Decizia nr. 137/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și ale

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2003

privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, excepție ridicată din oficiu de către Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.678/45/2006.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, întrucât aceasta vizează aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.678/45/2006, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992

și

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2003 . Excepția a fost ridicată din oficiu de către instanța de judecată în cadrul soluționării unui recurs împotriva sentinței civile a Tribunalului Vaslui prin care s-a admis sesizarea formulată de Camera de Conturi Vaslui - Direcția de control financiar ulterior pentru stabilirea răspunderii juridice în vederea recuperării prejudiciului de la Lupașcu Viorica - salariată a Consiliului Local al Comunei Ștefan cel Mare, județul Vaslui.

În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată susține că prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2003

legiuitorul nu a pus de acord dispozițiile

Legii nr. 94/1992

cu prevederile din Constituție și nici din Codul de procedură civilă. Astfel, dispozițiile din capitolul IV din

Legea nr. 94/1992

au rămas, formal, neabrogate, deși funcția jurisdicțională pe care o exercitase anterior Curtea de Conturi a încetat, iar noul cadru de soluționare a litigiilor născute din activitatea Curții de Conturi nu permite instanțelor judecătorești ordinare să se conducă după aceleași reguli. Completul format din 3 consilieri de conturi are o compunere schimbătoare, iar nici

Legea nr. 94/1992 , nici

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2003

nu stabilesc măsura în care actul acestui complet este considerat actul instituției în cadrul căreia acesta a fost constituit și, mai ales, care este poziția procesuală a Curții de Conturi. Cum art. 140 din Constituție privește exclusiv instituția Curții de Conturi, dispoziția legală care permite ca sesizarea instanței de judecată să se facă de către o structură ad-hoc, fără corespondent în organigrama Curții de Conturi, și să acționeze independent de aceasta este neconstituțională din moment ce legea nu obligă Curtea de Conturi să-și însușească acțiunea completului și să figureze în proces alături de acesta. Pe de altă parte, se încalcă și principiul separației puterilor în stat, întrucât se permite unei instituții din sistemul puterii executive să aibă cu puterea judecătorească aceeași relație funcțională pe care o avea cu o structură - colegiul jurisdicțional -, parte componentă a Curții de Conturi. Totodată, faptul transmiterii raportului întocmit de către completul format din cei 3 consilieri de conturi pentru valorificarea din punct de vedere juridic a constatărilor făcute într-o procedură administrativă echivalează cu plasarea instanței de contencios administrativ în postura de instrument juridic al uneia din părți, respectiv al Curții de Conturi, căreia i se cere să acționeze asemenea organelor chemate a îndeplini funcția de jurisdicțională pe care aceasta o exercitase până la data adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2003 .

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2003

este inadmisibilă, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , întrucât această ordonanță și-a încetat aplicabilitatea ca urmare a realizării obiectivului său de reglementare - preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești.

Referitor la dispozițiile

art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 , apreciază că acestea sunt constituționale. Astfel, Curtea de Conturi este o autoritate publică autonomă, având, potrivit art. 140 din Constituție, rolul de a exercita controlul asupra modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, iar dispozițiile legale criticate nu împiedică părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești și de a se prevala de toate garanțiile procesuale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, și ale

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2003

privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 24 octombrie 2003.

Legea nr. 94/1992

a fost abrogată prin

art. 76 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2006

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 19 iunie 2006, însă prin

Decizia Curții Constituționale nr. 544/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 30 iunie 2006, s-a constatat că această ordonanță de urgență este neconstituțională.

Prin urmare, Curtea reține că dispozițiile

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 94/1992

sunt în vigoare și au următorul cuprins: "Asupra rapoartelor, completul, astfel format, pronunță încheieri prin care dispune fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiului jurisdicțional al Curții sau, după caz, a colegiului jurisdicțional al camerei de conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2003

privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești a fost aprobată cu modificări prin

Legea nr. 49/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, dispozițiile art. 4 având următorul cuprins: "După intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, învestirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege."

Instanța de judecată susține că textele legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor, ale art. 21 alin. (1) referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 140 alin. (1) privind Curtea de Conturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că instanța de judecată critică, în esență, posibilitatea de sesizare a instanțelor judecătorești de către un complet format din 3 consilieri de conturi din cadrul Curții de Conturi, printr-o încheiere.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât activitatea completului din cadrul Curții de Conturi nu este o activitate de judecată, de înfăptuire a justiției, specifică doar instanțelor judecătorești, așa cum prevede art. 124 din Constituție, ci această structură din cadrul Curții de Conturi, denumită de legiuitor complet, are doar posibilitatea de a sesiza instanțele de judecată în vederea stabilirii răspunderii juridice potrivit legii. Ca atare, principiul separației puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, nu este încălcat de dispozițiile legale criticate, nefiind vorba de nicio imixtiune între puterile statului.

Totodată, Curtea constată că, potrivit art. 140 alin. (1) teza finală din Constituție, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi sunt soluționate de către instanțele judecătorești specializate, iar faptul că o structură din cadrul Curții de Conturi, denumită complet, sesizează instanțele judecătorești competente a stabili răspunderea juridică nu echivalează cu o încălcare a prevederilor constituționale sus-menționate.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1) din Constituție referitoare la accesul liber la justiție, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu împiedică părțile interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime.

Referitor la celelalte aspecte invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate, și anume, pe de-o parte, cele privind necorelarea

Legii nr. 94/1992

cu Codul de procedură civilă și cu

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2003 , iar, pe de altă parte, cele privind interpretarea și aplicarea legii, Curtea constată că acestea nu pot fi examinate, întrucât sunt de competența legiuitorului, respectiv a instanțelor de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și ale

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2003

privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, excepție ridicată din oficiu de către Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.678/45/2006.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2007.