, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției în Dosarul nr. 1.300D/2015, care susține, în esență, că textele de lege criticate creează o stare de discriminare a polițiștilor puși la dispoziție față de ceilalți polițiști care îndeplinesc aceleași atribuții. Astfel, la muncă egală, remunerația ar trebui să fie aceeași. Or, polițiștii puși la dispoziție beneficiază, potrivit dispozițiilor de lege criticate, de un salariu mai mic decât ceilalți polițiști, chiar sub salariul de bază, ceea ce contravine art. 16 din Constituție. Mai susține că textele de lege criticate încalcă și dreptul de proprietate, deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, salariul reprezintă un "bun" în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocând Hotărârea din 20 mai 2010, pronunțată în Cauza Lelas împotriva Croației. Mai arată că reducerea salariilor polițiștilor puși la dispoziție se menține până la definitivarea situației penale și că nu există limite de sarcini de serviciu ce pot fi date polițiștilor puși la dispoziție. În concluzie, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, deoarece textele de lege criticate contravin art. 16, art. 41 alin. (2), art. 44 alin. (2), art. 11 și art. 20 din Constituție, raportate la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

art. 1 lit. c) din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 105/1957

privind abolirea muncii forțate, art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 100/1951

privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculină și a mâinii de lucru feminină, pentru o muncă de valoare egală.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, deoarece diminuarea indemnizațiilor polițiștilor puși la dispoziție, ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau care sunt judecați în stare de libertate ori liberați provizoriu pe cauțiune, este o măsură specială, proporțională, are caracter temporar și se aplică în mod nediscriminatoriu. De altfel, legiuitorul a prevăzut că, în cazul în care s-au dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, achitarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, precum și în cazul încetării procesului penal, polițistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție.

8. În replică, avocatul autorului excepției susține că, în realitate, dispozițiile de lege criticate prevăd măsuri sancționatorii înainte de finalizarea cauzei penale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin Decizia nr. 654 din 12 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.074/99/2014, Decizia nr. 578 din 28 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.146/99/2014, Decizia nr. 655 din 12 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.020/99/2014, Încheierea din 14 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.130/99/2014 și prin Încheierea din 5 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.018/99/2014, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 65 alin. (4) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului și ale

art. 65 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii săi de sindicat Vlad Grigorescu, Traian Tătaru, Decebal Bejan, Veronica Șorea, respectiv Cătălin Bogdan Cherciu, în cadrul unor cauze având ca obiect soluționarea recursurilor declarate împotriva unor sentințe civile prin care s-au respins cererile de acordare a drepturilor salariale corespunzătoare desfășurării activității în condiții deosebite sau speciale, în condiții vătămătoare și a sporurilor pentru orele lucrate noaptea.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că, în cazurile în care polițistul este pus la dispoziție, în situația în care procesul penal se finalizează cu condamnarea polițistului, se pune problema de a ști ce se întâmplă cu drepturile acestuia cu privire la munca pe care a prestat-o în diferite condiții - la orele lucrate noaptea, la munca prestată în condiții speciale, în condiții de radiații, în condiții de pericol deosebit -, la fel ca ceilalți polițiști împreună cu care efectuează misiuni. Precizează că nu se pot restrânge drepturile unei persoane, cu titlu de sancțiune în muncă, salariul fiind un drept de proprietate, conform art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, consideră că se încalcă drepturile omului, deoarece o persoană care muncește în anumite condiții, pentru care se prevăd sporuri, nu ar avea dreptul să le primească sau primirea lor este afectată de o condiție, drept pedeapsă, potrivit textelor de lege criticate. Or, această situație constituie o violare a drepturilor omului și a principiului egalității de tratament în salarizare, care implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. În concluzie, susține că această posibilă interpretare a textelor de lege criticate, ca măsură punitivă a legiuitorului, determină neconstituționalitatea acestora.

11. Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece, pe de-o parte, restrângerea are caracter temporar și este justificată de nevoia protejării unui interes public, iar, pe de altă parte, sfera responsabilităților polițistului pus la dispoziție nu este identică cu cea existentă anterior momentului luării acestei măsuri, fapt ce justifică diferența de tratament juridic. Prin reducerea indemnizațiilor nu se îngrădește nici dreptul la muncă și nici nu se creează o situație discriminatorie raportat la ceilalți polițiști care desfășoară activitatea în aceleași condiții, cât timp situația premisă nu este identică sau comparabilă, polițiștii puși la dispoziție ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau care sunt judecați în stare de libertate ori liberați provizoriu pe cauțiune aflându-se într-o situație specială, care justifică luarea unor măsuri cu caracter provizoriu al căror conținut presupune restricționarea unor drepturi.

12. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Guvernul a transmis punctul său de vedere în Dosarul nr. 1.473D/2015 în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Apreciază că prin reducerea indemnizațiilor polițiștilor puși la dispoziție nu se îngrădește nici dreptul la muncă și nici nu se creează o situație de discriminare în raport cu ceilalți polițiști care desfășoară activitatea în aceleași condiții, deoarece situația polițiștilor puși la dispoziție ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau care sunt judecați în stare de libertate ori eliberați provizoriu este diferită, specială și justifică restricționarea unor drepturi. Celelalte aspecte invocate de autorul excepției nu vizează veritabile critici de neconstituționalitate, ci aspecte de interpretare și aplicare a legii, care nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate.

14. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere, în dosarele nr. 1.297D/2015, nr. 1.300D/2015, nr. 1.320D/2015 și nr. 1.473D/2015, în sensul constituționalității dispozițiilor de lege criticate. Cu privire la discriminare, invocând jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit cărora principiul egalității presupune soluții diferite pentru situații diferite, apreciază că polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare urmăriți penal, judecați în stare de libertate ori liberați provizoriu pe cauțiune, nu sunt în aceeași situație juridică cu colegii în funcție care desfășoară aceleași activități. Referitor la încălcarea art. 41 alin. (2) din Constituție, apreciază că polițiștii puși la dispoziție, potrivit legii, ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau care sunt judecați în stare de libertate ori liberați provizoriu pe cauțiune beneficiază de salariul de funcție minim corespunzător gradului profesional deținut, de salariul gradului profesional și de gradațiile cuvenite, până la definitivarea situației. Ca atare, salariul acestora se diminuează cu 25%, iar restrângerea este prevăzută prin legea criticată. Analizând condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, apreciază că măsura se impune pentru o anumită categorie, și anume cea a polițiștilor puși la dispoziție, este necesară și proporțională cu situația care a determinat-o și este aplicabilă în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în acea situație. În plus, arată că, potrivit

art. 65 alin. (4) din Legea-cadru nr. 284/2010 , în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum și în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, persoanele cărora li s-au aplicat prevederile art. 65 alin. (1)-(3) vor fi repuse în toate drepturile bănești avute la data punerii la dispoziție, respectiv a suspendării din funcție, inclusiv compensarea drepturilor salariale de care au fost private pe perioada punerii la dispoziție, respectiv a suspendării din funcție, actualizate potrivit majorărilor sau indexărilor salariale.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actele de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 65 alin. (4) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale

art. 65 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare. Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă însă că autorul acesteia critică dispozițiile art. 65 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VII: "Familia ocupațională de funcții bugetare «apărare, ordine publică și siguranță națională»" la

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Dispozițiile

art. 65 din Legea nr. 360/2002

au fost modificate prin

Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, iar alin. (4) al art. 65 are următorul conținut: "Polițistul pus la dispoziție îndeplinește numai acele sarcini și atribuții de serviciu stabilite în scris de șeful unității de poliție și beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, precum și de celelalte drepturi prevăzute în prezenta lege." Dispozițiile art. 65 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VII: "Familia ocupațională de funcții bugetare «apărare, ordine publică și siguranță națională»" la

Legea-cadru nr. 284/2010

au următorul cuprins: "Polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare puși la dispoziție, potrivit legii, ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau care sunt judecați în stare de libertate ori liberați provizoriu pe cauțiune beneficiază de salariul de funcție minim corespunzător gradului profesional deținut, de salariul gradului profesional și de gradațiile cuvenite, până la definitivarea situației."

18. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că aceste dispoziții de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaților la măsuri de protecție socială, precum și celor ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății, ale art. 7 privind egalitatea și art. 23 privind dreptul la muncă și la salariu egal pentru muncă egală din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

art. 1 lit. c) din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 105/1957

privind abolirea muncii forțate, ratificată de România prin

Legea nr. 140/1998 , art. 7 privind remunerația egală pentru muncă de valoare egală din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, precum și

Convențiilor Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949

privind protecția salariului și nr. 100/1951 privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculină și a mâinii de lucru feminină, pentru o muncă de valoare egală.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în cazul punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva polițistului, în scopul protejării prestigiului funcției exercitate,

Legea nr. 360/2002

prevede două măsuri provizorii: punerea la dispoziție și suspendarea din funcție. Polițistul față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală (cu excepția cazurilor în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare pentru o infracțiune din culpă și se apreciază că aceasta nu aduce atingere prestigiului profesiei) este pus la dispoziție, în timp ce polițistul arestat preventiv sau aflat în arest la domiciliu este suspendat din funcție. Spre deosebire de Statutul polițistului (potrivit căruia polițistul este suspendat din funcție doar dacă este arestat preventiv sau în arest la domiciliu), există atât reglementări generale, cât și reglementări specifice anumitor categorii de personal care instituie sancțiunea suspendării din funcție în cazul trimiterii în judecată pentru săvârșirea unor fapte penale, după cum urmează:

-

Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 52 alin. (1) lit. b) că, în ceea ce privește contractul individual de muncă, acesta poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care salariatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești;

-

Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 94 alin. (1) lit. m) că raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă de drept atunci când s-a dispus trimiterea în judecată;

-

Legea nr. 303/2004

privind statutului judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 62 alin. (1) lit. a) că judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție când a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni;

- personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este suspendat din funcție când a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni, ca urmare a

Deciziei Curții Constituționale nr. 270 din 23 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice.

20. Curtea reține că măsura punerii la dispoziție reglementată de

Legea nr. 360/2002

reprezintă o măsură provizorie, luată până la soluționarea definitivă a cauzei, când se analizează menținerea în funcție, pe durata căreia polițistul îndeplinește numai acele sarcini și atribuții de serviciu stabilite în scris de șeful unității de poliție și beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, precum și de celelalte drepturi prevăzute în capitolul III, secțiunea 1 "Drepturile polițistului" din

Legea nr. 360/2002 . Astfel, pe perioada punerii la dispoziție, raportul de serviciu este modificat, polițistul aflat în această situație îndeplinind numai atribuțiile de serviciu stabilite în scris de șeful unității și care sunt comunicate polițistului sub semnătură, potrivit

art. 40 alin. (1) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 298/2011

privind procedura și cazurile de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale polițiștilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 28 decembrie 2011.

21. Prin urmare, Curtea nu poate reține că polițistul pus la dispoziție se află în aceeași situație juridică cu ceilalți polițiști, sub aspectul elementelor raportului de serviciu. Așadar, dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, deoarece, așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. (A se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).]

22. Cât privește pretinsa încălcare a art. 41 alin. (2) din Constituție privind dreptul salariaților la măsuri de protecție socială, precum și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății, Curtea reține că nici aceste susțineri nu pot fi primite, deoarece, potrivit textelor de lege criticate, pe de-o parte, polițiștii puși la dispoziție, potrivit legii, ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau care sunt judecați în stare de libertate ori liberați provizoriu pe cauțiune beneficiază de salariul de funcție minim corespunzător gradului profesional deținut, de salariul gradului profesional și de gradațiile cuvenite, temporar, până la definitivarea situației, iar, pe de altă parte, în cazul în care s-a dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, achitarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, precum și în cazul încetării procesului penal, polițistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție, potrivit

art. 65 alin. (6) din Legea nr. 360/2002 .

23. Referitor la invocarea

Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 105/1957

privind abolirea muncii forțate, ratificată de România prin

Legea nr. 140/1998 , Curtea reține că, potrivit art. 1 din aceasta, "Fiecare membru al Organizației Internaționale a Muncii care ratifică prezenta convenție se angajează să abolească munca forțată sau obligatorie și să nu recurgă la ea sub nicio formă: a) ca măsură de constrângere sau de educație politică ori ca sancțiune la adresa persoanelor care au exprimat sau exprimă anumite opinii politice sau își manifestă opoziția ideologică față de ordinea politică, socială sau economică stabilită; b) ca metodă de mobilizare și de utilizare a mâinii de lucru în scopul dezvoltării economice; c) ca măsură de disciplină a muncii; d) ca pedeapsă pentru participarea la greve; e) ca măsură de discriminare rasială, socială, națională sau religioasă." Or, Curtea constată că în cazul polițiștilor puși la dispoziție, care îndeplinesc numai atribuțiile de serviciu stabilite în scris de șeful unității și care sunt comunicate polițistului sub semnătură, nu se regăsește niciuna din formele muncii forțate sau obligatorii astfel cum sunt prevăzute de art. 1 din această Convenție.

24. De altfel, în același sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care, prin

deciziile nr. 318 din 3 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 6 mai 2011, și nr. 413 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, a constatat constituționalitatea dispozițiilor

art. 65 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 . Prin aceste decizii, Curtea a reținut că asupra unei critici similare, aplicabile mutatis mutandis, s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 187 din 6 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2007, cu prilejul soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, referitoare la punerea la dispoziție a ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor pentru care s-a început urmărirea penală sau care sunt trimiși în judecata instanțelor militare, dar care sunt cercetați și judecați în stare de libertate sau eliberați pe cauțiune. Curtea a statuat că punerea la dispoziție nu încalcă prezumția de nevinovăție, întrucât nu vizează fondul răspunderii pentru fapta imputată, nu prejudecă vinovăția, ci constituie o măsură preventivă, justificată de necesitatea împiedicării săvârșirii de noi fapte contrare prevederilor legale, de îndeplinirea corectă a atribuțiilor ce revin funcției respective și de asigurarea încrederii în persoana care ocupă acea funcție. Pentru identitate de rațiune, aceeași concluzie este valabilă și în ceea ce privește punerea la dispoziție a polițiștilor. De asemenea, Curtea a observat că în alin. (4) al

art. 65 din Legea nr. 360/2002

este precizat și conținutul măsurii punerii la dispoziție. Interpretarea dată acestuia de autorii excepției în sensul că sarcinile și atribuțiile pot fi stabilite pe această perioadă de șeful unității în mod discreționar și abuziv nu poate fi, însă, analizată de Curte, întrucât depinde de modalitatea practică de individualizare a acesteia la fiecare caz concret, nereprezentând o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii. De altfel, prin

Decizia nr. 187 din 6 martie 2007 , Curtea a reținut, în ceea ce privește dispoziția potrivit căreia cadrele militare care sunt puse la dispoziție beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului pe care îl au, la minimum, că "această măsură este justificată de faptul că persoana pusă la dispoziție nu mai are aceleași atribuții ca acelea ce îi reveneau potrivit gradului și funcției sale anterior, ci îndeplinește numai unele sarcini atribuite de comandant și care nu sunt incompatibile cu statutul său. Instanța de contencios constituțional nu ar putea cenzura dreptul legiuitorului de a stabili care este cuantumul indemnizației cuvenite, fără a încălca principiul separației puterilor în stat."

25. Referitor la susținerea autorului excepției potrivit căreia textele de lege criticate sunt interpretate în sensul că, în situația polițistului pus la dispoziție care a efectuat, potrivit ordinului șefului unității, munca în condiții deosebite/speciale sau pe timp de noapte, nu se acordă sporurile corespunzătoare, ci se acordă salarizarea la nivelul de bază, ceea ce este injust, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale ( Decizia nr. 187 din 6 martie 2007 ), persoana pusă la dispoziție nu mai are aceleași atribuții ca acelea ce îi reveneau potrivit gradului și funcției sale anterioare, ci îndeplinește numai sarcini atribuite de șeful unității. Așadar, analiza legalității atribuirii unor anumite sarcini prin ordin al șefului unității constituie o problemă de aplicare a legii la cazul concret dedus judecății instanței judecătorești, iar nu o problemă de constituționalitate.

26. În final, Curtea constată, pentru aceleași argumente, că nici celelalte prevederi din actele internaționale invocate nu sunt încălcate prin dispozițiile de lege criticate.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii săi de sindicat Vlad Grigorescu, Traian Tătaru, Decebal Bejan, Veronica Șorea, respectiv Cătălin Bogdan Cherciu, în dosarele nr. 7.074/99/2014, nr. 7.146/99/2014, nr. 7.020/99/2014, nr. 7.130/99/2014 și nr. 7.018/99/2014 ale Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 65 alin. (4) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului și ale art. 65 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VII la

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 ianuarie 2016.