Decizia nr. 110/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. d) teza a doua din

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , cu modificările ulterioare, și ale

art. 58 din Legea nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Asociația Patronilor din Comerț, Alimentație Publică, Turism din Timișoara în Dosarul nr. 2.564/CA/2001 al Curții de Apel Timișoara Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă consilier juridic Luminita Nastasiu pentru Consiliul Local al Municipiului Timișoara și pentru Primarul municipiului Timișoara, constatandu-se lipsa autorului excepției, precum și a celorlalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părților prezente solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, întrucât apreciază ca textele de lege criticate nu sunt contrare prevederilor art. 43 și ale art. 138 alin. (2) din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, întrucât cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. d) teza a treia din

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , cu modificările ulterioare, și ale

art. 58 din Legea nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale, republicată, cu modificările ulterioare, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 195 din 19 iunie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 noiembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.564/CA/2001, Curtea de Apel Timișoara Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 38 alin. (2) teza a doua din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , cu modificările ulterioare, și ale

art. 58 din Legea nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale, republicată, cu modificările ulterioare. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Asociația Patronilor din Comerț, Alimentație Publică, Turism din Timișoara într-o cauza având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 10/2001, pronunțată de Tribunalul Timiș, prin care s-a dispus anularea unei hotărâri a Consiliului Local al Municipiului Timișoara privind modificarea tarifelor de baza la chiriile pentru spațiile cu alta destinație decât locuințe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textele criticate, având o redactare imprecisa și ambigua, "permit consiliilor locale și județene de a stabili impozite și taxe nelimitate și în domenii sau activități la libera lor alegere", ceea ce încalcă principiul constituțional prevăzut la art. 138 alin. (2), potrivit căruia impozitele și taxele locale sau județene se stabilesc în limitele și în condițiile legii, precum și art. 43 din Constituție, prin "efecte negative asupra dezvoltării economice".

Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază ca textele de lege criticate nu numai că nu încalcă prevederile constituționale ale art. 138 alin. (2), ci sunt chiar în sensul acestora, întrucât impozitele și taxele sunt stabilite "în condițiile legii", iar art. 43 din Constituție, invocat, de asemenea, ca fiind încălcat, "nu are incidența cu măsura adoptată de consiliul local prin hotărârea atacată în contencios administrativ".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților considera ca prevederile

art. 38 alin. (2) din Legea nr. 215/2001

"sunt în deplina concordanta cu prevederile imperative ale alin. (2) al art. 138 din Legea fundamentală", iar "în ce privește <<incidența prevederilor art. 43 alin. (1) al Constituției, cu efecte negative asupra dezvoltării economice>>, acestea nu prezintă nici o relevanta juridică". În susținerea acestui punct de vedere se invoca și Decizia Curții Constituționale nr. 195 din 19 iunie 2001, prin care aceasta a respins o excepție de neconstituționalitate referitoare la aceste dispoziții de lege.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește critica referitoare la prevederile

art. 38 alin. (1) din Legea nr. 215/2001

se arata ca acestea "reiau textul constituțional" al art. 138 alin. (2) și "reprezintă și o aplicație a principiului constituțional al autonomiei locale, consacrat de art. 119 din Legea fundamentală". Se considera ca prevederile art. 43 alin. (1) din Constituție nu sunt incidente în cauza. În legătură cu susținerile privind neconstituționalitatea

art. 58 din Legea nr. 27/1994 , republicată, cu modificările ulterioare, se arata ca aceste dispoziții care prevăd indexarea anuală a impozitelor și taxelor locale, în limitele și în condițiile legii și în funcție de un criteriu obiectiv de indexare, nu sunt contrare art. 138 alin. (2) din Constituție. Se menționează, de asemenea, Decizia Curții Constituționale nr. 195/2001 prin care aceasta s-a pronunțat în sensul constituționalității dispozițiilor criticate.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, susținerile părții prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este formulat de autorul acesteia, îl constituie prevederile art. 38 alin. (2) lit. d) teza a doua din

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , cu modificările ulterioare, și cele ale

art. 58 din Legea nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale, republicată, cu modificările ulterioare.

În realitate critica privește dispozițiile

art. 38 alin. (2) lit. d) teza a treia din Legea nr. 215/2001 , cu modificările ulterioare, dispoziții care prevăd: "Consiliul local are următoarele atribuții principale: [...] d) aproba bugetul local, împrumuturile, virările de credite și modul de utilizare a rezervei bugetare; aproba contul de încheiere a exercițiului bugetar; stabilește impozite și taxe locale, precum și taxe speciale, în condițiile legii", precum și

art. 58 din Legea nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale, astfel cum a fost modificat prin pct. 24 din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 30 decembrie 1998, care dispune: "Impozitele și taxele locale, stabilite în sume fixe, valorile impozabile prevăzute în anexa nr. 1, precum și amenzile se indexează anual, prin hotărâre a consiliilor locale sau județene, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an fiscal, pe baza indicelui de inflație aferent unei perioade de 12 luni care sfârșește la 1 noiembrie a aceluiași an și numai când creșterea acestuia depășește 5%."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate aceste dispoziții din lege au o redactare imprecisa și ambigua, ceea ce permite consiliilor locale și județene sa stabilească impozite și taxe nelimitate și în domenii sau activități la libera lor alegere, incalcandu-se astfel art. 138 alin. (2) și art. 43 alin. (1) din Constituție, articole care prevăd:

- Art. 138 alin. (2): "Impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii.";

- Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca prevederile

art. 38 alin. (2) lit. d) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , cu modificările ulterioare, precum și cele ale

art. 58 din Legea nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale, republicată, cu modificările ulterioare, au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, în esenta, pentru aceleași motive ca și în prezenta cauza și prin raportare tot la dispozițiile art. 138 alin. (2) din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 195 din 19 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 12 septembrie 2001, respingând excepția de neconstituționalitate, Curtea a reținut ca în realitate "nu este vorba de o problemă de constituționalitate, întrucât autorul excepției nu are în vedere <<limitele legale>>, ci <<limitele>> în înțelesul de <<niveluri>> ale impozitelor și taxelor, domeniu care tine de politica fiscală. În acest domeniu autoritățile administrației publice locale au drept de apreciere și de decizie autonomă, hotărârile lor fiind însă supuse controlului prefecților". S-a mai reținut ca, "în temeiul prevederilor

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 , <<Prefectul poate ataca, în total sau în parte, în fața instanței de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local sau de consiliul județean, precum și dispozițiile emise de primar sau de președintele consiliului județean, în cazul în care considera aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale. Actul sau prevederile acestuia care au fost atacate sunt suspendate de drept>>".

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea soluției anterior pronunțate, cele statuate prin decizia Curții Constituționale nr. 195 din 19 iunie 2001 își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

În ceea ce privește invocarea încălcării, prin textele de lege criticate, a dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Constituție, referitoare la obligația statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent, Curtea constata ca acestea nu sunt incidente în cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. d) teza a treia din

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , cu modificările ulterioare, și ale

art. 58 din Legea nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Asociația Patronilor din Comerț, Alimentație Publică, Turism din Timișoara în Dosarul nr. 2.564/CA/2001 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2002.