Decizia nr. 193/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 5 din anexa nr. 2 la

Legea nr. 27/1994

privind taxele și impozitele locale, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrica" - S.A., Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Deva, în Dosarul nr. 1.884/2001 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca neîntemeiată, invocandu-se în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 16 mai 2001, pronunțată în Dosarul nr. 1.884/2001, Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a pct. 5 din anexa nr. 2 la

Legea nr. 27/1994

privind taxele și impozitele locale, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrica" S.A., Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Deva.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi, ale art. 53 alin. (2) și ale art. 138 alin. (2) din Constituția României, deoarece se da posibilitatea consiliilor locale sa fixeze impozite pe construcții speciale, fără ca legea sa conțină un text care să cuprindă obligația de plată a unui impozit pe această categorie de construcții și fără ca noțiunea de construcții speciale să fie definită. Se mai susține ca se instituie o discriminare între agenții economici care dețin construcții speciale nesupuse impozitului și cei care dețin construcții de aceeași natura, pentru care plătesc impozit, incalcandu-se prin aceasta dispozițiile art. 41 alin. (2) teza I din Constituție.

Se mai arata ca se încalcă principiul înscris în art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală, conform căruia sistemul legal de impunere trebuie să asigure o așezare justa a sarcinilor fiscale.

Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ apreciază excepția ca fiind neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca prevederile art. 41 din Constituție nu sunt incidente în cauza. Referitor la celelalte critici de neconstituționalitate, se apreciază ca ele privesc aspecte de fapt, care nu intră în competența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile pct. 5 din anexa nr. 2 la

Legea nr. 27/1994

privind taxele și impozitele locale, republicată, cu modificările ulterioare, dispoziții care au următoarea redactare: "Construcții speciale: (1) sonde de țiței, gaze, sare; (2) platforme de foraj marin; (3) centrale hidroelectrice, centrale termoelectrice, stații de transformare, stații de conexiuni și posturi de transformare subterane; (4) centrale nuclearoelectrice; (5) cai de rulare; (6) galerii, planuri înclinate subterane și rampe de put; (7) puțuri de mina; (8) coșuri de fum; (9) tunuri de răcire; (10) baraje și construcții accesorii; (11) diguri; (12) construcții hidromotrice, oceanografice și hidrometeorologice; (13) poduri, viaducte, apeducte, tuneluri; (14) conducte pentru transportul produselor petroliere, gazelor și al lichidelor industriale; (15) altele de natura similară, cu avizul consiliilor locale."

Examinând excepția, Curtea constata ca o excepție având același obiect a mai fost ridicată de același autor într-un dosar aflat pe rolul aceleiași instanțe de judecată.

Cu privire la aceasta excepție Curtea a pronunțat Decizia nr. 326 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 6 februarie 2002, statuand ca textele legale criticate nu contravin Constituției.

În considerentele acestei decizii Curtea a reținut ca prin textul criticat nu se prevede posibilitatea stabilirii impozitului pe clădiri asupra construcțiilor speciale pe care le enumera, ci, dimpotriva, se exceptează aceste construcții de la impozitare. Necuprinderea în anexa menționată a unor construcții speciale ca acelea nominalizate de autorul excepției nu poate duce la concluzia ca aceste dispoziții ar contraveni prevederilor art. 138 alin. (2) din Constituție și nici altor prevederi ale Legii fundamentale. Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudenta sa (de exemplu, Decizia nr. 148 din 17 decembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 28 martie 1997) faptul ca legiuitorul are libertatea de a aprecia asupra situațiilor în care poate stabili anumite facilități fiscale, iar astfel de optiuni nu pot fi cenzurate pe cale de contencios constituțional.

De asemenea, Curtea a mai reținut ca textul criticat nu încalcă nici prevederile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituție, potrivit cărora "proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular" și nici prevederile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale", deoarece nu conține discriminări în funcție de forma de proprietate asupra clădirilor și construcțiilor speciale supuse impozitului sau în funcție de alte criterii.

Atât considerentele, cat și soluția din aceasta decizie sunt valabile și în cauza de fața, neexistand motive care să justifice modificarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 5 din anexa nr. 2 la

Legea nr. 27/1994

privind taxele și impozitele locale, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrica" - S.A., Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Deva, în Dosarul nr. 1.884/2001 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2002.