Decizia nr. 15/1999

Articolul 45

și 46 din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi prevăd:

"Art. 45. - (1) Colegiul jurisdicțional judeca și hotărăște, în prima instanța, cu privire la plata despăgubirilor civile pentru pagube cauzate și plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar comise de administratorii, gestionării și contabilii, precum și de celelalte persoane supuse jurisdicției Curții de Conturi, potrivit legii, cu care este sesizat conform art. 36 alin. (2) și art. 42 alin. (1).

(2) Colegiul jurisdicțional judeca și hotărăște cu privire la plata de despăgubiri civile și pe alte persoane, în cazul în care au participat, împreună cu cei prevăzuți în alin. (1), la producerea daunei.

Articolul 46

Colegiul jurisdicțional judeca, în prima instanța, contestațiile introduse împotriva actelor de imputație de către administratorii, gestionării, contabilii, precum și de către ceilalți salariați, care au participat, împreună cu aceștia, la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute de art. 18, în legătură cu formarea, administrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și cu gestionarea patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale."

Prin excepția de neconstituționalitate ridicată se susține ca prevederile

art. 45 și 46 din Legea nr. 94/1992

contravin art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". Se arata ca textele criticate creează discriminare între cetățeni în ceea ce privește căile de atac, în "modul de abordare a unui judecător-magistrat față de un judecător financiar", precum și prin faptul ca procurorul financiar are dreptul sa exercite căile de atac "chiar și în cazul în care partea pretins prejudiciata nu o face", ceea ce nu își regaseste corespondentul în dreptul comun.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi este o lege specială care reglementează, prin art. 45 și 46, competența materială a Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi atât cu privire la obiectul cauzelor pe care acesta este abilitat să le judece, cat și cu privire la categoriile de persoane supuse judecații. Temeiul stabilirii în competența Curții de Conturi a unor atribuții cu caracter jurisdicțional îl constituie art. 139 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "În condițiile legii, Curtea exercita și atribuții jurisdicționale". Sub acest aspect, prevederile

art. 45 și 46 din Legea nr. 94/1992

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 64 din 2 iunie 1994, definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, Curtea Constituțională a statuat ca aceste dispoziții sunt constituționale. S-a reținut ca atâta timp cat, "potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție, Curtea de Conturi îndeplinește atribuții jurisdicționale, este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili modul de organizare a acestei activități, ca și competența instanțelor Curții de Conturi, desigur în limitele prevederii constituționale respective. Din analiza reglementărilor cuprinse în cap. II, ca și a conținutului celor două articole contestate rezultă ca aceste limite nu au fost depășite, astfel încât prevederile cap. II și ale

art. 45 și 46 din Legea nr. 94/1992

sunt constituționale". Cele stabilite prin decizia menționată cu privire la aceasta critica își mențin valabilitatea și în cauza de fața, neexistand elemente de natura sa determine modificarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Reglementarea acestei competente a Curții de Conturi, precum și a unor reguli de procedura speciale prin

Legea nr. 94/1992

nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". Autorii excepției de neconstituționalitate susțin ca

art. 45 și 46 din Legea nr. 94/1992

creează o situație discriminatorie unor categorii de cetățeni care, pentru apărarea drepturilor lor, nu se pot adresa direct instanțelor de judecată, ci trebuie mai întâi să se adreseze organelor de jurisdicție ale Curții de Conturi. Dar, conform jurisprudenței constante a Curții Constituționale, principiul egalității consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Egalitatea părților în procesul civil nu exclude, ci chiar implica un tratament juridic diferențiat. Tratamentul diferit, instituit prin

art. 45 și 46 din Legea nr. 94/1992 , se întemeiază pe mai multe elemente de diferentiere față de alte cazuri de răspundere civilă sau materială, cum ar fi: natura proprietății pagubite, natura persoanelor juridice care administrează patrimoniul respectiv, natura prejudiciilor cauzate și calitatea specială a persoanelor cu răspundere principala pentru aceste prejudicii. Aceste categorii de cauze și de persoane se deosebesc de altele și ele dau dreptul legiuitorului sa instituie un tratament diferit, dar nediscriminatoriu, în cadrul categoriilor cu situație identică.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 2, 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 și 46 din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, ridicată de Sandru Lucia și Sandru Alin Mario în Dosarul nr. 6.565/1998 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată și ședința publică din data de 9 februarie 1999.