Decizia nr. 103/1998
privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 94/1992 8 septembrie 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992
privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, ridicată de Societatea Comercială "M & D COM" - S.R.L. Focsani în Dosarul nr. 718/1997 al Curții de Conturi - Secția jurisdicțională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 iunie 1998, și au fost consemnate în încheierea de la aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 9 iulie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 718/1997, Curtea de Conturi - Secția jurisdicțională a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992
privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
În motivarea excepției, în esenta, se susține ca instanțele Curții de Conturi nu sunt competente sa judece cauza care constituie obiectul fondului pricinii, având în vedere dispozițiile
art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 , potrivit cărora "Curtea de Conturi poate hotărî efectuarea de controale și la alte persoane juridice decât cele menționate la art. 18, care nu-și îndeplinesc obligațiile financiare față de stat, unitățile administrativ-teritoriale și instituțiile publice". Se arata în continuare ca aceste prevederi legale contravin dispozițiilor art. 139 alin. (1) din Constituție. Autoarea excepției arata că nu pot fi controlate de Curtea de Conturi decât persoanele juridice, altele decât cele prevăzute expres la art. 18, anterior citat. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate și prevederile
art. 45-56 din Legea nr. 94/1992 . Referitor la prevederile art. 139 din Constituție privitoare la formarea resurselor financiare ale statului, se susține ca formarea acestor resurse înseamnă alcătuirea acelor fonduri care se cuvin bugetului de stat, însă Curtea de Conturi are competența de a controla numai unitățile apartinatoare sectorului public, nu și pe cele apartinatoare sectorului privat.
Curtea de Conturi și-a exprimat opinia potrivit căreia excepția de neconstituționalitate nu este fondată, întrucât competența sa de control nu contravine dispozițiilor art. 139 din Constituție, fiindca se referă la neîndeplinirea "obligațiilor financiare către stat", la formarea resurselor financiare ale statului, fără să se facă deosebire în funcție de natura capitalului social al societăților comerciale.
În punctul sau de vedere Guvernul susține ca instanțele Curții de Conturi, fiind organe administrative cu atribuții jurisdicționale, nu pot sesiza Curtea Constituțională cu excepții de neconstituționalitate. În acest sens, invoca Decizia nr. II din 15 februarie 1995 a Plenului Curții Constituționale.
Președinții Camerei Deputaților și Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:
Examinandu-și competența, reglementată de dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea constata că nu este legal sesizată.
Printre elementele esențiale care atrag competența jurisdicțională a Curții Constituționale în materia excepțiilor de neconstituționalitate se situeaza și organul de sesizare, care, în lumina dispozițiilor legale anterior citate, trebuie să fie o instanța de judecată.
Astfel, prin Decizia Plenului nr. II din 15 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că excepțiile de neconstituționalitate se pot ridica numai în fața instanțelor judecătorești stabilite, în baza art. 125 alin. (1) din Constituție, de Legea nr. 92/1992 și de Legea nr. 54/1993, iar sesizarea instanței de contencios constituțional se poate face numai de către instanța judecătorească în fața căreia s-a ridicat excepția. Instanțele Curții de Conturi, fiind organe administrative cu atribuții jurisdicționale, nu pot sesiza Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate.
Practica jurisdicțională ulterioară a Curții este constanta în acest sens (a se vedea Decizia nr. 31 din 22 martie 1995, Decizia nr. 50 din 22 mai 1995 și Decizia nr. 14 din 13 februarie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 30 mai 1995, nr. 168 din 1 august 1995 și, respectiv, nr. 70 din 8 aprilie 1996).
Fața de aceste considerente, urmează ca excepția de neconstituționalitate să fie respinsă ca inadmisibila.
În temeiul dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992
privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, ridicată de "M & D COM" - S.R.L. Focsani în Dosarul nr. 718/1997 al Curții de Conturi - Secția jurisdicțională.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 iulie 1998.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent Claudia Miu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.