OG nr. 70/1997

Articolul 1

Controlul fiscal cuprinde ansamblul activităților care au ca scop verificarea sinceritatii declarațiilor, precum și verificarea corectitudinii și exactitatii îndeplinirii, conform legii, a obligațiilor fiscale de către contribuabili.

Articolul 2

Sunt supuși controlului fiscal, potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe, contribuabilii persoane fizice și juridice, române și străine, precum și asociații fără personalitate juridică, cărora le revin, potrivit reglementărilor legale în vigoare, obligații fiscale.

Articolul 3

Obligațiile fiscale cuprind:

a) obligația de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor datorate;

b) obligația de calculare, de înregistrare în evidentele contabile și de plată la termenele legale a impozitelor;

c) obligația de calculare, de înregistrare în evidentele contabile și de plată la termenele legale a impozitelor care se realizează prin stopaj la sursa;

d) orice alte obligații care revin contribuabililor în aplicarea și executarea legilor fiscale.

Articolul 4

În sensul prezentei ordonanțe, prin impozite se înțelege sumele datorate, potrivit legii, bugetului de stat și bugetelor locale, precum și orice alte sume care constituie venituri de natura fiscală, a căror administrare revine Ministerului Finanțelor.

Articolul 5

Controlul fiscal se exercită de către Ministerul Finanțelor și unitățile sale teritoriale, prin aparatul fiscal și organele de control financiar abilitate de lege, denumite în continuare organe fiscale.

Angajații organelor fiscale îndeplinesc o funcție ce implica exercițiul autorității de stat.

Organizarea, competența teritorială și atribuțiile aparatului fiscal se aproba de către ministrul finanțelor.

Articolul 6

În exercitarea atribuțiilor ce le revin, organele fiscale au dreptul:

a) sa examineze orice înscrisuri, documente, registre sau evidente contabile ale contribuabililor care pot fi relevante pentru stabilirea corecta a impozitelor datorate și pentru modul de respectare a obligațiilor fiscale de către aceștia;

b) să solicite contribuabililor toate informațiile, justificările sau explicațiile referitoare la declarațiile sau documentele supuse controlului. În cazul în care se solicita răspunsul în scris, contribuabilii sunt obligați sa furnizeze informațiile respective în termen de 3 zile de la primirea solicitării;

c) să solicite prezenta contribuabililor sau reprezentanților legali ai acestora la sediul unității fiscale. Solicitarea se face în scris și cuprinde, în mod obligatoriu, data, ora și locul intalnirii, precum și scopul acesteia. Solicitarea se comunică contribuabilului cu cel puțin 10 zile înaintea datei fixate pentru intalnire;

d) să facă constatări faptice cu privire la natura activităților producătoare de venituri impozabile sau pentru identificarea obiectelor sau surselor impozabile;

e) sa ridice extrase sau să facă copii de pe oricare înscris, document sau înregistrare contabila;

f) sa retina, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, în schimbul unei dovezi scrise și semnate de organul fiscal, orice document sau orice element material care poate constitui o proba sau o dovadă referitoare la determinarea impozitelor datorate de către contribuabil, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepționale, cu aprobarea conducerii organului fiscal, perioada de reținere poate fi prelungită până la 90 de zile;

g) să între, în prezenta contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia, ori în prezenta unei alte persoane desemnate de contribuabil, în orice incinta de afaceri a contribuabilului sau în orice alte incinte sau locuri în care exista bunuri impozabile sau se desfășoară activități producătoare de venituri. Accesul este permis în cursul programului normal de lucru al contribuabilului, iar în afară acestuia, numai cu autorizarea scrisă a conducerii organului fiscal și cu acordul contribuabilului;

h) să între în încăperile care reprezintă domiciliul sau reședința unei persoane fizice, cu consimțământul scris al acesteia. În caz de refuz, organul fiscal va solicita autorizarea instanței judecătorești competente, aplicându-se dispozițiile Codului de procedura civilă privind ordonanța președințială.

Articolul 7

În cazul în care evidentele contabile sau orice alte evidente sunt ținute cu ajutorul sistemelor de prelucrare automată a datelor, controlul se poate exercita asupra ansamblului informațiilor, datelor și prelucrarilor informatice care concura, direct sau indirect, la obținerea rezultatelor contabile sau fiscale și la elaborarea declarațiilor, precum și asupra documentației referitoare la analiza, programarea și executarea prelucrarilor.

Articolul 8

În scopul determinării modului de respectare a obligațiilor fiscale ce revin contribuabililor și al stabilirii exacte a impozitelor datorate, organele fiscale sunt în drept să solicite informații de la:

- persoane fizice sau juridice care dețin în păstrare sau administrare bunuri sau sume de bani ale contribuabililor sau care au relații de afaceri cu aceștia;

- organe ale administrației publice centrale și locale, instituții publice sau de interes public;

- instituții publice sau private care înregistrează, sub orice formă, încheierile de contracte, circulația mărfurilor pe căile de comunicație de orice fel, evidenta populației sau a bunurilor, exploatarea proprietăților și alte asemenea.

Persoanele, organele, instituțiile menționate mai sus sunt obligate ca, în termenul specificat în solicitare, sa furnizeze informațiile și sa pună la dispoziția organelor fiscale actele, evidentele și datele respective.

Toate actele, datele și informațiile obținute de organele fiscale în modul prevăzut în prezentul articol vor face parte din dosarul fiscal al contribuabilului și vor putea fi luate în considerare la recalcularea impozitelor datorate de acesta.

Articolul 9

În cazuri temeinic justificate, organele fiscale pot solicita persoanelor, potrivit competentelor teritoriale, să facă declarații sau să prezinte documente, considerate necesare pentru a stabili dacă persoana în cauza are sau nu calitatea de contribuabil.

Articolul 10

Organele fiscale au obligația sa exercite controlul fiscal în asa fel încât sa afecteze cat mai puțin desfășurarea activităților curente ale contribuabililor.

Pe întreaga durata a controlului fiscal, organele fiscale au obligația de a acționa cu profesionalism, dovedind corectitudine și obiectivitate în relațiile cu contribuabilii controlati și cu celelalte persoane cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

Articolul 11

În baza constatărilor efectuate ca urmare a acțiunilor de control, Ministerul Finanțelor are dreptul:

a) sa stabilească în sarcina contribuabililor diferențe de impozite, precum și sa calculeze majorări de întârziere pentru neplata la termenele legale a impozitelor datorate;

b) să constate contravențiile și să aplice amenzile prevăzute de legile fiscale;

c) sa dispună măsurile necesare îndeplinirii corecte, de către contribuabili, a obligațiilor fiscale ce le revin.

Articolul 12

Pe întreaga durata a controlului fiscal contribuabilii au dreptul:

a) să fie informati asupra desfășurării controlului și asupra eventualelor situații neclare;

b) să fie primii solicitati, în cazul în care sunt disponibili, pentru a furniza informații, explicații și justificări;

c) sa beneficieze de asistența de specialitate;

d) să fie protejati pe linia secretului fiscal.

Articolul 13

Contribuabilii sunt obligați sa pună la dispoziția organelor fiscale toate documentele tehnico-operative și contabile, evidentele și orice fel de înscrisuri care stau la baza calculării corecte și în cuantumul legal a impozitelor datorate.

Neprezentarea, cu rea-credința, a documentelor cu ocazia controlului fiscal efectuat la sediul, respectiv reședința sau domiciliul contribuabilului sau la sediul organului fiscal, nu vor fi luate în considerare ulterior, cu ocazia soluționării eventualelor obiecțiuni, contestații și plângeri împotriva actelor de control.

Articolul 14

Contribuabilii care, potrivit legii, organizează și conduc contabilitatea proprie, sunt obligați sa păstreze evidentele contabile, precum și documentele justificative pe baza cărora s-au făcut înregistrările contabile, la sediul social declarat cu ocazia autorizării și înregistrării la organul fiscal, până la împlinirea termenului de prescripție a dreptului organelor fiscale de a stabili diferențe de impozite.

Evidentele contabile și documentele justificative se păstrează și se arhiveaza într-un mod adecvat, care să permită desfășurarea normală a controlului fiscal.

Articolul 15

Măsurile dispuse ca urmare a controlului fiscal pot fi contestate de către contribuabili, potrivit legii.

Articolul 16

Contribuabilii sau, după caz, reprezentanții legali ai acestora sunt obligați sa coopereze la desfășurarea în condiții optime a controlului fiscal, prin respectarea drepturilor organelor fiscale și acordarea sprijinului necesar în exercitarea acestor drepturi.

Articolul 17

Controlul fiscal se desfășoară la sediul, domiciliul ori reședința contribuabilului, sau la sediul organului fiscal, după caz.

Controlul fiscal se poate desfășura și în oricare alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul, acesta din urma având, în acest caz, obligația asigurării condițiilor și documentelor necesare derulării normale a acțiunii de control.

Articolul 18

Timpul afectat efectuării controlului fiscal prevăzut la art. 17 este stabilit de către organele fiscale în funcție de obiectivele controlului și nu poate fi mai mare de 3 luni.

Articolul 19

Controlul fiscal la sediul contribuabilului sau în alt loc stabilit de comun acord cu acesta se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit și pentru fiecare perioada supusă impozitării.

Prin excepție de la prevederile alin. 1, conducătorul organului fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii controlului fiscal și până la împlinirea termenului de prescripție prevăzut de prezenta ordonanță, apar date suplimentare, necunoscute organului fiscal la data efectuării controlului, care influențează sau modifica rezultatele acestuia.

Articolul 20

Rezultatele controlului fiscal se consemnează obligatoriu în procese-verbale de control, note de constatare, procese-verbale de constatare a contravențiilor, note unilaterale.

Articolul 21

Dreptul organelor fiscale de a stabili diferențe de impozite și majorări de întârziere pentru neplata în termen a acestora, precum și de a constata contravenții și a aplica amenzi și penalități pentru faptele a căror constatare și sancționare sunt, potrivit legii, de competența organelor fiscale, pentru o perioadă impozabilă, se prescrie după cum urmează:

a) în termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declarației pentru perioada respectiva;

b) în termen de 5 ani de la data ultimului termen legal de plată a impozitului, în cazul în care legea nu prevede obligația depunerii declarației;

c) în termen de 5 ani de la data comunicării, către contribuabil, a impozitului stabilit de organele fiscale în condițiile prevăzute de lege.

Articolul 22

Termenele de prescripție prevăzute la art. 21 se întrerup:

a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;

b) la data depunerii de către contribuabil a declarației fiscale, după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;

c) la data efectuării, de către contribuabil, a unui act voluntar de recunoaștere a impozitului datorat, inclusiv plata integrală sau parțială a acestuia;

d) la data comunicării, către contribuabil, a unor diferențe de impozit stabilite de organele fiscale ca urmare a acțiunilor de control.

Articolul 23

Termenele de prescripție prevăzute la art. 21 se suspenda:

a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;

b) pe timpul cat contribuabilul se sustrage, cu rea-credința, de la efectuarea controlului fiscal;

c) cat timp contribuabilul, ca urmare a dispozițiilor organelor fiscale, remediaza deficientele sau indeparteaza cauzele care împiedica desfășurarea controlului fiscal.

Articolul 24

Impozitele și diferențele de impozite declarate sau recunoscute în orice mod de către contribuabil, după împlinirea termenelor de prescripție, se considera legal stabilite și datorate.

Articolul 25

Termenul de prescripție pentru stabilirea impozitelor și a diferențelor de impozite este de 10 ani, în caz de evaziune fiscală.

Articolul 26

Constituie contravenții, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, sa constituie infracțiuni, următoarele fapte:

a) nefurnizarea de către contribuabil, sau de către persoana imputernicita legal sa îl reprezinte, a informațiilor, justificarilor sau explicatiilor solicitate de organele fiscale;

b) neprezentarea contribuabililor sau reprezentanților legali ai acestora la sediul unității fiscale la data, ora și locul fixate, la solicitarea scrisă a organului fiscal;

c) refuzul contribuabilului de a permite accesul organului fiscal în sediul sau de afaceri sau în oricare alte locuri în care exista bunuri impozabile sau în care acesta desfășoară activități producătoare de venituri, în vederea exercitării controlului fiscal;

d) nefurnizarea de către persoanele, organele și instituțiile prevăzute la art. 8, în termenul stabilit de organele fiscale, a informațiilor, actelor, evidentelor și datelor solicitate;

e) netinerea evidentelor contabile și a documentelor justificative la sediul social declarat sau păstrarea acestora în condiții improprii desfășurării controlului fiscal.

Contravențiile prevăzute în prezentul articol se sancționează după cum urmează:

1. cele de la lit. a) și b), cu amendă de la 100.000 lei la 1.000.000 lei, ce se suporta de către persoanele fizice vinovate;

2. cele de la lit. c), cu amendă de la 100.000 lei la 1.000.000 lei;

3. cele de la lit. d) și e), cu amendă de la 1.000.000 lei la 10.000.000 lei.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către organele fiscale.

Prevederile prezentului articol se completează cu dispozițiile

Legii nr. 32/1968

privind constatarea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25 și 26.

Articolul 27

Controalele fiscale în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se vor continua potrivit dispozițiilor acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

Termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se calculează după normele legale în vigoare la data când au început să curgă.

Articolul 28

Prezenta ordonanță se completează cu dispozițiile referitoare la exercitarea controlului fiscal, cuprinse în reglementările legale în vigoare, în măsura în care acestea nu contravin prezentei.

Articolul 29

În aplicarea prezentei ordonanțe, Ministerul Finanțelor va emite instrucțiuni de aplicare aprobate prin ordin al ministrului, care se vor publică în Monitorul Oficial al României.

Articolul 30

Prezenta ordonanță intră în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României.

Articolul 31

Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abroga:

-

art. 26 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994

privind impozitul pe profit, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997, cu modificările ulterioare;

-

art. 29 din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992

privind taxa pe valoarea adăugată, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 18 decembrie 1995, cu modificările ulterioare;

-

art. 20 din Legea nr. 42/1993

privind accizele la produsele din import și din țara, precum și impozitul la țițeiul din producția interna și gazele naturale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 11 decembrie 1995, cu modificările ulterioare;

-

art. 11 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 26/1995

privind impozitul pe dividende, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 august 1995, aprobată și modificată prin

Legea nr. 101/1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 21 noiembrie 1995;

-

art. 32 din Decretul nr. 153/1954

privind impozitul pe veniturile populației, publicat în Buletinul Oficial, nr. 22 din 11 mai 1954, cu modificările ulterioare;

- pct. 7 din anexa la

Ordonanța Guvernului nr. 11/1992

privind modul de desfășurare și impozitare a activității de taximetrie auto, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 14 august 1992, aprobată și modificată prin

Legea nr. 114/1992 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 30 noiembrie 1992, cu modificările ulterioare;

- orice alte dispoziții contrare prezentei ordonanțe, referitoare la prescripția dreptului organelor fiscale de a stabili diferențe de impozite și majorări de întârziere, precum și de a constata contravenții și a aplica amenzi pentru faptele a căror constatare și sancționare sunt, potrivit legii, de competența acestora.