Decizia nr. 46/1995

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Ioan Muraru - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, având în vedere actele și lucrările Dosarului nr. 59 C/1995, constata următoarele:

În fața Secției jurisdicționale a Curții de Conturi a României, pe rolul căreia se afla soluționarea recursurilor declarate de Societatea Comercială "Univers T" - S.A. Cluj-Napoca, Presecan Ioan și Gorenco Elisabeta împotriva Sentinței nr. 26/1994 a Colegiului jurisdicțional Cluj, la termenul de 4 aprilie 1995, recurentii au ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 , raportate la dispozițiile art. 138 alin. (1) din Constituție, pe de o parte, și, pe de altă parte, la dispozițiile Legii nr. 25/1981, ale Decretului nr. 425/1981, Hotărârii Guvernului nr. 251/1991, precum și cele ale Legii nr. 27/1994. Prin excepție se susține ca dispozițiile

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

încalcă prevederile constituționale referitoare la aplicarea cu prioritate a legii speciale în materie. Totodată, se mai susține ca "procurorul financiar putea numai sa stabilească prejudiciul și în nici un caz sa ia măsuri pentru recuperarea lui, atât timp cat prevederile art. 138 alin. (1) din Constituție lasă în dispoziția legii speciale în materie (textele de lege invocate) reglementarea referitoare la plata impozitului și majorărilor de întârziere".

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României, prin Încheierea din 4 aprilie 1995, a luat act de excepția ridicată și a trimis-o Curții Constituționale în vederea soluționării. Totodată, a dispus suspendarea judecații și a menținut măsurile asiguratorii luate de către Colegiul jurisdicțional Cluj. Exprimandu-și opinia, Secția jurisdicțională a Curții de Conturi apreciază ca excepția este vadit nefondata, deoarece

Legea nr. 94/1992

este o lege organică, astfel cum rezultă din art. 72 alin. (2) lit. h) din Constituție, situație în care apare eronată susținerea recurentilor că nu ar fi îndeplinită condiția prevăzută de art. 138 alin. (1) din Constituție. Se considera ca aceasta constatare este valabilă și cu privire la Legea nr. 25/1981, Decretul Consiliului de Stat nr. 425/1981 și Legea nr. 27/1994, care, în plus, reprezintă reglementări adoptate în materia impozitelor și taxelor locale, iar ultimul act normativ nici nu era în vigoare în anii 1992 și 1993, perioada supusă controlului Curții de Conturi. Se mai arata ca

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

instituie competența de constituire a titlului de creanta fiscală pe cale judiciară, respectiv prin hotărâri ale instanțelor de judecată ale Curții de Conturi ce se pun în executare, potrivit art. 85 și următoarele din aceeași lege, prin organele competente teritoriale ale Ministerului Finanțelor. În acest mod, pe tot parcursul procedurii de constituire a titlului de creanta fiscală, se asigura exercitarea dreptului de apărare consacrat în art. 24 din Constituție, precum și a celorlalte drepturi prevăzute de legea fundamentală și de Codul de procedură civilă, astfel ca

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

nu este neconstitutional.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, Legea nr. 47/1992, precum și dispozițiile legale apreciate ca neconstituționale raportate la prevederile Constituției, retine următoarele:

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

a fost ridicată de recurentii Societatea Comercială "Univers T" - S.A. Cluj-Napoca, Presecan Ioan și Gorenco Elisabeta în Dosarul nr. 518/1994 al Secției jurisdicționale a Curții de Conturi.

În legătură cu problema investirii Curții Constituționale, plenul acesteia, prin Decizia nr. II din 15 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, a statuat ca, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, excepțiile privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor se pot ridica numai în fața instanțelor judecătorești stabilite de Legea nr. 92/1992 și de Legea nr. 54/1993, în baza art. 125 alin. (1) din Constituție. Pe cale de consecința, s-a decis ca sesizarea Curții Constituționale se poate dispune doar de instanța judecătorească în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere, în condițiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 47/1992 și, ca urmare, instanțele Curții de Conturi nu pot sesiza Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate.

Este de menționat ca Decizia nr. II din 15 februarie 1995 s-a pronunțat în temeiul art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, care prevede că interpretarea data de plen, cu votul majorității judecătorilor, este obligatorie pentru completul de judecată. În sensul acestei decizii, respectiv ca instanțele Curții de Conturi nu pot sesiza Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 21 din 20 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 23 martie 1995. Întrucît de la data deciziei nu au intervenit elemente care să justifice o eventuala schimbare a practicii jurisdicționale a Curții, urmează ca excepția de fața să fie respinsă ca vadit nefondata, Curtea Constituțională nefiind legal sesizată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (2), art. 24 alin. (2) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 , invocată de recurentii Societatea Comercială "Univers T" - S.A. Cluj-Napoca, Presecan Ioan și Gorenco Elisabeta în Dosarul nr. 518/1994 al Secției jurisdicționale a Curții de Conturi, Curtea Constituțională nefiind legal sesizată.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 2 mai 1995.