Legea nr. 27/1994

Articolul 1

Impozitele și taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale și sunt reglementate prin prezenta lege.

Articolul 2

Fondurile bănești constituite din impozitele și taxele locale se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor care se finanțează de la bugetele proprii ale unităților administrativ-teritoriale, în condițiile legii.

Articolul 3

Persoanele fizice, persoanele juridice, asociațiile familiale, asociațiile agricole, unitățile economice ale unor persoane juridice, precum și cele ale organizațiilor politice și obștești, instituțiilor publice, fundațiilor și altora asemenea, unitățile de cult, filialele, sucursalele și reprezentantele autorizate sa funcționeze pe teritoriul României, aparținând persoanelor fizice și juridice străine, și altele similare, denumite în continuare contribuabili, au obligația de a plati impozitele și taxele locale reglementate prin prezenta lege.

Articolul 4

Impozitul pe clădiri este anual și se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea acestora, indiferent de locul unde acestea sunt situate și de destinația acestora.

În cazul clădirilor proprietate de stat, aflate în administrarea sau folosință, după caz, a contribuabililor, impozitul pe clădiri se datorează de către cei care le au în administrare sau în folosință.

Pentru clădirile care constituie fondul locativ de stat, impozitul pe clădiri se datorează de către unitățile care le administrează.

Articolul 5

Impozitul pe clădirile proprietatea persoanelor fizice se calculează prin aplicarea cotei de 1% asupra valorii stabilite potrivit criteriilor și normelor de evaluare prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege.

Unitățile care administrează clădirile din fondul locativ de stat, utilizate de persoanele fizice ca locuințe, plătesc impozitul pe clădiri calculat cu cota prevăzută la primul alineat al acestui articol.

Articolul 6

Pentru clădirile altor contribuabili decît cei prevăzuți la art. 5, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 1,5% asupra valorii la care sunt înscrise clădirile în evidenta acestora, indiferent de locul unde sunt situate acestea. Cu cota de 1,5% se impun și clădirile persoanelor fizice unde sunt înregistrate sedii de societăți comerciale sau alte activități economice, organizate potrivit legii.

În cazul folosirii parțiale a spațiului cu sedii de societăți comerciale sau alte activități economice, cota de 1,5% se stabilește numai asupra acestei părți din imobil.

Articolul 7

La determinarea impozitului pe clădiri în cazul contribuabililor, cu excepția celor prevăzuți la art. 5, se au în vedere atât clădirile aflate în funcțiune, cît și cele în rezerva sau conservare.

Articolul 8

Clădirile aflate în funcțiune și a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizarii sunt supuse în continuare impozitului pe clădiri, calculat pe baza valorii la care au fost înscrise în evidenta.

Lista clădirilor care nu sunt supuse impozitului pe clădiri este redata în anexa nr. 2.

Articolul 9

Clădirile noi, dobîndite în cursul anului, indiferent sub ce forma, se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobîndite. Impozitul se calculează pe numele noului contribuabil, proporțional cu perioada de timp rămasă până la sfârșitul anului.

Articolul 10

Clădirile demolate în condițiile legii, clădirile distruse și cele transmise în administrarea sau, după caz, în proprietatea altor contribuabili, în cursul anului, se scad de la impunere cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situații.

Scăderea de la impunere se acordă numai pentru partea de clădire demolata, distrusa sau transmisă în administrarea sau în proprietatea altor contribuabili.

Articolul 11

Impozitul pe clădiri, în cazul contribuabililor persoane fizice, se stabilește pe baza declarației de impunere depusa în condițiile prezentei legi de către proprietarul clădirii la organul fiscal teritorial pe raza căruia se afla clădirea. Pentru ceilalți contribuabili, impozitul se calculează de către aceștia prin declarație de impunere, care se depune la organele fiscale teritoriale și se verifica de către acestea.

Articolul 12

Impozitul pe clădiri se plătește trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Articolul 13

Contribuabilii, astfel cum sunt definiți la art. 3 din prezenta lege, care dețin în proprietate suprafețe de teren situate în municipii, orașe și comune, datorează impozit pe terenuri ocupate de clădiri și alte construcții.

Articolul 14

Impozitul pe teren se stabilește anual, în suma fixa pe metru patrat de teren, diferențiat pe categorii de localități, iar în cadrul localităților, pe zone, după cum urmează:

lei/m2

Zona în cadrul localității

Categoria localității

municipii

orașe

comune

A

120

90

20

B

70

50

15

C

45

30

-

D

30

20

-

Articolul 15

Încadrarea terenurilor pe zone, în cadrul localităților, se face de către consiliile locale, în funcție de poziția terenurilor față de centrul localităților, de caracterul zonei respective (zona de locuit sau industriala), apropierea sau depărtarea față de căile de comunicație, precum și de alte elemente specifice fiecărei localități în parte.

Articolul 16

Contribuabilii care dobândesc dreptul de proprietate pentru unele terenuri proprietate de stat, avute anterior în administrare sau în folosință, datorează impozitul pe terenuri începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a survenit aceasta modificare.

Articolul 17

Impozitul pe terenurile situate în orașele care trec în categoria municipiilor sau în comunele care trec în categoria orașelor, după caz, se modifica corespunzător noii incadrari a localității în care sunt situate terenurile, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a survenit aceasta modificare.

Articolul 18

Impozitul pe teren, prevăzut la acest capitol, nu se aplică terenurilor pentru care se plătește taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decît pentru agricultura sau silvicultura, datorată potrivit legii.

Articolul 19

Impozitul pe teren se stabilește, se modifica și se încasează potrivit prevederilor art. 9-12 din prezenta lege.

Articolul 20

Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracțiune mecanică, aparținând contribuabililor, se stabilește în funcție de capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 cmc sau fracțiune de capacitate sub 500 cmc, după cum urmează:

lei/an

- autoturisme

4.000

- autobuze, autocare, microbuze, autocamioane de orice fel

12.000

- autotrenuri de orice fel

14.000

- tractoare

8.000

- motociclete, motorete și scutere

2.000

- biciclete și tricicluri cu motor

1.500

Pentru remorci de orice fel, semiremorci și rulote aparținând contribuabililor, taxele anuale se stabilesc, în funcție de capacitatea acestora, astfel:

- până la 1 tonă

- 50% din taxa stabilită pentru autoturisme;

- între 1-3 tone inclusiv

- 50% din taxa stabilită pentru tractoare;

- peste 3 tone

- 50% din taxa stabilită pentru autotrenuri.

Pentru atase, taxa anuală se stabilește la nivelul a 50% din taxa datorată pentru motociclete, motorete și scutere.

Sunt scutite de taxa autoturismele, motocicletele cu atas și triciclurile cu motor care aparțin invalizilor și sunt adaptate invaliditatii acestora.

Articolul 21

Capacitatea cilindrică a motorului și capacitatea remorcilor se dovedește cu cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii, cu factura de cumpărare sau alte documente legale din care să rezulte acestea.

Articolul 22

Taxa asupra mijloacelor de transport pe apa, care aparțin contribuabililor, se stabilește anual, pentru fiecare mijloc de transport în parte, după cum urmează:

lei/an

- luntre, bărci fără motor, folosite pentru uz și agrement personal

1.000

- bărci fără motor, folosite în alte scopuri

7.000

- bărci cu motor

20.000

- bacuri, poduri plutitoare

15.000

- șalupe

40.000

- iahturi

500.000

- remorchere și șlepuri

200.000

- vapoare - pentru fiecare 1.000 tone sau fracțiune de 1.000 tone

50.000

Barcile și luntrele, folosite de localnicii din Delta Dunării și Insula Mare a Brailei pentru transport de uz personal, nu sunt supuse taxei asupra mijloacelor de transport.

Articolul 23

Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii în care au fost dobîndite, iar în cazul înstrăinării sau radierii în timpul anului din evidentele organelor de poliție sau ale căpităniei porturilor, după caz, taxa se da la scădere începând cu data de întâi a lunii în care a apărut una dintre aceste situații.

Articolul 24

Taxa asupra mijloacelor de transport se stabilește de către organele fiscale teritoriale pe raza cărora contribuabilii își au domiciliul sau sediul, după caz, pe baza declarației de impunere, depusa în condițiile prezentei legi.

Articolul 25

Instituțiile publice, precum și persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul de călători în comun, din interiorul localităților, sunt scutite de plată taxei asupra mijloacelor de transport.

Transportul de călători în comun, din interiorul localităților, se referă și la cel care parcurge o distanta în afară localității, dacă se practica tarife stabilite în condițiile transportului în comun.

Articolul 26

Taxa asupra mijloacelor de transport se plătește trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Pentru mijloacele de transport dobîndite în cursul anului, taxa datorată se repartizează în sume egale, la termenele de plată rămase până la sfârșitul anului.

Peroanele fizice sau juridice străine, care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport, au obligația de a achită integral taxa datorată, la data luării în evidenta de către organele fiscale.

Articolul 27

Contribuabilii, definiți potrivit prevederilor art. 3 din prezenta lege, datorează o taxa zilnica pentru folosirea locurilor publice de desfacere din municipii, orașe și comune, diferențiat în raport cu gradul de dotare a spațiilor puse la dispoziția acestora, cu natura produselor desfăcute, cu vârsta și specia animalelor aduse spre vînzare, cu serviciile prestate populației și cu suprafața ocupată, după cum urmează:

lei/zi

Nr. crt.

Modul de folosire a locurilor publice

1.

Pentru vânzarea produselor de orice fel din vehicule sau autovehicule

300 - 500

2.

Pentru folosirea platourilor, meselor, tarabelor și a altor spații din piețe, târguri și oboare, de fiecare m2

250 - 400

3.

Pentru vânzarea de animale și păsări, de fiecare animal sau pasăre, astfel:

a)

bovine, bubaline, cabaline și porci peste 6 luni

3.000 - 5.000

b)

porcine până la 6 luni, ovine și caprine

1.000 - 1.500

c)

animale mici și păsări, cu excepția puilor de o zi, de fiecare animal sau pasăre

250 - 500

d)

pui de o zi, de fiecare pui

20 - 30

4.

Pentru ocuparea locurilor necesare vânzării produselor, rezultate din exercitarea unei activități autorizate pe cont propriu, de fiecare m2

1.000 - 1.500

5.

Pentru ocuparea locurilor necesare vânzării obiectelor de ocazie, de fiecare m2

500 - 1.000

6.

Pentru ocuparea locurilor și platourilor cu mijloace de transport expuse spre vânzare:

a)

biciclete cu motor, motorete, scutere, motociclete, tricicluri, cu sau fără ataș, pentru fiecare mijloc de transport

2.000 - 5.000

b)

alte mijloace de transport cu tracțiune mecanică, de fiecare mijloc de transport, inclusiv remorci de orice fel

10.000 - 20.000

7.

Intrarea în târguri în care se vând obiecte de ocazie

100 - 200

Taxele prevăzute în prezentul articol se stabilesc de consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București, după caz, în cadrul limitelor menționate.

Articolul 28

Pentru produse, bunuri sau servicii, altele decît cele prevăzute la articolul precedent, consiliile locale pot stabili taxe zilnice de aceeași natura, în limitele taxelor menționate la art. 27.

Articolul 29

Taxele pentru folosirea locurilor publice de desfacere se încasează de către organele administrației piețelor, tirgurilor și oboarelor ori de alte organe împuternicite în acest scop de către consiliile locale, după caz.

Articolul 30

Persoanele fizice și juridice care ocupa temporar sau permanent locuri publice, altele decît cele prevăzute la art. 27, precum și suprafețe în fața magazinelor sau atelierelor de prestări de servicii, după caz, datorează următoarelor taxe:

lei/m2/zi

a)

pentru vânzarea de produse sau prestări de servicii diverse

800 - 1.200

b)

pentru depozitarea de diverse materiale

800 - 1.000

c)

pentru confecționarea de produse

1.000 - 1.500

Taxele prevăzute în cadrul acestui articol se stabilesc de consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București, după caz, în cadrul limitelor menționate, iar ocuparea locurilor publice se face numai cu aprobarea acestor organe și cu plata anticipata a taxelor datorate.

Taxele nu se datorează în cazul ocupării trotuarului din fața locuinței sau a sediului, pentru reparația clădirii sau aprovizionarea cu combustibil sau alte materiale necesare gospodariilor sau societăților comerciale, pe o perioadă de timp de maximum 48 de ore inclusiv.

Articolul 31

Taxele prevăzute la art. 27 și 30 nu se datorează în cazul în care se plătește chirie, potrivit legii.

Articolul 32

Taxele pentru folosirea locurilor publice de desfacere pot fi majorate cu până la 30% de către consiliile locale, în funcție de asigurarea cu apa curenta pentru spalarea produselor, iluminat, spații acoperite, suprafețe asfaltate, precum și de gradul de amenajare și dotare a piețelor.

Articolul 33

Termenul de vărsare a taxelor încasate, conform prevederilor acestui capitol, este ziua lucrătoare imediat următoare încasării acestora.

Articolul 34

Certificatele, avizele și autorizațiile în domeniul construcțiilor eliberate contribuabililor sunt supuse unor taxe diferențiate, în funcție de valoarea construcțiilor sau a instalațiilor, de suprafața terenurilor și de natura serviciilor prestate, astfel:

1. Certificatul de urbanism

Suprafața terenurilor pentru care se solicită certificatul (m2)

Taxa - lei -

- Pentru mediul urban:

a)

până la 150

1.000 - 1.450

b)

până la 250

1.500 - 1.950

c)

până la 500

2.000 - 2.450

d)

până la 750

2.500 - 2.950

e)

până la 1.000

3.000 - 3.500

f)

peste 1.000

3.500+5 lei/m2

pentru suprafețele mai mari de 1.000 m2

- Pentru mediul rural se percepe 50% din taxa prevăzută pentru mediul urban

2. Autorizația de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, efectuate la construcții, reprezentind monumente, ansambluri istorice, arheologice, de arhitectura, arta, cultura, cai de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane și aeriene,amenajări de spații verzi, parcuri, piețe și celelalte lucrări de amenajare a spațiilor publice:

2% din valoarea autorizata a lucrării sau a construcției, inclusiv instalațiile aferente acesteia.

Pentru construcțiile de locuințe, taxele astfel stabilite vor fi reduse cu 50% .

3. Autorizarea de foraje și excavari necesare studiilor geotehnice, ridicarilor topografice, de exploatări de cariera, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și alte exploatări:

pentru fiecare mp 1.500 - 2.000 lei.

4. Autorizarea construcțiilor provizorii de șantier necesare execuției lucrărilor de baza, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea:

3% din valoarea autorizata a construcțiilor provizorii.

5. Autorizații de construire pentru organizarea de tabere de corturi, casute sau rulote, campinguri:

2% din valoarea autorizata a lucrării sau a construcției.

6. Autorizarea construcțiilor pentru lucrări cu caracter provizoriu: chioscuri, tonete, cabine, spații de expunere situate pe căile și în spațiile publice, precum și pentru amplasarea corpurilor și panourilor de afisaj, firmelor și reclamelor:

pentru fiecare mp 600 lei, dar nu mai puțin de 3.500 lei.

7. Autorizația de desființare parțială sau totală a construcțiilor și amenajărilor pentru care s-a eliberat autorizația de la pct. 2-6 se taxeaza cu 50% din taxa plătită la autorizare.

8. Pentru prelungirea certificatului de urbanism, cît și a autorizațiilor, conform prevederilor din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, taxa ce se percepe este de 50% din valoarea taxei inițiale.

9. Autorizațiile pentru lucrările de racorduri și bransamente la rețele publice de apa, canalizare, gaze, termice, energie electrica și telefonie:

de fiecare instalatie

2.000 - 3.000 lei

10. Aviz comisie urbanism și amenajarea teritoriului

10.000 - 15.000 lei

11. Certificat nomenclatura stradala și adresa

2.000 - 2.500 lei

12. Taxe pentru eliberarea autorizațiilor de orice fel, cu excepția celor din domeniul construcțiilor, precum și viza anuală a acestora:

A. Autorizații de funcționare pentru activități lucrative și viza anuală a acestora:

a)

pentru meseriași și cărăuși

1.700 - 2.500 lei;

b)

pentru cazane de fabricat rachiu

2.500 - 5.000 lei;

c)

pentru liber-profesioniști

5.000 - 8.000 lei;

d)

pentru mori, prese de ulei și darace

8.300 - 15.000 lei;

e)

pentru alte activități neprevăzute mai sus

16.600 - 25.000 lei.

B. Autorizații sanitare eliberate persoanelor particulare:

3.400 - 5.000 lei.

13. Alte lucrări:

a) copii heliografice de pe planuri cadastrale sau alte asemenea planuri, deținute de consiliile locale, de fiecare mp de plan:

- la scara 1 : 500 10.000 lei;

- la scara 1 :1.000 15.000 lei;

- la scara 1 :2.000 20.000 lei;

b) eliberarea sau viza anuală a autorizațiilor ce dau dreptul de a executa proiecte: 15.000 lei.

Articolul 35

Valoarea autorizata a lucrărilor pentru care se percep taxe se stabilește pe baza celor declarate de solicitant în cererea pentru eliberarea autorizației de construire.

Consiliile locale, prin organele tehnice de specialitate, vor regulariza taxa pentru autorizația de construire, prin declararea de către solicitant a valorii reale a lucrării, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare stabilit prin autorizația de construire.

Articolul 36

Cuantumul taxelor de la art. 34 pct. 1, 3, 6, 9, 10, 11 și 12 se stabilește în limitele prevăzute de lege de către consiliile locale.

Taxele prevăzute la acest capitol se plătesc înainte de eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor.

Dovada plății taxei se păstrează de organul care a eliberat documentele respective.

Articolul 37

Contribuabilii, definiți potrivit art. 3 din prezenta lege, care folosesc mijloace de publicitate prin afisaj și reclama, datorează următoarele taxe:
a) taxe pentru publicitate, afisaj și reclama, datorate în funcție de dimensiuni:
lei/an ───────────
- sub 1/2 m2 inclusiv
5.000 - 12.000
- între 1/2 și 1 m2 inclusiv
9.000 - 23.000
- între 1 și 2 m2 inclusiv
18.000 - 35.000
- între 2 și 3 m2 inclusiv
34.000 - 75.000
- între 3 și 5 m2 inclusiv
94.000 - 190.000
- peste 5 m2
26.000 - 70.000
pentru fiecare mp sau fracțiune
b) taxele prevăzute pentru firmele instalate la locul exercitării activității de către contribuabili:
lei/an ──────────
- până la 1/2 m2 inclusiv
3.000 - 4.000
- între 1/2 și 1 m2 inclusiv
5.000 - 8.000
- între 1 și 2 m2 inclusiv
7.000 - 12.000
- peste 2 m2
5.000 - 8.000
pentru fiecare mp sau fracțiune
Pentru afisele de publicitate și reclama tipărite, taxele prevăzute la lit.a) și b) din cuprinsul acestui articol se datorează de fiecare exemplar și se reduc cu 50%.
Cuantumul taxelor prevăzute la lit. a) și b) se stabilește de către consiliile locale pe teritoriul cărora se realizează publicitatea, afisajul sau reclama, în limitele de mai sus.

Articolul 38

Pentru firmele, reclamele, afisajele și publicitatea realizate exclusiv într-o limbă străină, taxele prevăzute la art. 37 lit. a) și b) se majorează de 5 ori.

Articolul 39

Contribuabilii care efectuează reclama și publicitate sub diverse forme, în baza unui contract încheiat în acest sens, sunt obligați sa plătească la bugetele locale o taxa de 10% din valoarea contractului.

Taxa devine exigibilă la data intrării în vigoare a contractului.

Taxa nu se datorează pentru activitățile sponsorizate în condițiile prevăzute de lege.

Articolul 40

Pentru publicitatea și reclama făcute în alte condiții decît cele prevăzute la art. 39, taxa este de 12% din suma bruta a prestației și se plătește de către contribuabilul care realizează publicitatea sau reclama.

Taxa pentru afisele și biletele de publicitate netiparite este de 1.000 lei de fiecare exemplar. Plata taxei se face prin aplicarea de timbre fiscale - virf și matca -, astfel încât sa nu poată fi dezlipite și refolosite.

Articolul 41

Contribuabilii care efectuează reclama și publicitate în contul altora, prin expunerea de afișe și panouri cu scop de reclama și publicitate, în alte condiții decît cele prevăzute la art. 39 și 40, sunt obligați sa plătească o taxa fixa, egala cu taxa prevăzută la art. 37 lit. a).

Pentru obiectele expuse cu scop de reclama și publicitate în contul altora și care nu sunt destinate vinzarii și desfășurării propriei activități, se plătește o taxa lunară de 5.000 lei/obiect.

Articolul 42

Pentru reclama și publicitatea pe orice cale la tigari, produse din tutun și băuturi alcoolice, taxa se majorează cu 500% .

Articolul 43

Taxa de publicitate, afisaj și reclama, datorată potrivit art. 37, 38 și 41, se plătește anticipat la bugetul consiliului local în raza căruia se realizează publicitatea, afisajul sau reclama.

În situațiile în care mijloacele de publicitate sau reclama au o durată mai mare de un an, taxa se plătește în cursul lunii ianuarie a fiecărui an.

Articolul 44

Taxa pentru reclama și publicitate, datorată potrivit art. 39 și 40, se vărsa la bugetul consiliului local în raza căruia se realizează aceste activități, până la data de 10 a lunii următoare celei în care taxa a devenit exigibilă și, respectiv, încasată.

Articolul 45

Confecționarea afiselor și a biletelor de publicitate sau reclama de către persoanele fizice sau persoanele juridice se poate efectua numai după ce se face dovada achitării taxei pentru întregul tiraj.

În cuprinsul tipariturii efectuate se face menținerea cu privire la tirajul tipărit, cuantumul taxei de afisaj și documentul de plată a acesteia.

Articolul 46

Pentru șederea în stațiunile balneoclimaterice stabilite potrivit legii, pe o durată mai mare de 48 de ore, persoanele fizice în vârsta de peste 18 ani datorează o taxa fixa de 500 lei de persoana, stabilită pentru durata șederii în stațiunea respectiva.

Elevii și studenții nu plătesc taxa pentru șederea în stațiunile balneoclimaterice.

Persoanele handicapate și pensionării de orice fel nu plătesc taxa pentru șederea în stațiunile balneoclimaterice în cazul în care efectuează tratament.

Articolul 47

Taxa pentru șederea în stațiunile balneoclimaterice nu se datorează în cazul cazarii la cabanele turistice aflate în afară stațiunilor balneoclimaterice, precum și de către persoanele care au domiciliul în aceste localități, cele aflate în deplasare în interesul serviciului, elevii și studenții aflați în tabere de odihnă sau în acțiuni de instruire, documentare și pregătire.

Articolul 48

Taxa pentru șederea în stațiunile balneoclimaterice se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea sau de cele în cadrul cărora se face tratamentul balnear, o dată cu luarea în evidenta a persoanelor respective.

Pentru persoanele venite pe cont propriu, taxa se încasează de către consiliile locale pe raza cărora se afla stațiunea balneoclimaterica.

Articolul 49

În cazul persoanelor fizice străine, care vin la odihna sau la tratament în stațiunile balneoclimaterice, iar taxa respectiva este cuprinsă în costul biletului, persoana juridică care a emis biletul de odihnă sau de tratament are obligația de a vărsa la bugetul consiliului local pe raza căruia se afla stațiunea balneoclimaterica taxele încasate, în termen de 10 zile de la încasarea sumei pentru biletul eliberat.

Articolul 50

Pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura și arheologice, subordonate consiliilor locale, se stabilesc de către acestea taxe de vizitare cuprinse între 200 și 1.000 lei de persoana, care vor fi diferențiate anual, în funcție de valoarea artistică, istorica și arhitecturala a obiectivelor respective.

Articolul 51

Elevii, studenții și militarii în termen care viziteaza muzeele, casele memoriale sau monumentele istorice, de arhitectura și arheologie, prevăzute la art. 50, beneficiază de o reducere cu 50% din taxa pentru vizitare, iar când vizitarea este realizată în grupuri, organizate de instituții de învățământ sau de unități militare, în zilele de duminica, aceștia sunt scutiți de taxa pentru vizitare.

Articolul 52

Consiliile locale vor putea stabili o zi pe saptamina în care taxele de vizitare a muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura și arheologice vor fi reduse cu până la 50% .

De Ziua naționala a României, vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura și arheologice se face fără plata taxelor reglementate la acest capitol.

Articolul 53

Contribuabilii care au în proprietate sau în folosință, după caz, cazane de fabricat rachiu, prese de ulei, mori de cereale și ferastraie mecanice pentru lemn plătesc o taxa anuală, de fiecare utilaj, de 50.000 lei, iar cei cu darace, pive și mori pentru boia de ardei, o taxa de 20.000 lei, care se face venit la bugetul consiliului local pe teritoriul căruia se afla instalat utilajul respectiv.

Taxa se datorează pentru fiecare utilaj autorizat sa funcționeze și se plătește în doua rate egale, prima rata la 30 aprilie, iar a doua rata până la 30 septembrie ale fiecărui an.

ART 54

Contribuabilii care dețin câini de paza, câini de agrement și de vinatoare plătesc o taxa anuală, diferențiată în raport cu numărul câinilor deținuți și cu scopul pentru care sunt folosiți, astfel:

a) câini de paza:

- pentru cel de-al doilea câine 1.000 lei

- pentru al treilea câine și următorii,

de fiecare câine 4.000 lei

b) câini de vinatoare :

- pentru primul câine 5.000 lei

- pentru al doilea câine și următorii,

de fiecare câine 10.000 lei

c) câini de agrement :

- pentru primul câine 15.000 lei

- pentru al doilea câine și următorii,

de fiecare câine 20.000 lei.

Prin câini de agrement, în sensul prezentei legi, se înțeleg câini ținuți și crescuti în locuinta.

Articolul 55

Pentru ciinii necesari pazei animalelor, pentru ciinii de orice fel, de până la 6 luni, precum și pentru ciinii insotitori ai nevazatorilor și cei folosiți de echipele de salvamont, nu se datorează taxa.

Articolul 56

Taxele datorate se plătesc până la 30 mai inclusiv a fiecărui an sau în termen de 30 de zile de la declarare.

În cazul în care deținerea câinilor încetează, indiferent de cauza, taxa anuală nu se recalculează.

Articolul 57

Organele sanitar-veterinare vor verifica, cu ocazia prezentării câinilor la vaccinare, dovada plății taxelor prevăzute de prezenta lege, aducind la cunoștința organelor fiscale cazurile de neprezentare a dovezii de plată.

Articolul 58

Consiliile locale pot institui și alte taxe, altele decît cele reglementate de prezenta lege, pentru serviciile publice nou-create la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, în scopul satisfacerii unor necesitați ale locuitorilor, cu condiția ca taxele percepute să asigure cel puțin acoperirea cheltuielilor cu înființarea, întreținerea și, după caz, funcționarea acestor servicii.

Domeniile în care pot fi instituite noi taxe, fără a se limita, sunt cele prevăzute în anexa nr. 3 la prezenta lege.

Articolul 59

Instituirea de noi taxe se publică în presa și se afișează la sediile consiliilor locale, precum și în alte locuri publice, cu cel puțin 30 de zile înainte de aplicare.

Articolul 60

Pentru evidenta, urmărirea și încasarea taxelor prevăzute la art. 48 alin. 2 și art. 58, consiliile locale pot folosi, pentru localitățile unde volumul taxelor o justifica, personal angajat prin convenții civile, plătit pe bază de tarife din încasări stabilite ca atare de consiliile locale respective.

Sumele plătite drept remiza se supun impozitului pe salarii, în condițiile legii.

Articolul 61

Contribuabilii sunt obligați să depună declarații de impunere la organele fiscale teritoriale pe raza cărora își au domiciliul, sediul sau se afla bunurile impozabile sau taxabile, după caz, în termen de 30 de zile de la data dobândirii clădirilor, construcțiilor, terenurilor, mijloacelor de transport și altor bunuri supuse obligațiilor fiscale, potrivit prezentei legi, sau de la data la care au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului sau a taxei datorate.

Articolul 62

Pentru neachitarea în termen a impozitelor și taxelor locale reglementate prin prezenta lege, contribuabilii plătesc o majorare de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere, calculată din ziua imediat următoare de când impozitul sau taxa era datorată, dar fără a depăși suma datorată.

În cazul în care ultima zi a termenului de plată este zi nelucrătoare, plata impozitului sau a taxei, după caz, se face, fără majorări de întârziere, în ziua lucrătoare imediat următoare.

În situațiile în care impozitele și taxele locale datorate nu au fost stabilite ca urmare a nedepunerii declarației ori datele declarate nu corespund realității, stabilirea sau modificarea impozitului sau a taxei, după caz, se poate face pe 2 ani anterior celui în care s-a efectuat constatarea.

Termenul de prescripție pentru dreptul de a cere executarea silită este de 2 ani.

Impozitul sau taxa, respectiv diferența de impozit sau de taxa, stabilite în condițiile menționate în cuprinsul acestui articol, se plătesc în termen de 30 de zile de la data comunicării.

La diferențele de impozit sau de taxe stabilite se calculează majorări de întârziere de la data când impozitul sau taxa era datorată.

Funcționarul vinovat de nestabilirea la timp a impozitelor și taxelor datorate răspunde pecuniar, în limita majorărilor de întârziere calculate.

Articolul 63

Contribuabilii pot face contestație privind așezarea și încasarea impozitelor și taxelor locale, în termen de 30 de zile de la data primirii înștiințării de plată, la Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului București, după caz, care are obligația sa o rezolve în termen de 30 de zile de la înregistrare.

Pentru soluționarea contestațiilor se va cere și avizul consiliului local.

Împotriva deciziei date de Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului București, după caz, contribuabilii pot face plîngere, în termen de 30 de zile de la primirea deciziei, la Ministerul Finanțelor care, în termen de 40 de zile, are obligația sa o soluționeze.

Împotriva soluției date de Ministerul Finanțelor se poate face plîngere în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia la judecătoria în a carei raza teritorială contribuabilul își are domiciliul sau, după caz, sediul principal.

Depunerea contestației sau a plingerii nu suspenda urmărirea și încasarea impozitelor și a taxelor locale și a majorărilor de întârziere datorate.

Impozitele și taxele plătite în plus se compensează sau se restituie, după caz, în termen de 30 de zile de la data comunicării plusului sau a deciziei respective.

Articolul 64

Contestațiile cu privire la așezarea și încasarea impozitelor și a taxelor locale sunt supuse unei taxe de timbru de 2% calculată la suma impozitului sau a taxei contestate. Aceasta taxa nu poate fi mai mica de 1.000 lei.

Plingerile împotriva deciziei date se timbrează cu jumătate din taxa plătită la contestație.

Taxa de timbru se datorează indiferent dacă o alta contestație sau plîngere, cu același obiect, înregistrată și rezolvată anterior, a fost taxată.

Contribuabilii sunt obligați sa specifice în cuprinsul contestației sau al plingerii cuantumul impozitului sau al taxei contestate.

În situația admiterii integrale sau parțiale a contestației, taxa de timbru se restituie integral sau proporțional cu reducerea impozitului sau a taxei contestate. Taxele pentru care s-au anulat timbre fiscale nu se restituie.

Articolul 65

Consiliile locale și județene pot acorda, de la caz la caz, pentru motive temeinic justificate, eșalonări de plati în cel mult 12 rate lunare, aminari de plati până la sfârșitul anului calendaristic, precum și reduceri sau scutiri de majorări de întârziere aferente impozitelor și taxelor locale neachitate.

Articolul 66

Persoanele fizice, veterani și invalizi de război și beneficiari ai prevederilor

Decretului-lege nr. 118/1990 , se scutesc de plată impozitelor și taxelor locale reglementate prin prezenta lege.

Articolul 67

Contribuabilii din străinătate, cu activitate în România, plătesc impozitele și taxele locale, majorările aferente și amenzile contravenționale stabilite potrivit prezentei legi, în lei, prin transformarea valutei necesare la cursul de schimb valutar în vigoare la data când se face plata.

Articolul 68

Constituie contravenții la prezenta lege următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu constituie infracțiuni:

a) depunerea peste termen a declarațiilor de impunere prevăzute la art. 61;

b) nedepunerea declarațiilor de impunere prevăzute la art. 61;

c) sustragerea de la impunere a unor bunuri supuse impozitării sau taxarii.

Contravenția menționată la lit a) se sancționează cu amendă de la 100.000 lei la 250.000 lei, iar cele de la lit. b) și c), cu amendă de la 250.000 lei la 1.000.000 lei.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către organele fiscale teritoriale.

Contravențiilor prevăzute mai sus li se aplică dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25, 26 și 27.

Sancțiunile se aplică și persoanelor juridice. Plîngerea acestora se adresează judecătoriei în aceleași condiții ca și în cazul persoanelor fizice.

Articolul 69

Organele fiscale teritoriale au obligația de a verifica la persoanele fizice și la persoanele juridice realitatea declarațiilor de impunere și modul de așezare și de încasare a impozitelor și taxelor locale reglementate prin prezenta lege.

În situația în care, din controalele efectuate, se constata diferențe de impozite și taxe, se vor lua măsuri pentru recalcularea și încasarea acestora potrivit legii sau, după caz, pentru compensarea sau restituirea lor, la cerere.

Articolul 70

În cazul neachitarii la termen a impozitelor și a taxelor locale reglementate de prezenta lege, organele fiscale teritoriale și organele consiliilor locale, pentru cele stabilite de acestea, pot dispune achitarea sumelor restante din conturile agenților economici, pe cale de decontare bancară, care constituie titlu executoriu, sau prin aplicarea gradelor de urmărire silită, prevăzute de lege, asupra elementelor patrimoniale ale debitorilor.

Articolul 71

În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finanțelor, norme privind metodologia de calcul, formularistica corespunzătoare referitoare la așezarea și urmărirea impozitelor și a taxelor locale.

Articolul 72

Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, contravențională sau penală, după caz, precum și materială sau civilă, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

Articolul 73

Impozitele și taxele locale reglementate prin prezenta lege constituie venituri ale bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale unde contribuabilii își au domiciliul, sediul sau se afla bunurile impozabile sau taxabile, cu excepția taxelor care, potrivit dispozițiilor legale, se gestionează, administrează și utilizează ca venituri extrabugetare.

Articolul 74

Impozitele și taxele locale stabilite în sume fixe, precum și normele din anexa nr. 1 la prezenta lege, se modifica anual prin hotărâre a Guvernului, în funcție de rata inflației, cu 3 luni înainte de începerea anului următor.

Articolul 75

Dispozițiile prezentei legi se aplică și persoanelor fizice și persoanelor juridice străine, în măsura în care, prin convenții sau alte acorduri internaționale la care România este parte ori, pe bază de reciprocitate, nu se stabilește altfel.

Articolul 76

Prevederile prezentei legi se aplică începând cu data de întâi a lunii următoare publicării ei în Monitorul Oficial al României, cu excepția cap. 2, 3, 4, care se vor aplica de la 1 ianuarie 1995.

Articolul 77

Pe data aplicării dispozițiilor prezentei legi se abroga:

Legea nr. 25/1981

privind impozitele și taxele locale;

Decretul nr. 425/1981

privind stabilirea și încasarea impozitelor și taxelor locale;

Decretul nr. 504/1957

privind producția, vânzarea, circulația și desfacerea băuturilor alcoolice;

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1992

cu privire la impozitele și taxele locale, aprobată prin

Legea nr. 114/1992 , și pct. 3 din cap. 1, pct. 5, 6, 7 și 9 din cap. 2 din anexa la aceasta ordonanța; pct. 8 lit. a), b) și c) paragraful 3^1 din

Legea nr. 114/1992 ; art. 2, 3, 5, 6 și anexele nr. 2, 3 și 4 din

Legea nr. 45/1992

privind stabilirea nivelului unor taxe în sume fixe datorate statului, în lei, de persoanele fizice și juridice și introducerea plății taxei asupra mijloacelor de transport cu tracțiune mecanică și a mijloacelor de transport pe apa, deținute de regiile autonome, societățile comerciale și de ceilalți agenți economici organizați ca persoane juridice;

Ordonanța Guvernului nr. 26/1992

privind taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor în domeniul construcțiilor; cap. 8, 12, 13 și 14, 15, 16 și 17 din anexa nr. 2 la

Ordonanța Guvernului nr. 10/1993

privind actualizarea, în funcție de rata inflației, a unor taxe stabilite în sume fixe pentru serviciile prestate în favoarea unor persoane fizice și juridice, precum și orice alte dispoziții contrare.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 25 aprilie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.