Decizia nr. 60/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994

privind impozitul pe profit, excepție ridicată de Societatea Comercială "Izomet" - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 3.924/1997 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal se constata lipsa părților: Societatea Comercială "Izomet" - S.R.L. Oradea și Administrația Financiară Oradea, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibila, având în vedere ca dispozițiile legale erau abrogate la data ridicării excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 2 noiembrie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 3.924/1997, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994

privind impozitul pe profit, ridicată de Societatea Comercială "Izomet" - S.R.L. Oradea.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile cuprinse în alin. 1-3 ale

art. 29 din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994

stabilesc "o procedură specială pentru cererea de revizuire a unei impuneri făcute de un organ fiscal", procedura care "constituie o încălcare a accesului liber la justiție consacrat în art. 21 din Constituție". Autoarea excepției susține ca "într-un stat [...] de drept soluționarea cererii de revizuire trebuie lăsată în competența puterii judecătorești pur și simplu".

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția nu este intemeiata, pentru ca raporturile sociale reglementate de textul de lege criticat "au o natura aparte, fiind raporturi fiscale" și de aceea "controlul aplicării lor corecte trebuie exercitat prin organe de specialitate, administrative. Puterea judecătorească va verifica sub aspect juridic legalitatea și temeinicia constatărilor acestora prin instanța de contencios administrativ".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este lipsită de obiect.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Excepția de neconstituționalitate examinata a fost ridicată în fața instanței de fond la data de 12 octombrie 1998, iar obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 29 din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994

privind impozitul pe profit, având următorul cuprins:

"(1) Un contribuabil care considera ca impunerea facuta de un organ fiscal este incorectă poate face cerere de revizuire a acesteia la organele direcției generale a finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București, după caz. Cererea trebuie facuta în scris, în termen de 20 de zile de la data când contribuabilul a primit înștiințarea. Cererea trebuie să fie motivată și însoțită de acte doveditoare.

(2) În termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de revizuire direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București sunt obligate să se pronunțe printr-o decizie motivată, care se comunică contribuabilului.

(3) Împotriva deciziei emise de direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București contribuabilul poate face contestație la Ministerul Finanțelor, în termenul prevăzut la alin. (1).

Ministerul Finanțelor este obligat să se pronunțe printr-o decizie motivată în termen de 40 de zile de la înregistrarea contestației, care se comunică contribuabilului.

(4) Decizia Ministerului Finanțelor poate fi contestată la Curtea de Apel în a carei raza teritorială își are sediul sau, după caz, domiciliul contribuabilul.

Împotriva hotărârii Curții de Apel se poate face recurs la Curtea Suprema de Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare.

(5) Pentru perioadele de soluționare a cererilor de revizuire și a contestațiilor prevăzute la alin. (2) și (3) se suspenda plata sumei impozitului contestat și a majorărilor de întârziere aferente acestuia.

(6) Pentru perioadele de soluționare a cererilor de revizuire și a contestațiilor, respectiv de 30 și 40 de zile, după caz, nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere.

(7) În cazuri justificate, Ministerul Finanțelor poate prelungi la cererea contribuabilului perioada de suspendare prevăzută la alin. (5), când cererea de revizuire sau contestația nu a fost soluționată în termenele prevăzute de lege.

(8) Plata impozitelor și a majorărilor de întârziere aferente rămase de plată, urmare soluționării pe cale administrativă a cererii de revizuire sau a contestației, după caz, se face în termen de 5 zile de la data luării la cunoștința, prin semnatura, a deciziei date de către organele prevăzute la alin. (1) sau (3) din prezentul articol.

(9) Cererile de revizuire cu privire la impozitul pe profit și a majorărilor de întârziere aferente sunt supuse unei taxe de timbru de 2% din suma contestată. Taxa de timbru nu poate fi mai mica de 10.000 lei.

Contestațiile se timbrează cu jumătate din suma plătită la cererile de revizuire. Taxa de timbru se datorează indiferent dacă o alta cerere de revizuire sau contestație cu același obiect, înregistrată și rezolvată anterior, a fost taxată.

În vederea calculării taxei de timbru, contribuabilii sunt obligați sa specifice în scris cuantumul sumei contestate.

În situația admiterii integrale sau parțiale a cererii de revizuire sau a contestației, taxa de timbru se reduce proporțional cu reducerea sumei contestate".

Se constata însă ca la data ridicării excepției dispozițiile

art. 29 din ordonanța erau modificate prin Legea nr. 73/1996

pentru aprobarea și modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 70/1994

privind impozitul pe profit, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 2 august 1996. Aceasta din urma ordonanța a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997, dându-se articolelor o noua numerotare. Astfel, art. 29 a devenit art. 28, conținând șase alineate; alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 au devenit aceleași alineate ale art. 28, iar alin. (4) al art. 29 a devenit alin. (5) al art. 28. Ulterior au fost abrogate alin. (1)-(4) și (6) ale

art. 28 din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 , prin

art. 12 alin. 6 din Legea nr. 105/1997

pentru soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 30 iunie 1997. A rămas deci în vigoare numai alin. (5) al art. 28 din actul normativ anterior menționat, care a fost, la rândul sau, modificat prin

art. I pct. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 40/1998

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 70/1994

privind impozitul pe profit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 30 ianuarie 1998. Acest articol are următorul cuprins: "Art. 28. - Obiectiunile, contestațiile și plângerile formulate la actele de control sau de impunere ale organelor fiscale se soluționează conform dispozițiilor

Legii nr. 105/1997 ...".

Având în vedere ca, potrivit prevederilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate dispozițiile dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei, excepția de neconstituționalitate formulată în cauza de fața urmează să fie respinsă ca inadmisibila.

De altfel, chiar și în situația în care nu ar opera aceasta cauza de inadmisibilitate, s-ar impune respingerea excepției și pe fond, deoarece asupra constituționalității

Legii nr. 105/1997

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 134 din 20 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 9 februarie 1999, statuand ca dispozițiile legii sunt constituționale, în sensul că ele nu împiedica liberul acces la justiție pentru partea nemultumita de deciziile organelor fiscale administrative.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge ca inadmisibila excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994

privind impozitul pe profit, excepție ridicată de Societatea Comercială "Izomet" - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 3.924/1997 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 1999.