Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 28/1999

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 lit. d) și ale art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi

prezumat în vigoare

Data actului
23 februarie 1999
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 178 din 26 aprilie 1999
Citat de
2 acte
Citează
7 acte
Structură
1 articol · 18.696 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 94/1992 8 septembrie 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gheorghe Batranu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 lit. d) și ale

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, ridicată de Societatea Comercială "Kondratov" - S.R.L. din comuna Sanmartin în Dosarul nr. 2.206/CA/1998 al Curții de Apel Oradea.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 februarie 1999, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților, Societatea Comercială "Kondratov" - S.R.L. și Curtea de Conturi, legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 9 februarie 1999 și apoi pentru data de 23 februarie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 octombrie 1998 Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 lit. d) și ale

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, excepție ridicată de Societatea Comercială "Kondratov" - S.R.L. din comuna Sanmartin. În motivarea excepției se arata ca textele criticate sunt în contradictie cu art. 139 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia Curtea de Conturi exercita controlul în trei domenii privind resursele financiare ale statului și ale sectorului public, și anume cu privire la modul de formare, de administrare și de întrebuințare a acestor resurse financiare. Se apreciază ca modul de formare se referă la elementele componente ale bugetului de stat, bugetului unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice, fiind concretizat în

art. 17 lit. a)-f) din Legea nr. 94/1992 , în timp ce dispozițiile art. 19 lit. d) și ale art. 77 alin. (3) din aceeași lege prevăd atribuții de control asupra modului de executare și de încasare a creanțelor bugetare datorate de contribuabili persoane juridice. Aceasta competența, prevăzută la art. 19 lit. d) și la

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 , transforma Curtea de Conturi în organ de control privind executarea creanțelor bugetare de către contribuabilii persoane juridice, competența ce depășește limitele Constituției. Se susține, de asemenea, ca verificarea, în temeiul

art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 , a tuturor persoanelor juridice care nu își îndeplinesc obligațiile financiare și obligarea acestora la virarea sumelor datorate, a dobânzilor și a majorărilor de întârziere constituie o activitate de control financiar privind modul de executare a creanțelor bugetare de către contribuabili, iar nu de control asupra modului de formare a resurselor financiare. Or, competența verificării și controlul asupra modului de executare a creanțelor bugetare revin, potrivit

Ordonanței Guvernului nr. 70/1997 , Ministerului Finanțelor. În felul acesta, extinzandu-se competența Curții de Conturi, s-a ajuns ca în aceeași materie, a modului de încasare a creanțelor bugetare, sa existe doua organe fiscale, dintre care unul este Curtea de Conturi, cu încălcarea art. 139 alin. (1) din Constituție.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată considera ca dispozițiile art. 19 lit. d) și ale

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

prevăd atribuții de control asupra modului de executare și încasare a creanțelor bugetare datorate de contribuabili persoane juridice, atribuții ce depășesc textul și spiritul art. 139 din Constituție. Competența conferita prin art. 19 lit. d) și prin

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

transforma Curtea de Conturi în organ de control privind executarea creanțelor bugetare, iar aceasta atribuție este stabilită prin

Ordonanța Guvernului nr. 70/1997

în competența organelor fiscale ale Ministerului Finanțelor.

În conformitate cu prevederile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se considera ca îndeplinirea funcției de control la care se referă

art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992

intră în sfera modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public ori în sfera modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale, asa cum stabilește art. 16 alin. (1) din aceeași lege; în ipoteza prevăzută la art. 19 lit. d), controlul Curții se va putea realiza numai sub condiția ca prin acesta sa nu se încalce dispozițiile art. 17 din lege. În concluzie, se considera ca art. 19 lit. d) și

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

sunt constituționale.

În punctul sau de vedere Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile cuprinse în art. 19 lit. d) sunt în deplina concordanta cu prevederile art. 139 alin. (1) din Constituție, controlul privind formarea resurselor financiare ale statului incluzând, indiscutabil, și controlul asupra resurselor financiare ale bugetului de stat, fără deosebire de natura capitalului societății comerciale în sarcina căreia se stabilesc obligații financiare. Se susține, de asemenea, ca accizele, taxele vamale, majorările de întârziere constituie surse de alimentare a bugetului de stat și, ca urmare, Curtea de Conturi, în exercitarea controlului privind formarea resurselor financiare ale statului, este competența sa verifice dacă și în ce mod persoanele juridice cărora le revin obligațiile financiare către stat își îndeplinesc aceste obligații.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

În temeiul

art. 5 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, s-a solicitat opinia ministrului finanțelor în legătură cu excepția de neconstituționalitate ridicată. În opinia exprimată prin Adresa nr. 1.476 din 27 noiembrie 1998, Direcția generală juridică din cadrul Ministerului Finanțelor arata ca "prevederile art. 19 lit. d) și

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi se interfereaza cu cele ale

Ordonanței Guvernului nr. 70/1997

și ale

Legii nr. 30/1991 , prin care sunt stabilite atribuțiile organelor de control din cadrul Ministerului Finanțelor". Se adauga ca "Dosarul fiscal al oricărui contribuabil trebuie să cuprindă toate actele de control încheiate și toate obligațiile față de buget, indiferent de organul de control care le-a stabilit".

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, opinia Ministerului Finanțelor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția ridicată.

Articolul 19

lit. d) și

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, criticate ca neconstituționale, prevăd:

- Art. 19: "Curtea de Conturi poate hotărî efectuarea de controale și la alte persoane juridice decât cele menționate la art. 18, care: [...]

d) nu-și îndeplinesc obligațiile financiare către stat, unitățile administrativ-teritoriale și instituțiile publice.╙

- Art. 77 alin. (3): "În cazul în care abaterea cu caracter financiar consta în neîndeplinirea de către o persoană juridică din cele prevăzute la art. 18 și art. 19 a obligațiilor financiare către stat, unitățile administrativ-teritoriale sau instituțiile publice, colegiul jurisdicțional dispune și virarea sumelor datorate de aceasta, inclusiv a dobânzilor și majorărilor de întârziere datorate."

I. Critica de neconstituționalitate a

art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 , care reglementează competența Curții de Conturi de a controla îndeplinirea obligațiilor financiare către stat, unitățile administrativ-teritoriale și instituțiile publice, a altor persoane juridice decât cele menționate la art. 18 și art. 19 lit. a)-c) din aceeași lege, se întemeiază pe dispozițiile art. 139 alin. (1) din Constituție. Potrivit acestor prevederi constituționale, "Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public".

Conform

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 , care este în concordanta cu dispozițiile constituționale ale art. 139 alin. (1), "Curtea de Conturi își exercită funcțiunea de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale". Fața de aceasta dispoziție legală, îndeplinirea obligațiilor financiare la care se referă

art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992

nu poate intră în sfera administrării sau întrebuințării resurselor financiare, întrucât acestea privesc resurse constituite ce nu sunt cuprinse în sfera sintagmei "formarea resurselor financiare ale statului și sectorului public", care implica stabilirea și emiterea titlurilor executorii în vederea constituirii acestor resurse, precum și urmărirea executării titlurilor. Atât emiterea titlului, cat și executarea lui se includ în sfera drepturilor ce revin statului și unităților sectorului public, în calitate de creditori, pe când îndeplinirea de către debitori a obligațiilor de plată face parte din sfera dreptului de proprietate al acestora, în temeiul căruia ei se pot opune creanței. De aceea, în noțiunea de formare a resurselor financiare nu intra și îndeplinirea de către debitori a obligațiilor rezultând din titlurile executorii.

În cazul în care controlul Curții de Conturi se extinde, asa cum rezultă din susținerile autorului excepției, și asupra executării de către debitori a obligațiilor de plată, înseamnă ca verificarea se îndreaptă asupra activității debitorilor în loc sa priveasca activitatea organelor statului legată de emiterea și executarea titlurilor executorii, ca element esențial al disciplinei și politicii financiare a statului. Prin aceasta deplasare a obiectivelor controlului se ajunge la nerealizarea scopului esențial, și anume asigurarea controlului activității organelor de stat în domeniul financiar. De altfel, controlul statului asupra unităților debitoare față de bugetul de stat, nesupuse controlului Curții de Conturi, se executa de către Ministerul Finanțelor, în temeiul

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 70/1997

privind controlul fiscal. Conform acestuia, "Sunt supuși controlului fiscal, potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe, contribuabilii persoane fizice și juridice, române și străine, precum și asociații fără personalitate juridică, cărora le revin, potrivit reglementărilor legale în vigoare, obligații fiscale", iar în conformitate cu art. 4 din aceeași ordonanța, "În sensul prezentei ordonanțe, prin impozite se înțelege sumele datorate, potrivit legii, bugetului de stat și bugetelor locale, precum și orice alte sume care constituie venituri de natura fiscală, a căror administrare revine Ministerului Finanțelor".

Cele arătate se referă exclusiv la persoanele juridice care nu fac parte din sectorul public. Pentru persoanele juridice din sectorul public, potrivit art. 139 din Constituție, controlul Curții de Conturi privește și modul de administrare și utilizare a resurselor, ceea ce implica, în sensul

art. 17 din Legea nr. 94/1992 , îndeplinirea obligațiilor financiare la care se referă art. 19 lit. d) din aceeași lege. Sfera sectorului public este definită de

Legea nr. 94/1992

prin prevederile art. 18 lit. c)-e) și ale art. 19 lit. a)-c), care stabilesc:

- Art. 18 lit. c)-e): "Sunt supuse controlului prevăzut de art. 17: [...]

c) regiile autonome;

d) societățile comerciale la care statul, unitățile administrativ-teritoriale, instituțiile publice sau regiile autonome dețin, singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social;

e) organismele autonome de asigurări sociale sau de alta natura, care gestionează bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condițiile în care prin lege sau prin statutele lor se prevede acest lucru";

- Art. 19 lit. a)-c): "Curtea de Conturi poate hotărî efectuarea de controale și la alte persoane juridice decât cele menționate la art. 18, care:

a) beneficiază de garanții guvernamentale pentru credite, de subvenții sau de alte forme de sprijin financiar din partea statului, a unităților administrativ-teritoriale sau a instituțiilor publice;

b) administrează, în baza unui contract de concesiune sau închiriere, bunuri aparținând domeniului public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale;

c) desfășoară o activitate economică la care persoanele juridice menționate la art. 18 participa cu mai puțin de 50% la formarea capitalului social."

În toate aceste situații statul este implicat direct și hotarator în însăși activitatea societăților comerciale, a instituțiilor sau a regiilor autonome la care se referă dispozițiile legale sus-menționate. Dar, în ipoteza prevăzută la

art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 , respectiv efectuarea de controale și la alte persoane juridice decât cele menționate la art. 18, care nu își îndeplinesc obligațiile financiare către stat, unitățile administrativ-teritoriale și instituțiile publice, statul nu are o asemenea participare, astfel încât persoanele juridice respective nu fac parte din sectorul public. Pentru considerentele arătate anterior nu se poate susține nici ca obligațiile financiare, care nu sunt numai de ordin fiscal, ci pot fi și contractuale etc., intră în sfera sectorului public.

Specializarea funcțională și delimitarea atribuțiilor ce revin diferitelor categorii de autorități publice constituie o cerința constituțională ce rezultă din rigorile principiului separației puterilor în stat. De aceea, competentei administrației publice, în speta a organelor din sistemul Ministerului Finanțelor, astfel cum este stabilită prin

Ordonanța Guvernului nr. 70/1997 , nu i se poate substitui, în ipoteza prevăzută la

art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 , o alta autoritate publică, respectiv Curtea de Conturi, fără ca o asemenea situație sa nu reprezinte o atingere a fundamentelor constituționale ale specializării autorităților publice, cu consecințe negative în ceea ce privește responsabilitatea acestor autorități și funcționarea serviciilor publice statale. Curtea de Conturi, în temeiul

art. 18 din Legea nr. 94/1992 , controlează statul și unitățile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile și instituțiile lor publice, autonome sau nu.

În sfârșit, mai trebuie subliniat ca acceptarea soluției legislative cuprinse la

art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992

ar putea conduce, pentru identitate de ratiuni, la o interpretare, desigur exagerata, dar nu imposibila, în sensul extinderii controlului Curții de Conturi chiar și asupra persoanelor fizice.

Fața de cele arătate, Curtea Constituțională urmează sa admită excepția de neconstituționalitate și să constate ca prevederile

art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi sunt neconstituționale.

II. În ceea ce privește neconstituționalitatea prevederilor

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 185 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 5 februarie 1999. Prin aceasta decizie, respingandu-se excepția de neconstituționalitate, s-au reținut, în esenta, următoarele:

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

cuprinde norme de procedura jurisdicțională referitoare la încălcarea legii fiscale și de executare a titlului de creanta al statului întocmit de organul de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii, norme ce au la baza prevederile constituționale ale art. 139 alin. (2), ale

art. 45 din Legea nr. 94/1992 , precum și normele de drept material cuprinse în

Legea nr. 69/1993

și în

Legea nr. 27/1994 . Dispozițiile

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992

nu infrang art. 138 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".

Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în cauza de fața, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea soluției pronunțate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi pentru art. 19 lit. d) și cu unanimitate de voturi pentru art. 77 alin. (3),

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "Kondratov" - S.R.L. din comuna Sanmartin în Dosarul nr. 2.206/CA/1998 al Curții de Apel Oradea și constata ca prevederile

art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi sunt neconstituționale.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 , ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă.

Obligatorie, în ceea ce privește soluția de admitere.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 1999.

PREȘEDINTELE
CURȚII CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.