Decizia nr. 31/1995

Mihai Constantinescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 teza a II-a și ale alin. 2 din art. 16, precum și ale art. 31 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, invocată de Ministerul Apărării Naționale.

Președintele declara ședința deschisă.

La apelul nominal părțile, deși legal citate, nu au răspuns.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvintul, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucît prin Decizia nr. II din 15 februarie 1995 Plenul Curții Constituționale a statuat ca instanțele Curții de Conturi nu pot sesiza Curtea Constituțională cu excepții de neconstituționalitate, acestea nefacind parte din sistemul instanțelor judecătorești, singurele investite cu competența de a sesiza Curtea Constituțională în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

deliberind asupra excepției de neconstituționalitate, retine următoarele:

Prin Încheierea din 24 august 1994 a Secției jurisdicționale a Curții de Conturi, pronunțată în Dosarul nr. 117/1994 al acestei instanțe, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 teza a II-a și ale alin. 2 din art. 16, precum și ale art. 31 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, invocată de Ministerul Apărării Naționale.

În susținerea excepției se arata ca dispozițiile legale menționate încalcă prevederile alin. (1) și alin. (3) ale art. 139 din Constituție potrivit cărora controlul exercitat de Curtea de Conturi privește exclusiv modul de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, iar în ceea ce privește modul de gestionare a resurselor publice, controlul se poate exercita numai la cererea Camerei Deputaților și a Senatului.

În opinia Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi, excepția este nefondata întrucît, referitor la teza a II-a de la alin. 1 al art. 16 din Legea nr. 94/1992, prevederile art. 139 alin. (3) din Constituție nu au semnificatia de a împiedica legiuitorul să permită efectuarea controlului de gestiune chiar în lipsa unei cereri din partea Parlamentului, iar cu privire la alin. (2) al art. 16 din aceeași lege se apreciază ca textul nu este neconstitutional, întrucît dacă s-ar reduce controlul efectuat de Curtea de Conturi numai la respectarea legilor, fără a urmări și aplicarea principiilor de economicitate, eficacitate și eficienta în gestionarea mijloacelor materiale și bănești, "aceasta ar goli de conținut funcția de control vizind modul de formare, de administrare dar, mai ales, de întrebuințare a acestor resurse". În ce privește art. 31 din Legea nr. 94/1992, se considera ca "excepția nu poate fi luată în discuție" sub aspectul funcției de control al Curții de Conturi, întrucît acest articol se referă la activitatea de analiza.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere Guvernul considera ca excepția invocată nu este de competența Curții Constituționale, întrucît Curtea de Conturi, chiar atunci când exercita atribuții jurisdicționale, nu este instanța judecătorească, astfel cum însăși Curtea Constituțională a statuat prin deciziile sale.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

Cu privire la competența Curții de a soluționa excepția cu care a fost sesizată, se constată că prin Decizia nr. II din 15 februarie 1995, pronunțată de Plenul Curții Constituționale în condițiile art. 26 din regulamentul sau de organizare și funcționare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, s-a statuat ca instanțele Curții de Conturi nu pot sesiza Curtea Constituțională cu excepții de neconstituționalitate.

Pentru a pronunța aceasta soluție, Plenul Curții Constituționale a reținut, în esenta, ca sesizările adresate Curții nu pot proveni decît de la instanțele judecătorești, astfel cum se prevede în art. 144 lit. c) din Constituție, iar prin instanța judecătorească, în sensul constituțional al termenului, se înțelege, potrivit art. 125 alin. (1) din Constituție, exclusiv Curtea Suprema de Justiție și celelalte instanțe prevăzute de lege. Referirea la lege are deci în vedere numai autoritățile jurisdicționale prevăzute de Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, astfel încât, pe cale de consecința, instanțele Curții de Conturi neavînd calitatea de instanțe judecătorești nu pot sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, conform art. 139 din Constituție, acestea exercitind numai atribuții jurisdicționale.

Întrucît deciziile Plenului Curții Constituționale sunt obligatorii pentru completele de judecată, asa cum se prevede în art. 26 din regulamentul sau de organizare și funcționare, excepția urmează a fi respinsă, deoarece sesizarea Curții a fost facuta cu încălcarea dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție.

Fața de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 teza a II-a și ale alin. 2 din art. 16, precum și a prevederilor art. 31 din Legea nr. 94/1992 invocată de Ministerul Apărării Naționale în Dosarul nr. 117/1994 al Secției jurisdicționale a Curții de Conturi.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 22 martie 1995.