Legea nr. 94/1992

Curtea de Conturi își exercită funcțiunea de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.

Prin controlul sau Curtea de Conturi urmărește respectarea legii în gestionarea mijloacelor materiale și bănești.

Controlul execuției bugetelor Presedintiei, Guvernului, Curții Supreme de Justiție și Curții Constituționale se exercită exclusiv de Curtea de Conturi.

Curtea de Conturi controlează execuția bugetelor Camerei Deputaților și Senatului numai la cererea Biroului permanent al fiecărei Camere. Rezultatul controlului se prezintă Biroului permanent pentru a decide.

Controlul bugetului Curții de Conturi se exercită de către o comisie instituită în acest scop de cele două Camere ale Parlamentului.

Curtea de Conturi supune Parlamentului, spre aprobare, execuția bugetului propus în prima sesiune a fiecărui an, cu avizul comisiei prevăzute la alin. (3).

Prin controalele sale la persoanele juridice prevăzute la art. 18 Curtea de Conturi urmărește, în principal:

a) exactitatea și realitatea bilanțurilor contabile și a conturilor de profit și pierderi;

b) îndeplinirea obligațiilor financiare către buget sau către alte fonduri stabilite prin lege;

c) utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din alte fonduri speciale, conform destinației stabilite;

d) calitatea gestiunii economico-financiare, dacă prin aceasta se afectează drepturile statului, unităților administrativ-teritoriale sau instituțiilor publice ori se creează obligații în sarcina acestora.

De asemenea, Curtea de Conturi mai verifica modul de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale Fondului Proprietății de Stat și modul în care acesta își îndeplinește obligațiile prevăzute de lege în raport cu societățile comerciale.

Curtea de Conturi este singura competența ca în urma verificării conturilor sa hotărască asupra descărcării de gestiune.

Orice decizie a autorității executive privind descărcarea de gestiune nu este decât provizorie.

Curtea de Conturi exercita controlul conturilor la sediul sau sau la fața locului.

Controlorii financiari desemnați sa verifice conturile întocmesc rapoarte în care prezintă constatările și concluziile lor și formulează propuneri cu privire la măsurile ce urmează a fi luate în legătură cu situația conturilor.

În cazul în care conturile prezentate nu întrunesc condițiile care să facă posibila verificarea lor, controlorii le restituie titularilor acestora, fixând termen pentru completarea sau refacerea lor, după caz. Dacă titularii conturilor nu se conformează acestei măsuri, completarea sau refacerea conturilor se face, pe cheltuiala acestora, de către un expert contabil numit de Curtea de Conturi.

Rapoartele asupra conturilor sunt examinate de un complet format după cum urmează:

a) 3 consilieri de conturi din Secția de control ulterior;

b) șeful compartimentului de control financiar al camerei de conturi județene și 2 controlori financiari.

Asupra rapoartelor, completul, astfel format, pronunța încheieri prin care dispune fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiului jurisdicțional al Curții sau, după caz, a colegiului jurisdicțional al camerei de conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii.

Completul poate, de asemenea, dispune restituirea raportului pentru completare sau refacere, după caz.

Dacă în urma examinării raportului, a actelor și a documentelor pe care se sprijină acesta se constata săvârșirea unor fapte care, potrivit legii penale, constituie infracțiuni, completul dispune sesizarea organelor de urmărire penală competente, suspendand examinarea cazului.

În cursul examinării raportului completul poate cere lămuriri titularilor de conturi sau altor persoane care sunt în măsura să facă aceasta.

Dacă exista pericolul înstrăinării bunurilor ce aparțin persoanei răspunzătoare, completul prevăzut la alin. (1) poate solicita colegiului jurisdicțional ce urmează a fi investit cu judecarea cauzei încuviințarea pentru luarea măsurilor asiguratorii, în limita valorii prejudiciului constatat.

La ședințele în care sunt examinate rapoartele asupra conturilor poate participa și procurorul financiar.

În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 18 și 19, organele de control ale Curții de Conturi constata fapte prin care au fost cauzate prejudicii sau abateri cu caracter financiar încheie proces-verbal de constatare, în condițiile prevăzute de lege.

Actele de constatare astfel întocmite se trimit, în termen de 5 zile, procurorului financiar de către consilierii de conturi din secțiile de control sau, după caz, de șefii compartimentelor de control financiar ale camerelor de conturi județene, însoțite de propunerile lor.

În toate cazurile procurorul financiar se pronunța, în termen de 10 zile de la primire, asupra procesului-verbal de constatare, întocmind, după caz, actul de sesizare a colegiului jurisdicțional competent, actul de sesizare a organelor de urmărire penală ori actul de clasare.

Procurorul financiar poate dispune, motivat, restituirea procesului-verbal de constatare pentru completarea ori refacerea controlului.

Actul de sesizare a colegiului jurisdicțional și actul de clasare se comunică părților interesate.

Atunci când exista pericolul înstrăinării bunurilor ce aparțin persoanei răspunzătoare, procurorul financiar sesizat conform art. 36 alin. (2) poate solicita colegiului jurisdicțional ce urmează a fi investit cu judecarea cauzei încuviințarea pentru luarea măsurilor asiguratorii, în limita valorii prejudiciului constatat.

Împotriva actului de clasare, cei interesați pot face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare. Plângerea se soluționează de procurorul general financiar.

În cazul admiterii plângerii, procurorul general financiar poate dispune, după caz, sesizarea colegiului jurisdicțional ori a organului de urmărire penală competent sau restituirea dosarului pentru completarea ori refacerea controlului.

Împotriva soluției procurorului general financiar, partea interesată poate face cerere de reexaminare, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută la art. 56.

În cazul în care admite cererea de reexaminare, Curtea de Conturi dispune sesizarea colegiului jurisdicțional competent sa judece cauza în prima instanța sau, după caz, a organului de urmărire penală competent.

Colegiul jurisdicțional judeca și hotărăște, în prima instanța, cu privire la plata despăgubirilor civile pentru pagube cauzate și plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar comise de administratorii, gestionării și contabilii, precum și de celelalte persoane supuse jurisdicției Curții de Conturi, potrivit legii, cu care este sesizat conform art. 31 alin. (2) și art. 37 alin. (1).

Colegiul jurisdicțional judeca și hotărăște cu privire la plata de despăgubiri civile și pe alte persoane, în cazul în care au participat, împreună cu cei prevăzuți la alin. (1), la producerea daunei.

Secția jurisdicțională judeca, în ultima instanța, cererile de recurs jurisdicțional îndreptate împotriva încheierilor și sentințelor pronunțate de colegiile jurisdicționale, precum și pe cele îndreptate împotriva sentințelor pronunțate de Secția jurisdicțională, ca instanța de fond, în cazurile prevăzute la art. 46.

De asemenea, Secția jurisdicțională judeca, în ultima instanța, recursurile în anulare jurisdicționale, declarate împotriva hotărârilor definitive ale colegiilor jurisdicționale, date în cauzele prevăzute la art. 43.

Colegiul jurisdicțional se investeste prin încheierea de sesizare a completului constituit potrivit art. 31 alin. (1), prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin contestația introdusă de persoana obligată la plata împotriva actului de imputație și prin întâmpinarea introdusă împotriva deciziei emise, potrivit art. 95 alin. (1), de șefii compartimentelor de control ale camerelor de conturi județene.

Colegiul jurisdicțional se considera, de asemenea, legal investit și în cazul în care a admis plângerea facuta împotriva încheierii completelor, constituite potrivit art. 31 alin. (1), prin care acestea au dispus descărcarea de gestiune, precum și în cazul în care sesizarea sa a fost dispusă de Curtea de Conturi, în condițiile prevăzute la art. 39 alin. (2).

În cazul când considera că nu este competent material sau, după caz, teritorial, colegiul jurisdicțional sesizat își declina competența în favoarea colegiului competent.

Împotriva hotărârii de declinare a competentei se poate declara recurs jurisdicțional, în termen legal de la comunicare.

Partea interesată și procurorul financiar pot cere Secției jurisdicționale strămutarea judecării cauzei aflate pe rolul unui colegiu jurisdicțional la un alt colegiu jurisdicțional.

Dezbaterile asupra cererii de strămutare au loc în camera de consiliu, iar hotărârea pronunțată este definitivă.

Strămutarea cauzei poate fi dispusă și din oficiu de către Secția jurisdicțională în cazul când, judecand recursul jurisdicțional, a casat sentinta colegiului jurisdicțional și considera ca judecarea în fond a cauzei nu mai poate fi facuta de către același colegiu.

Contestația împotriva actului de imputație se depune la colegiul jurisdicțional competent cu soluționarea acesteia și se motiveaza, în scris, în același termen prevăzut de lege pentru introducerea ei.

Contestației i se anexează atâtea exemplare câte părți sunt în proces, precum și un exemplar pentru procurorul financiar.

La cererea instanțelor Curții de Conturi, conducătorii ministerelor, ai celorlalte instituții publice centrale sau locale și ai altor persoane juridice interesate sunt obligați sa înainteze instanței actele, documentele și informațiile necesare judecării cauzelor cu care acestea sunt investite.

Dacă din cauza neîndeplinirii acestei obligații judecarea cauzei a fost intarziata, instanța poate aplica persoanei fizice sau juridice răspunzătoare, după caz, o amenda de 10.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.

Împotriva încheierii de amendare se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează de completul de judecată care a aplicat amenda. Încheierea prin care s-a soluționat plângerea este definitivă și executorie.

Ședințele de judecată ale instanțelor Curții de Conturi sunt publice.

Când exista temeiuri ca datorită publicității ședinței de judecată s-ar pune în pericol siguranța naționala ori interesele statului, instanța poate dispune ca aceasta să fie secreta. Și în acest caz, părțile pot fi asistate de apărător.

În fața colegiilor și a Secției jurisdicționale, audierea în calitate de martor a unei persoane se face după depunerea jurământului, potrivit legii.

Depune, de asemenea, jurământ și expertul numit în cauza.

În cazurile prevăzute la art. 40 alin. (1) și (2), colegiul jurisdicțional este obligat sa dispună luarea măsurilor prevăzute de lege în scopul asigurării repararii prejudiciului rezultat din actul de investire, al plății dobânzilor, amenzilor și cheltuielilor de judecată.

Măsurile asiguratorii dispuse de colegiul jurisdicțional se executa prin organul competent teritorial al Ministerului Finanțelor*), care este obligat sa procedeze de îndată la identificarea bunurilor mobile și imobile, precum și a oricăror venituri ale pârâtului și să le indisponibilizeze în limita valorii prejudiciului rezultat din actul de investire, înaintând instanței actele încheiate.

Dispozițiile alin. (2) se aplică și în cazurile când colegiul jurisdicțional a încuviințat luarea măsurilor asiguratorii potrivit art. 31 alin. (6) sau, după caz, art. 37 alin. (4), mai înainte de a fi investit cu judecarea cauzei.

Împotriva încheierilor colegiului jurisdicțional, prin care au fost dispuse ori încuviințate măsurile asiguratorii, se poate face recurs jurisdicțional, care nu suspenda executarea acestora.

---------

Notă

*) A se vedea

Hotărârea Guvernului nr. 447/1997

privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 18 august 1997, cu modificările și completările ulterioare.

În tot cursul judecării contestației, la cererea contestatorului sau din oficiu, în cazul când a extins efectele contestației și asupra altor persoane răspunzătoare, potrivit art. 65, colegiul jurisdicțional poate dispune, motivat, suspendarea executării actului de imputație, până la pronunțarea sentinței.

Încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării actului de imputație poate fi atacată cu recurs jurisdicțional.

Recursul jurisdicțional suspenda executarea încheierii.

Colegiul jurisdicțional, chiar și din oficiu, revoca măsura suspendării executării actului de imputație, atunci când constata ca motivul care a justificat această măsură a încetat.

Colegiul jurisdicțional poate suspenda judecarea actului de sesizare ori a contestației atunci când exista o cauza legală de împiedicare ori o împrejurare de care depinde judecarea acestora sau o cauza de forta majoră.

Suspendarea este obligatorie în cazul când, în legătură cu aceleași fapte deduse judecații, au fost sesizate și organele de urmărire penală ori când, pentru repararea aceluiași prejudiciu dedus judecații, persoana juridică interesată a acționat pe o alta cale prevăzută de lege, până la soluționarea definitivă a acelei cauze.

Lipsa părților, legal citate, nu constituie motiv pentru suspendarea judecării cauzei, cu excepția judecării contestației.

Prin încheierea de suspendare a judecării cauzei, colegiul jurisdicțional se pronunța și cu privire la măsurile asiguratorii dispuse sau încuviințate anterior, pe care le poate menține pe durata suspendării.

Încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei poate fi atacată cu recurs jurisdicțional.

Colegiul jurisdicțional dispune, chiar și din oficiu, reluarea judecării cauzei, atunci când constata ca motivul sau motivele suspendării acesteia au încetat.

Hotărârile colegiului jurisdicțional se numesc sentințe.

Judecand cauza, colegiul jurisdicțional se pronunța cu privire la actul de sesizare cu care a fost investit conform art. 31 alin. (2) sau art. 37 alin. (1), dispunând, după caz: admiterea acestuia și obligarea persoanei sau persoanelor răspunzătoare la plata despăgubirilor civile și a dobânzii practicate de Banca Naționala a României la data pronunțării hotărârii, obligarea acestora la plata amenzii pentru abateri cu caracter financiar reținute în sarcina lor ori respingerea actului de sesizare.

În cazul în care abaterea cu caracter financiar consta în neîndeplinirea de către o persoană juridică din cele prevăzute la art. 18 și 19 a obligațiilor financiare către stat, unitățile administrativ-teritoriale sau instituțiile publice, colegiul jurisdicțional dispune și virarea sumelor datorate de aceasta, inclusiv a dobânzilor și majorărilor de întârziere datorate.

În cazul contestației persoanei obligate la plata, colegiul jurisdicțional se pronunța atât cu privire la aceasta, cat și cu privire la actul de imputație, pe care îl poate menține total sau parțial, reducand corespunzător suma de plată, ori îl poate anula.

În toate cazurile, colegiul jurisdicțional se pronunța și cu privire la măsurile asiguratorii luate în cursul judecării cauzei sau încuviințate anterior investirii sale și la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat sau efectuate de părți.

Pentru toate părțile și pentru procurorul financiar, termenul de recurs jurisdicțional este de 15 zile de la comunicarea sentinței.

În cazul încheierilor prevăzute la art. 67 alin. (4), art. 68 alin. (2) și art. 69 alin. (5), termenul de recurs jurisdicțional curge de la pronunțare.

Instanța de recurs jurisdicțional poate dispune, la cerere sau din oficiu, suspendarea, până la pronunțarea deciziei, a executării hotărârilor date de prima instanța în cauzele privind contestațiile introduse împotriva actelor de imputație.

Aceasta măsura poate fi revocată, chiar și din oficiu, atunci când motivele care au justificat-o au încetat.

Termenul în care poate fi introdusă cererea de revizuire este de 30 de zile de la data când s-a descoperit ori s-a constatat una din împrejurările prevăzute la art. 78, dar nu mai târziu de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii a carei revizuire se cere.

Până la judecarea cererii de revizuire, instanța sesizată poate dispune suspendarea executării hotărârii.

În cazul când, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, s-a constatat ca prin aceasta s-a adus o încălcare esențială a legii sau ca este vadit netemeinica, procurorul general financiar al Curții de Conturi poate declara împotriva ei recurs în anulare jurisdicțional, în termen de 1 an de la data rămânerii definitive.

La cererea procurorului general financiar, a părților sau din oficiu, instanța constituită potrivit art. 56 poate dispune suspendarea executării hotărârii atacate.

În cazul admiterii recursului în anulare jurisdicțional, instanța poate modifica sentinta sau o poate casa cu reținere și rejudeca în fond cauza. Cu toate acestea, în cazul casării pentru lipsa de competența, cauza se trimite spre rejudecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională, competent, potrivit legii.

Împotriva hotărârilor pronunțate în prima și ultima instanța de colegiile de jurisdicție ale camerelor de conturi județene și a municipiului București, precum și a încheierilor prevăzute la art. 61 alin. (3), se poate face recurs la secția de contencios administrativ a curții de apel în a carei circumscripție își au sediul camerele de conturi și a municipiului București.

Împotriva hotărârilor pronunțate în prima și ultima instanța de Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi se poate face recurs la Secția de contencios administrativ a Curții de Apel București.

Împotriva hotărârilor pronunțate în ultima instanța de Secția jurisdicțională a Curții de Conturi se poate face recurs la Secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție. La aceeași secție a Curții Supreme de Justiție se poate face recurs și împotriva hotărârilor pronunțate de Curtea de Conturi, în completul de 5 consilieri de conturi.

Recursul prevăzut la alin. (1) se poate face de către părți și de către procurorul general financiar.

Solutionand recursurile formulate, secțiile de contencios administrativ competente le pot admite sau respinge.

În cazul admiterii recursului, secțiile de contencios administrativ competente pot retine cauzele pentru judecarea în fond sau le pot trimite pentru soluționare, din nou, instanței de jurisdicție din sistemul Curții de Conturi care a pronunțat hotărârile împotriva cărora s-au formulat recursurile la instanțele de contencios administrativ.

În cazul când împotriva hotărârii date în prima instanța s-a declarat recurs jurisdicțional, Secția jurisdicțională trimite instanței de executare un extras al deciziei pronunțate de ea, pentru a o pune în executare.

Pe baza hotărârilor definitive ale organelor de jurisdicție din sistemul Curții de Conturi sau, după caz, pe baza hotărârilor irevocabile pronunțate de instanțele de contencios administrativ instanța de executare comunică de îndată organelor competente teritorial ale Ministerului Finanțelor sau, după caz, persoanei juridice creditoare un ordin de executare a despăgubirilor civile și a dobânzilor sau a altor sume datorate statului, unităților administrativ-teritoriale sau instituțiilor publice și a cheltuielilor de judecată, acest ordin constituind titlu executoriu.

În baza acestui ordin, organele prevăzute la alin. (2) procedează la înscrierea sumelor datorate în evidenta debitorilor și la executarea silită, în condițiile prevăzute de lege.