OG nr. 70/1994

Sunt obligați la plata impozitului pe profit, în condițiile prezentei ordonanțe, și denumiți în continuare contribuabili:

a) persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obținut din orice sursa, atât în România, cît și din străinătate;

b) persoanele juridice străine care desfășoară activități printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;

c) persoanele juridice și fizice străine care desfășoară activități în România ca partener într-o asociere ce nu da naștere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfășurată în România;

d)**) asocierile dintre persoanele fizice române și persoanele juridice române care nu dau naștere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România, cît și în străinătate. În acest caz, impozitul datorat se calculează, se retine și se vărsa de către persoana juridică.

(2)**) Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:

a) trezoreria statului, pentru operațiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;

b) instituțiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare și disponibilitățile realizate și utilizate potrivit Legii privind finanțele publice, dacă legea nu prevede altfel;

c) organizațiile de nevăzători și de invalizi, asociațiile persoanelor handicapate și unitățile economice ale acestora, constituite potrivit prevederilor

Legii nr. 21/1924

pentru persoanele juridice;

d) asociațiile de binefacere;

e) cooperativele care funcționează ca unități protejate, special organizate, potrivit legii;

f) unitățile aparținând cultelor religioase, pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, menționate la

art. 1 din Legea nr. 103/1992

privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult.

(3) Veniturile și cheltuielile persoanelor juridice fără scop lucrativ ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităților economice desfășurate cu scopul obținerii de profit.

Cota de impozit este de 38%, cu excepțiile prevăzute în prezenta ordonanță.

(2)**) Contribuabilii avizați și atestați de Ministerul Finanțelor în condițiile legii, care obțin venituri și în domeniul jocurilor de noroc, precum și cei care obțin venituri din activitatea barurilor de noapte și a cluburilor de noapte, plătesc o cota adițională de impozit de 22% asupra părții din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activități în volumul total al veniturilor.

(3) În cazul Băncii Naționale a României, cota de impozit pe profit este de 80% și se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezerva, potrivit legii.

(4) Profitul impozabil al unei persoane juridice străine realizat printr-un sediu permanent în România se impozitează cu o cota adițională de impozit pe profitul acesteia de 6,2% .

(5)**) Cota de impozit pe profit, în cazul contribuabililor care realizează anual cel puțin 80% din venituri din agricultura, este de 25% . În sensul prezentei ordonanțe, prin agricultura se înțelege activitatea desfășurată în domeniul culturii vegetale, creșterii animalelor pentru prasila, producție, reproducție, selecție și în piscicultura, din care se obțin materii prime cu sau fără prelucrarea ulterioară a acestora pe capacități proprii, cu excepția culturii florilor, plantelor ornamentale și a tutunului.

Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic.

Când un contribuabil se înființează, se reorganizează prin divizare, comasare, fuziune sau se lichidează în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.

**)

Profitul impozabil se calculează ca diferența între veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobile pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate și lucrări executate, inclusiv din cistiguri din orice sursa, și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, la care se adauga cheltuielile nedeductibile.

Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor și cele considerate deductibile conform prevederilor legale în vigoare. Când o cheltuiala este aferentă mai multor activități, ea se repartizează pe activitățile respective.

Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt:

a) impozitul pe profit, datorat conform prezentei legi, precum și impozitul pe venitul realizat din străinătate;

b) amenzile sau penalitățile datorate către autorități române sau străine;

c) cheltuielile pentru protocol, reclama și publicitate care depășesc limitele prevăzute de legea bugetară anuală;

d) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor și provizioanelor peste limita legală, cu excepția celor create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acordate și a fondului de rezerva potrivit

Legii nr. 33/1991

privind activitatea bancară, a rezervelor tehnice ale societăților de asigurare și reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum și a fondului de rezerva, în limita a 5% din profitul contabil anual, până ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social;

e) sumele care depășesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale.

Cheltuielile de sponsorizare sunt deductibile în limita cotei prevăzute în

Legea nr. 32/1994

privind sponsorizarea.

Limitele cheltuielilor deductibile se aplică lunar astfel încât la finele anului fiscal să se încadreze în prevederile dispozițiilor legale în vigoare.

Contribuabilii care au în componenta unități fără personalitate juridică determina limitele cheltuielilor deductibile la nivelul unității cu personalitate juridică.

------------

Notă

**) Art. 1 alin. (1) lit. d) și alin. (2), art. 2 alin. (2) și (5) și art. 4 au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1997.

*)

Impozitul pe profit se reduce astfel:

a) proporțional cu ponderea persoanelor considerate, potrivit legii, handicapate sub aspectul capacității lor fizice și intelectuale, pentru contribuabilul cu un număr de peste 250 de salariați, care a creat locuri de muncă protejate, special organizate, și are angajate cel puțin 3% persoane handicapate;

b) cu 50%, în cazul contribuabililor care încasează venituri în valută din exportul bunurilor realizate din activitate proprie, din prestări de servicii internaționale, pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor;

c) cu 50% pentru profitul folosit în anul fiscal curent la modernizarea tehnologiilor de fabricație sau la extinderea activității în scopul obținerii de profituri suplimentare, precum și pentru investiții destinate protejării mediului înconjurător, care se concretizează în active corporale și necorporale amortizabile, după consumarea celorlalte surse de finanțare a investițiilor, inclusiv a creditelor pentru investiții. Sumele echivalente reducerii se folosesc cu aceeași destinație.

Reducerea prevăzută la

art. 50 din Legea nr. 77/1994

privind asociațiile salariaților și membrilor conducerii societăților comerciale care se privatizează are prioritate față de reducerile menționate mai sus, acestea aplicindu-se în ordinea prezentată în acest articol.

Reducerile menționate în acest articol se calculează lunar, cumulat de la începutul anului, cu excepția celei prevăzute la alin. (1) lit. a), care se calculează lunar.

Suma totală a reducerilor menționate în acest articol nu poate depăși 50% din impozitul pe profit determinat înainte de aplicarea reducerilor.

Prin sediu permanent se înțelege locul prin intermediul căruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice străine este, total sau parțial, condusă direct sau prin intermediul unui agent dependent.

Sediul permanent include: un birou, inclusiv de conducere, o sucursala, o agenție, o fabrica, un magazin, un atelier, o mina, un loc de extracție a gazelor și petrolului sau orice alt loc din care se extrag resurse naturale.

Un șantier de construcții sau un loc unde au fost aduse echipamente pentru construcții, un proiect de montaj sau de instalare, activitățile de supraveghere, consultanța și furnizare de servicii pentru același proiect sau proiecte conexe, devin sediu permanent dacă au o durată mai mare de 12 luni.

Un sediu permanent nu include: folosirea de spații pentru depozitare sau distribuire de mărfuri; menținerea unor stocuri de mărfuri și bunuri aparținând unei activități, doar pentru stocarea și distribuirea acestora; menținerea unor stocuri de mărfuri aparținând unei activități, pentru distribuirea lor către o alta activitate, și menținerea unui loc pentru colectare de informații sau prestarea unor lucrări pregătitoare sau auxiliare.

Prin rezident se înțelege o persoană juridică română sau orice persoană fizica care este domiciliata în, sau are un domiciliu stabil în România, sau care este prezenta în România pentru o perioadă sau perioade care depășesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni începând sau sfîrșind în anul calendaristic vizat.

(3)*) Pentru reflectarea reală a profitului impozabil al sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizării veniturilor acestuia, având în vedere și prevederile art. 4.

(4) Persoanele juridice străine care nu desfășoară activități printr-un sediu permanent în România și persoanele fizice străine plătesc, pentru veniturile brute realizate în România, impozit prin reținere la sursa conform legislației în vigoare.

---------------

Notă

*) Art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11 și art. 12 alin. (3) au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1997.

Persoana juridică română are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România o sumă echivalenta cu impozitul pe venitul din sursa externa plătit direct sau prin reținere la sursa în străinătate, pe bază de documente care atesta plata, confirmate de autoritățile fiscale străine.

Suma deducerii este la nivelul prevăzut la alin. (1), dar nu mai mult decît impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe profit prevăzută în prezenta ordonanță asupra veniturilor pe fiecare sursa de venit externa, după ce s-au scăzut cheltuielile deductibile aferente acestora.

*)

Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor, cu excepția Băncii Naționale a României și a societăților bancare care efectuează plati lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul.

Banca Naționala a României și societățile bancare au obligația sa plătească în contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecărui an fiscal, o sumă egala cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiași an, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, urmînd ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanțului contabil.

Contribuabilii, alții decît cei prevăzuți la alineatul precedent, au obligația sa plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egala cu impozitul calculat și evidențiat pe lunile octombrie și noiembrie, iar pentru luna decembrie adauga o sumă echivalenta cu impozitul calculat pentru luna noiembrie, urmînd ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanțului contabil.

*)

În cazul în care organele fiscale considera ca stabilirea impozitului pe profit nu a fost facuta conform prezentei ordonanțe, acestea vor face un nou calcul al impozitului și vor comunică în scris contribuabilului modul de stabilire a acestuia.

Stabilirea impozitului pe profit va fi facuta de organul fiscal și în cazul în care contribuabilul nu a completat declarația de impunere sau nu a furnizat informațiile necesare pentru a determina obligația fiscală.

Sarcina de a dovedi ca stabilirea impozitului pe profit de către organele fiscale nu este reală revine contribuabilului, acesta având, în continuare, obligația de a depune declarația de impunere.

Contribuabilul trebuie să plătească impozitul pe profit care a fost stabilit conform alin. (1) și (2) pe baza înștiințării de plată, la data și locul stabilite în înștiințare.

Organul fiscal competent poate încheia un acord scris cu contribuabilul, conform căruia acestuia din urma îi este permis sa plătească în rate impozitul pe profit și profitul net al regiilor autonome, dacă acordul va facilita încasarea integrală a obligației de plată, în care sens Ministerul Finanțelor va stabili competentele unităților fiscale teritoriale.

*)

Plata impozitelor reglementate de prezenta ordonanță se face în lei.

În situațiile în care plata veniturilor către beneficiarul de venit se face în valută, plata impozitelor, a taxelor sau a eventualelor majorări de întârziere și a amenzilor se efectuează în lei proveniți din schimb valutar la cursul în vigoare la data plății. Dovada plății acestora se face cu documentul de plată la extern de către contribuabilul care are obligația de a calcula, de a retine și de a vărsa impozitul aferent veniturilor în valută la societatea bancară la care acesta își are deschis contul în valută, însoțit de documentele de schimb valutar.

Un inspector fiscal sau alt angajat al unei unități fiscale, autorizat în acest sens, are dreptul de a intră în orice incinta de afaceri a contribuabilului sau în alte incinte deschise publicului, fără o înștiințare prealabilă, în scopul determinării obligațiilor fiscale ale acestuia sau al colectării impozitelor datorate și neplătite la termen. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în afară acestora, numai cu autorizarea scrisă a conducerii unității fiscale, justificată de necesitatea controlului.

Un inspector fiscal sau un alt angajat al unei unități fiscale, autorizat în acest sens în scopul determinării obligației fiscale a contribuabilului sau al încasării impozitelor datorate și neplătite la termen, are dreptul să între și în locuinta, dar numai cu consimțământul contribuabilului sau al proprietarului, după caz, iar în lipsa acestui consimtamint, în baza unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța judecătorească, la cererea conducerii fiscale care este obligată sa motiveze necesitatea accesului în locuinta.

În verificările făcute conform prevederilor alin. (1) și (2) din prezentul articol, un inspector fiscal sau alt angajat al unei unități fiscale împuternicit în acest sens poate:

a) lua un extras sau face o copie de pe orice document sau înregistrare contabila;

b) retine orice document sau orice element material care poate constitui o proba sau o dovadă în determinarea obligațiilor fiscale ale contribuabilului;

c) să solicite ajutorul, cooperarea și asistența contribuabilului sau persoanelor care-i reprezintă pentru îndeplinirea prevederilor de la lit. a) și b).

În vederea determinării obligațiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe, organele fiscale au dreptul de a controla și:

a) operațiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plății impozitelor;

b) operațiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaților, acționarilor sau persoanelor ce acționează în numele acestora;

c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate de acționari, asociați sau de persoanele ce acționează în numele acestora, în vederea reflectării reale a operațiunii;

d) distribuirea, împărțirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între doi sau mai mulți contribuabili, sau acele operațiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale și pentru reflectarea reală a operațiunilor.

În cazul tranzacțiilor dintre contribuabili sau dintre aceștia și o persoană fizica sau o entitate fără personalitate juridică, care participa sub orice formă la conducerea, controlul sau capitalul altui contribuabil sau altei entități, fără personalitate juridică, valoarea ce va fi recunoscută de autoritatea fiscală este valoarea de piața a tranzacțiilor.

La fel se procedează și atunci când contribuabilul sau cealaltă persoana sau entitate sunt asociați, respectiv acționari în comun, și nu dețin controlul, asa cum este prevăzut mai sus.

În cazul în care ultima zi de plată a impozitului sau de depunere a documentelor cerute de prezenta ordonanță este zi nelucrătoare, sumele, respectiv documentele se considera depuse în termen dacă acestea se depun în ziua lucrătoare imediat următoare.

O declarație, o contestație sau orice alt document este considerat ca fiind completat și transmis organelor fiscale la data înregistrării, iar în cazul transmiterii prin posta, se ia în considerare data de pe ștampila poștei.

*)

În cazul unei cereri pentru restituirea unei plati de impozite peste suma datorată, depusa în termenul stabilit prin prezenta ordonanță, organul fiscal va putea compensa suma acelei plati, asa cum a fost determinata de acesta, inclusiv majorarea de întârziere aferentă, prevăzută de aceasta ordonanța, cu alte obligații fiscale ale contribuabilului care a făcut plata peste nivelul impozitului datorat.

Organele fiscale vor restitui, pe bază de cerere, în lipsa altor datorii scadente ale contribuabilului, sumele plătite în plus.

Compensarea sau restituirea va putea fi facuta și din oficiu de către organele fiscale, fără o cerere de restituire prealabilă. Despre măsura luată va fi înștiințat și contribuabilul.

Nu se admit compensări ale impozitului cu eventuale creanțe deținute de contribuabili asupra statului, altele decît cele de natura fiscală.

Termenul de prescripție pentru stabilirea impozitelor prevăzute de prezenta ordonanță este de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declarației de impunere.

Cererile pentru compensarea sau restituirea de plati ale impozitului peste suma datorată nu pot fi făcute după 5 ani de la data obligației depunerii declarației de impunere.

Funcționarii publici din cadrul unităților fiscale, inclusiv persoanele care nu mai dețin aceasta calitate, sunt obligați sa păstreze secretul asupra informațiilor pe care le dețin urmare exercitării atribuțiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil.

Informațiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai în următoarele situații:

a) altor autorități cu atribuții fiscale, în scopul realizării unor obligații ce decurg din aplicarea unei legi fiscale;

b) unei autorități din domeniul muncii și protecției sociale, care face plati de asigurări sociale sau alte plati similare;

c) autorităților fiscale ale altei tari, în baza unei convenții pentru evitarea dublei impuneri;

d) autorităților judiciare competente, potrivit legii.

Persoana care primește informații fiscale, conform alin. (2), este obligată sa păstreze secretul fiscal asupra informațiilor primite.

Informația referitoare la un contribuabil poate fi transmisă și unei alte persoane numai cu consimțământul scris al contribuabilului.

Nerespectarea obligației de păstrare a secretului fiscal se pedepsește potrivit legii penale.

Un contribuabil care considera ca impunerea facuta de un organ fiscal este incorectă poate face cerere de revizuire a acesteia la organele direcției generale a finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București, după caz. Cererea trebuie facuta în scris, în termen de 20 de zile de la data când contribuabilul a primit înștiințarea. Cererea trebuie să fie motivată și însoțită de acte doveditoare.

În termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de revizuire, direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București sunt obligate să se pronunțe printr-o decizie motivată, care se comunică contribuabilului.

Împotriva deciziei emise de direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București, contribuabilul poate face contestație la Ministerul Finanțelor, în termenul prevăzut la alin. (1).

Ministerul Finanțelor este obligat să se pronunțe printr-o decizie motivată în termen de 40 de zile de la înregistrarea contestației, care se comunică contribuabilului.

(4)*) Termenul de soluționare a cererii de revizuire a impunerii făcute de organul fiscal, înregistrată la direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului București, precum și a contestațiilor înregistrate la Ministerul Finanțelor, începe să curgă de la data la care contribuabilul a depus documentația, potrivit normelor stabilite de Ministerul Finanțelor pentru soluționarea cauzelor, potrivit legii.

(5) Decizia Ministerului Finanțelor poate fi contestată la curtea de apel în a carei raza teritorială își are sediul sau, după caz, domiciliul contribuabilul.

Împotriva hotărârii curții de apel se poate face recurs la Curtea Suprema de Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare.

(6) Cererile de revizuire cu privire la impozitul pe profit și a majorărilor de întârziere aferente sunt supuse unei taxe de timbru de 2% din suma contestată. Taxa de timbru nu poate fi mai mica de 10.000 lei.

Contestațiile se timbrează cu jumătate din suma plătită la cererile de revizuire. Taxa de timbru se datorează indiferent dacă o alta cerere de revizuire sau contestație cu același obiect, înregistrată și rezolvată anterior, a fost taxată.

În vederea calculării taxei de timbru, contribuabilii sunt obligați sa specifice în scris cuantumul sumei contestate.

În situația admiterii integrale sau parțiale a cererii de revizuire sau a contestației, taxa de timbru se reduce proporțional cu reducerea sumei contestate.

-------------

Notă

*) Art. 25 și art. 28 alin. (4) au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1997.

Constituie contravenții fiscale următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:

a) depunerea cu o întârziere de până la 30 de zile inclusiv a declarației de impunere se sancționează cu amendă egala cu 1% din impozitul datorat;

b) depunerea declarației de impunere peste termenul prevăzut la lit. a), precum și nefurnizarea informațiilor necesare pentru a determina obligația fiscală se sancționează cu amendă egala cu 2% din suma impozitului datorat;

c) neplata în întregime a impozitului stabilit la data prevăzută se sancționează cu amendă egala cu 3% din impozitul neplătit.

Impozitul neplătit reprezintă diferența dintre obligația fiscală și suma impozitului plătit la data la care contribuabilul era obligat sa o facă;

d) neplata impozitului stabilit prin reținere la sursa se sancționează cu amendă de 100% din impozitul ce trebuia reținut și vărsat;

e)*) nedepunerea în termenul prevăzut de prezenta ordonanță a declarației de impunere, în cazul contribuabililor care nu înregistrează profit, se sancționează cu amendă de 0,1% din cifra de afaceri aferentă perioadei pentru care nu s-a depus declarația.

Amenzile prevăzute la alin. (1) trebuie plătite în termen de 5 zile de la rămînerea definitivă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Neplata în acest termen atrage după sine încasarea amenzilor care se face în aceleași condiții ca și pentru impozitul la care se referă.

Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor fiscale se fac de către organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanțelor.

(4)*) Prevederile prezentei ordonanțe referitoare la contravenții fiscale se completează cu dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25 și 26.

*)

Pierderile înregistrate până la data de 1 ianuarie 1995 pot fi recuperate din profitul impozabil în anul 1995 și în anii următori, potrivit prevederilor legale existente până la data de 1 ianuarie 1995.

Pierderea neta înregistrată în perioada de scutire poate fi recuperată din profiturile impozabile viitoare, conform prevederilor prezentei ordonanțe. Pierderea neta se calculează ca diferența între profitul impozabil aferent perioadei de scutire și pierderile înregistrate în aceeași perioadă.

Obligațiile fiscale reglementate prin prezenta ordonanță sunt venituri ale bugetului de stat.

Ca excepție de la prevederile alin. (1), impozitul pe profit, majorările și amenzile calculate potrivit prezentei ordonanțe și datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale și consiliilor județene sunt venituri ale bugetelor locale respective.

*)

Până la punerea în aplicare a prevederilor prezentei ordonanțe, Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finanțelor, Instrucțiunile privind metodologia de calcul și formularistica corespunzătoare referitoare la impozitul pe profit.

Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei ordonanțe se constituie Comisia centrala fiscală a impozitelor directe, coordonata de secretarul de stat care răspunde de activitatea veniturilor statului. Componenta comisiei se aproba prin ordin al ministrului finanțelor.

Ordinele, modelele de formulare și normele de completare referitoare la impozitul pe profit, precum și deciziile comisiei prevăzute la alin. (2) se publică în Monitorul Oficial al României.