Decizia nr. 134/1998

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 105/1997 , invocată de Societatea Comercială "Silicom" - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 838/1998 al Judecătoriei Arad.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, a autoarei excepției și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 20 octombrie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Judecătoria Arad, prin Încheierea din 9 martie 1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 105/1997 , ridicată de Societatea Comercială "Silicom" - S.R.L. din Arad.

Prin excepția de neconstituționalitate invocată se susține ca dispozițiile

Legii nr. 105/1997 , în totalitatea lor, contravin prevederilor art. 16 și 21, precum și art. 41, 53 și 138 din Constituție. Motivarea acesteia este formulată într-o cerere separată, depusa la instanța de judecată, prin care se arata ca în lege se folosește termenul "cale de atac administrativă" în loc de "cale administrativ-jurisdicțională", iar Curtea Constituțională nu a examinat, chiar și în situația procedurilor administrativ-jurisdicționale, posibilitatea ca acestea să fie date spre rezolvare în sarcina aceluiași organ care a stabilit obligația. Procedându-se astfel, organele de constatare au o situație privilegiată față de ceilalți justițiabili, incalcandu-se principiul constituțional al egalității în drepturi. Se susține totodată ca și termenele stabilite de

Legea nr. 105/1997

sunt neconstituționale, deoarece împiedica cetățenii de a se adresa instanțelor cu rapiditate și fără cheltuieli suplimentare.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază excepția ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile

Legii nr. 105/1997

nu contravin prevederilor art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție. Astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, procedurile administrativ-jurisdicționale sunt legitime. Cat privește susținerea ca în lege se vorbește despre o alta notiune, și anume despre "cai de atac administrative", instanța o apreciază ca netemeinica, deoarece este vorba despre o procedură administrativă prealabilă, iar instituirea procedurii în fața instanțelor judecătorești competente este reglementată separat prin

art. 9 din Legea nr. 105/1997 .

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât

Legea nr. 105/1997

a prevăzut o cale administrativă de soluționare a plangerilor, care nu are nici o legătură cu împiedicarea accesului la justiție. Prin art. 9 se prevede că împotriva deciziei Ministerului Finanțelor se poate face acțiune la instanța judecătorească.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile autoarei excepției, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate invocată.

În esenta, autorul excepției se referă la căile de atac și termenele prevăzute de

Legea nr. 105/1997

în vederea rezolvarii obiectiunilor, contestațiilor și plangerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor.

Prin această lege este reglementată o procedură administrativă pentru soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și plangerilor privind sumele constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, prin care cei nemultumiti solicita diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalitatilor și amenzilor ori a altor sume. Competența de soluționare aparține organului care a întocmit actul de impunere sau de control, precum și, după caz, organelor ierarhic superioare.

Aceasta procedura nu încalcă principiul egalității în drepturi prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece, pe de o parte, numai aceste organe, sub imperiul respectării prevederilor legale, pot face o corecta verificare pentru înlăturarea posibilelor erori, iar pe de altă parte, principiul constituțional are în vedere numai cetățenii, nu și persoanele juridice. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Constituție, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiție. Acest principiu nu este încălcat, deoarece

art. 9 alin. 1 din Legea nr. 105/1997

prevede că "împotriva deciziei Ministerului Finanțelor se poate face acțiune, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, la instanța judecătorească prevăzută în legea specială de instituire a impozitelor și taxelor locale contestate".

Modul în care este denumita procedura de constatare - cale de atac administrativă, iar nu cale administrativ-jurisdicțională - nu are nici o relevanta asupra conținutului real al instituției respective, iar faptul ca prin lege s-au instituit mai multe modalități consecutive de realizare a procedurii administrative pentru soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și plangerilor împotriva actelor întocmite de organele Ministerului Finanțelor, iar nu una singura, este o opțiune a organului legislativ și nu o problemă de constituționalitate.

Prin instituirea procedurilor și termenelor în modalitatea reglementată în

Legea nr. 105/1997

nu este îngrădit liberul acces la justiție al cetățenilor. Asupra acestor aspecte Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 36 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, ocazie cu care s-a stabilit ca instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu este contrară principiului accesului liber la justiție, atâta timp cat decizia organului administrativ poate fi atacată la instanța judecătorească.

Prevederile art. 53 și 138 din Constituție nu sunt incalcate prin dispoziția legală atacată. Aceste texte constituționale reglementează obligația ca sistemul legal de impuneri să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale și, respectiv, faptul ca impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc prin lege. Or,

legea nr. 105/1997 , asa cum s-a mai arătat, nu are în vedere stabilirea taxelor, impozitelor sau a altor contribuții către stat, ci procedura de soluționare a obiectiunilor, contestațiilor și plangerilor privind impozitele, taxele și alte venituri bugetare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 105/1997

pentru soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, excepție invocată de Societatea Comercială "Silicom" - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 838/1998 al Judecătoriei Arad.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 1998.