Decizia nr. 14/1996

Florin Bucur Vasilescu - președinte

Costica Bulai - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea recursurilor declarate de Presecan Ioan și Gorenco Elisabeta împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 46 din 2 mai 1995 .

La apelul nominal au răspuns: Presacan Ioan, asistat de avocat Adrian Todoran, și Gorenco Elisabeta, prin același avocat, lipsa fiind Societatea Comercială "Universal T" - S.A. Cluj-Napoca.

Magistratul-asistent referă ca recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal.

Președintele completului întreabă părțile dacă sunt probleme prealabile de ridicat.

Apărătorul recurentilor depune la dosar, în copie, recursul în interesul legii, declarat de procurorul general financiar împotriva Sentinței nr. 34 din 15 decembrie 1994 pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Cluj și a Deciziei nr. 196 din 12 aprilie 1995 a Secției jurisdicționale a Curții de Conturi, și solicita soluționarea recursurilor.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele completului acorda cuvântul părților.

Avocatul Adrian Tudoran solicita admiterea recursurilor și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii excepției. Susține ca respingerea excepției ca vadit nefondata este gresita, deoarece din însăși motivarea deciziei rezultă ca aceasta ar fi trebuit respinsă ca inadmisibila. Apreciază ca reținerea facuta prin decizia criticata, în sensul că instanțele Curții de Conturi nu sunt instanțe judecătorești, situeaza deasupra legii activitatea jurisdicțională a acestora, ceea ce contravine principiului constituțional potrivit căruia "nimeni nu este mai presus de lege". De asemenea, considera ca trebuie facuta o distincție între sentințele Colegiului jurisdicțional și deciziile Secției jurisdicționale, acestea din urma având caracterul unor acte jurisdicționale, astfel ca ridicarea excepției de neconstituționalitate în fața Secției jurisdicționale a Curții de Conturi este admisibilă.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursurilor declarate, motivele invocate fiind neintemeiate. Susține ca, în raport cu competența Curții de Conturi, astfel cum este stabilită prin

art. 1 din Legea nr. 94/1992 , instanțele sale nu pot fi caracterizate ca instanțe judecătorești și, ca atare, ele nu pot sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate. Arata ca este nefondat și motivul de recurs prin care se susține ca soluția adoptată de completul de fond exclude posibilitatea părților de a invoca o excepție. Invedereaza ca, după epuizarea căilor de atac în fața instanțelor Curții de Conturi, părților le este asigurata calea recursului la Secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, unde pot ridica excepția de neconstituționalitate. Cu privire la motivul de recurs prin care se susține ca trebuie facuta o distincție între hotărârile Curții de Conturi, în funcție de instanța care le-a pronunțat, îl considera, de asemenea, neîntemeiat, deoarece, asa cum a mai arătat, singurele în drept de a sesiza Curtea Constituțională sunt instanțele judecătorești.

Președintele completului declara închise dezbaterile.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 46 din 2 mai 1995 s-a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 , invocată de recurentii Societatea Comercială "Universal T" - S.A. Cluj-Napoca, Presecan Ioan și Gorenco Elisabeta în Dosarul nr. 518/1994 al Secției jurisdicționale a Curții de Conturi.

Pentru a pronunța aceasta soluție, s-a reținut ca Plenul Curții Constituționale, prin Decizia nr. II din 15 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, a statuat ca, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, excepțiile privind neconstituționalitatea legilor și ordonanțelor se pot ridica numai în fața instanțelor judecătorești stabilite de Legea nr. 92/1992 și Legea nr. 54/1993, în baza art. 125 alin. (1) din Constituție. Pe cale de consecința, s-a decis ca sesizarea Curții Constituționale se poate dispune doar de instanța judecătorească în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere în condițiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 47/1992 și, ca urmare, instanțele Curții de Conturi nu pot sesiza Curtea Constituțională.

Împotriva sus-menționatei decizii, Presecan Ioan și Gorenco Elisabeta au declarat recurs pentru următoarele motive: respingerea excepției ca vadit nefondata este gresita, deoarece, potrivit insesi motivarii deciziei, ea trebuia respinsă ca inadmisibila; retinand ca instanțele Curții de Conturi nu sunt instanțe judecătorești, decizia pune aceasta Curte deasupra legii, incalcand astfel prevederile Constituției; trebuie facuta o distincție între sentințele Colegiului jurisdicțional și deciziile Secției jurisdicționale ale Curții de Conturi, acestea din urma având caracterul unor acte jurisdicționale.

Întrucât soluționarea excepției s-a făcut în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără citarea părților, după declararea recursurilor s-au solicitat, potrivit art. 24 alin. (3) din aceeași lege, punctele de vedere ale Camerei Deputaților, Senatului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca recursurile sunt neintemeiate, întrucât instanțele Curții de Conturi, neavând caracterul unor instanțe judecătorești, nu pot sesiza Curtea Constituțională cu excepții de neconstituționalitate.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, prevederile ce fac obiectul excepției raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Prima critica adusă în sensul că excepția trebuia respinsă ca inadmisibila iar nu ca vadit nefondata, în afară de faptul ca aceasta soluție nu prezintă interes pentru recurenti, este neîntemeiată. În capitolul III, secțiunea a 2-a, punctul 3 din Legea nr. 47/1992 este reglementată soluționarea excepției de neconstituționalitate. Dispozițiile art. 24 alin. (2) dau posibilitatea completului de judecată sa respingă excepția, fără citarea părților, atunci când excepția este vadit nefondata și exista unanimitate de voturi. În speta, completul de fond a constatat ca sunt întrunite aceste condiții și, în consecința, a respins excepția ca vadit nefondata. Procedura instituită prin Legea nr. 47/1992 este prioritara față de prevederile Codului de proceduri civilă, care, potrivit art. 16 din aceeași lege, se aplică numai, în măsura în care sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale, compatibilitate care se stabilește exclusiv de Curte. De altfel, inadmisibilitatea excepției reprezintă un aspect sub care aceasta se invedereaza a fi vadit nefondata. Este de menționat și faptul ca, pentru a respinge excepția ca vadit nefondata, Curtea a reținut și prin dispozitiv că nu a fost legal sesizată.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se susține ca soluția adoptată situeaza Curtea de Conturi deasupra legii și se încalcă astfel prevederile Constituției, nu este întemeiat. Prin faptul ca art. 144 lit. c) din Constituție impune ca invocarea excepției de neconstituționalitate să se facă în fața instanțelor judecătorești nu se afectează dreptul cetățenilor de a contesta legitimitatea constituțională a legii aplicabile procesului lor, în situația în care cererea este de competența altui organ de jurisdicție, deoarece principiul accesului liber la justiție, înscris în art. 21 din Constituție, asigura în orice litigiu accesul la instanțele judecătorești, în fața cărora se poate ridica excepția. Este de necontestat ca împotriva hotărârilor pronunțate de Curtea de Conturi se poate exercita, după epuizarea căilor de atac administrativ-jurisdicționale, recursul la Secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, în fața căreia orice parte are posibilitatea de a invoca excepția de neconstituționalitate. În acest mod este asigurata în orice litigiu respectarea supremației Constituției.

De asemenea, este neîntemeiată și ultima critica potrivit căreia completul de fond, netinand seama ca deciziile Secției jurisdicționale a Curții de Conturi au caracterul unor acte jurisdicționale, spre deosebire de sentințele Colegiului jurisdicțional, care au un caracter administrativ, a reținut greșit ca în fața Secției jurisdicționale nu se poate ridica excepția de neconstituționalitate și, respectiv, ca aceasta nu poate sesiza Curtea Constituțională. Susținerea nu are nici un temei legal și, totodată, este irelevanta în cauza, deoarece, asa cum s-a statuat prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. II din 15 februarie 1995, obligatorie pentru completul de judecată potrivit art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, atât Constituția, prin art. 144 lit. c), cat și Legea nr. 47/1992, prin art. 23, recunosc numai instanțelor judecătorești dreptul de a sesiza Curtea Constituțională. Instanțele judecătorești sunt expres și limitativ stabilite de Legea nr. 92/1992 și de Legea nr. 54/1993, în baza art. 125 alin. (1) din Constituție, și nu este posibil ca sfera lor să fie extinsă, astfel ca în mod temeinic completul de fond a reținut ca instanțele Curții de Conturi nu pot sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea excepției.

Având în vedere considerentele expuse, vazand și prevederile art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și pe cele ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 și art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de Presecan Ioan și Gorenco Elisabeta împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 46 din 2 mai 1995 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 1996.