Decizia nr. 100/1999

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 lit. d) și ale

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, excepție ridicată de Societatea Comercială "TVS" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 414/CA/1999 al Curții de Apel Oradea.

La apelul nominal se constata lipsa părților, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibila, în privinta dispozițiilor

art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 , și ca nefondata, în privinta dispozițiilor art. 77 alin. (3) din aceeași lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 414/CA/1999, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 lit. d) și ale

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "TVS" - S.R.L. din Oradea într-o cauza având ca obiect acțiunea în contencios administrativ, introdusă de autoarea excepției, prin care s-a solicitat anularea actelor administrative jurisdicționale pronunțate de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Bihor și de Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României.

În motivarea excepției se arata ca, potrivit prevederilor art. 139 alin. (1) din Constituție, Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public și nu asupra societăților comerciale cu capital privat. Pentru acest motiv prevederile art. 19 lit. d) sunt neconstituționale.

Exprimandu-și opinia, Curtea de Apel Oradea considera, la rândul sau, ca prevederile

art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992

sunt neconstituționale, întrucât vin în contradictie cu dispozițiile art. 139 alin. (1) din Constituție. Instanța conchide ca: "Prin extinderea competentei Curții de Conturi de a verifica și stabili obligații fiscale neachitate în sarcina contribuabililor, peste competența prevăzută în Constituție, s-a ajuns ca în aceeași materie, și anume în modul de executare a creanțelor bugetare, sa existe doua organe distincte: Curtea de Conturi și organele fiscale ale Ministerului Finanțelor, cu proceduri diferite în aceeași materie, iar Curtea de Conturi să se transforme în organ fiscal privind executarea creanțelor bugetare, cu încălcarea art. 139 din Constituție."

Totodată Curtea de Apel Oradea, pentru aceleași ratiuni, extinde excepția de neconstituționalitate și asupra prevederilor

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 , ridicand deci, din oficiu, excepția privitoare la acest text legal.

În temeiul

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este intemeiata cu privire la dispozițiile art. 19 lit. d) și neîntemeiată cu privire la dispozițiile

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 . "În nici un caz - se arata în punctul de vedere al Guvernului -, asupra persoanelor juridice de drept privat, prevăzute la art. 19 lit. d) din legea menționată, nu se pot îndeplini obiectivele controlului Curții de Conturi de a urmări aplicarea principiilor de economicitate, eficacitate și eficienta în gestionarea mijloacelor materiale și bănești, obiective stabilite prin art. 16 alin. (2) din aceeași lege, fără a se încalcă prevederile art. 139 alin. (1) din Constituție."

Președinții Camerei Deputaților și Senatului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere comunicat, susținerile procurorului, raportul judecătorului-raportor și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 19 lit. d) și ale

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 , care au următorul cuprins:

- Art. 19: "Curtea de Conturi poate hotărî efectuarea de controale și la alte persoane juridice decât cele menționate la art. 18, care: [...]

d) nu își îndeplinesc obligațiile financiare către stat, unitățile administrativ-teritoriale și instituțiile publice;"

- Art. 77 alin. (3): "În cazul în care abaterea cu caracter financiar consta în neîndeplinirea de către o persoană juridică din cele prevăzute de art. 18 și art. 19 a obligațiilor financiare către stat, unitățile administrativ-teritoriale sau instituțiile publice, colegiul jurisdicțional dispune și virarea sumelor datorate de aceasta, inclusiv a dobânzilor și majorărilor de întârziere datorate."

1. Excepția, astfel cum a fost ridicată, este lovită de o cauza de inadmisibilitate, continuta în dispozițiile alin. (3) ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată. Aceste dispoziții prevăd că nu pot face obiectul excepției prevederile legale a căror neconstituționalitate a fost stabilită printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. În activitatea sa jurisdicțională Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 , constatând ca sunt neconstituționale (Decizia nr. 28 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999).

Curtea urmează sa respingă, pe acest temei, excepția ridicată. Este de remarcat însă ca excepția a devenit inadmisibila, aflându-se pe rolul Curții Constituționale, întrucât decizia menționată anterior nu era publicată la 15 martie 1999, data pronunțării încheierii de sesizare de către instanța de judecată.

2. În ceea ce privește constituționalitatea prevederilor

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 185 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 5 februarie 1999. Prin aceasta decizie, respingandu-se excepția de neconstituționalitate, s-au reținut, în esenta, următoarele:

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

cuprinde norme de procedura jurisdicțională referitoare la încălcarea legii fiscale și de executare a titlului de creanta al statului întocmit de organul de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii, norme ce au la baza prevederile constituționale ale art. 139 alin. (2), ale

art. 45 din Legea nr. 94/1992 , precum și normele de drept material cuprinse în

Legea nr. 69/1993

și în

Legea nr. 27/1994 . Dispozițiile

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

nu infrang prevederile art. 138 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".

Cele statuate prin decizia menționată subzistă și în cauza de fața, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibila excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, excepție ridicată de Societatea Comercială "TVS" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 414/CA/1999 al Curții de Apel Oradea.

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 , ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Oradea, în același dosar.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 1999.