Legea nr. 105/1997

Articolul 1

Obiectiunile, contestațiile și plângerile formulate în condițiile prezentei legi sunt cai administrative de atac prin care se solicita diminuarea sau anularea, după caz, a impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalitatilor și amenzilor ori a altor sume constatate și aplicate de organele Ministerului Finanțelor, abilitate, potrivit legii, să efectueze acte de control sau de impunere.

Fac excepție de la prevederile alineatului precedent amenzile constatate și aplicate prin actele organelor Ministerului Finanțelor, ce nu sunt aferente unor impozite, taxe sau altor sume constatate și aplicate de către aceste organe, care se soluționează în conformitate cu dispozițiile legale în domeniul constatării și sanctionarii contravențiilor.

Articolul 2

Împotriva măsurilor dispuse prin procesele-verbale sau prin alte acte ale organelor cu atribuții de control sau de impunere se pot face obiecțiuni care se depun, în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare, la organul care a încheiat procesul-verbal sau alt act al organului cu atribuții de control sau de impunere.

Răspunsul la obiecțiuni se comunică în termen de 15 zile de la înregistrarea acestora, prin hotărâre motivată, semnată de șeful organului care a întocmit procesul-verbal sau care a comunicat actul organului cu atribuții de control sau de impunere.

Articolul 3

Împotriva hotărârii se poate depune, în termen de 15 zile de la data primirii comunicării acesteia de la organul care a emis hotărârea, dar nu mai mult de 20 de zile de la data comunicării, contestație care se soluționează de către direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului București, după caz.

Contestația, împreună cu actele care au stat la baza hotărârii, va fi remisă direcției generale a finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București, după caz, în termen de 5 zile de la înregistrarea acesteia.

Contestația adresată direcției generale a finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București, după caz, nu poate avea ca obiect alte sume și alte măsuri decât cele asupra cărora s-au emis hotărâri prin care s-au soluționat obiectiunile.

Contestația se soluționează în termen de 30 de zile de la înregistrarea ei, prin dispoziție motivată, semnată de directorul general.

Articolul 4

Împotriva dispoziției date de directorul general al direcției generale a finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București, după caz, se poate face plângere la Ministerul Finanțelor în termen de 15 zile de la data comunicării acesteia.

Ministerul Finanțelor soluționează plângerea, prin decizie motivată, în termen de 60 de zile de la primirea acesteia.

Articolul 5

Plângerea adresată Ministerului Finanțelor se depune la direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului București, după caz, care o va inainta, în termen de 5 zile, Ministerului Finanțelor, împreună cu documentul original de plată a taxei de timbru și cu dosarul contestației.

Articolul 6

Contestațiile adresate direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București, după caz, sunt supuse unei taxe de timbru de 2% la suma contestată, dar nu mai puțin de 10.000 lei, iar plângerile adresate Ministerului Finanțelor sunt supuse unei taxe de timbru de 1% la suma contestată, dar nu mai puțin de 10.000 lei.

Sumele plătite cu titlu de taxe de timbru, aferente contestației și plângerii, se restituie, la cerere, integral sau parțial, în raport cu admiterea integrală sau parțială a acestora.

Articolul 7

Plângerile adresate Ministerului Finanțelor nu pot avea ca obiect alte sume și alte măsuri decât cele asupra cărora s-au emis dispoziții prin care s-au soluționat contestațiile de către direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București, după caz.

Articolul 8

Prin soluționarea contestațiilor și a plangerilor nu se poate crea petitionarului o situație mai grea decât cea constatată și aplicată prin actul care face obiectul petiției.

Articolul 9

Împotriva deciziei Ministerului Finanțelor se poate face acțiune, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, la instanța judecătorească prevăzută în legea specială de instituire a impozitelor și taxelor contestate.

În situația în care legea specială nu precizează instanța judecătorească competența să soluționeze acțiunea, aceasta va fi remisă spre soluționare curții de apel în a carei raza teritorială petentul își are sediul sau domiciliul, după caz.

Împotriva sentinței curții de apel sau a judecătoriei se poate face recurs la Curtea Suprema de Justiție sau la tribunal, după caz, în termen de 15 zile de la comunicare.

Articolul 10

Ministerul Finanțelor va emite norme metodologice de aplicare unitară a procedurii de soluționare a obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor privind impozitele, taxele, alte venituri bugetare și fonduri speciale, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, care se vor publică în Monitorul Oficial al României.

Articolul 11

Contestațiile depuse înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi se vor soluționa potrivit procedurii existente la data depunerii contestației.

Articolul 12

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga:

–

art. 42 și 43 din Decretul nr. 153/1954

privind impozitul pe veniturile populației, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a R.P.R. nr. 22 din 11 mai 1954;

–

art. 3 lit. a), b), c), d) și f) din Decretul nr. 199/1955

asupra taxelor de timbru, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a R.P.R. nr. 14 din 5 iunie 1955;

–

pct. 25 și 25^1 din

H.C.M. nr. 911/1955

privind stabilirea listei actelor și faptelor supuse taxelor de timbru, precum și a tarifului taxelor de timbru, publicată în Colecția de hotărâri și dispoziții ale Consiliului de Miniștri al R.P.R. nr. 30 din 5 iunie 1995;

–

art. 3 din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991;

–

art. 13 din Legea nr. 30/1991

privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 27 martie 1991;

–

art. 14 și 15 din Legea nr. 32/1991

privind impozitul pe salarii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 2 august 1996, cu modificările ulterioare;

–

art. 10 și 11 din Hotărârea Guvernului nr. 679/1991

privind impozitul pe spectacole, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 12 noiembrie 1991, cu modificările ulterioare;

–

art. 37 alin. (1) și

art. 38 din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992

privind taxa pe valoarea adăugată, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 12 decembrie 1995;

–

art. 7 alin. 1 și 5 din Hotărârea Guvernului nr. 206/1993

privind unele măsuri pentru continuarea liberalizarii prețurilor și tarifelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 28 iunie 1993, cu modificările ulterioare;

–

art. 22 și 23 din Legea nr. 42/1993

privind accizele la produsele din import și din țara, precum și impozitul la țițeiul din producția interna și gazele naturale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 11 decembrie 1995, cu modificările ulterioare;

–

art. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 26/1993

privind Tariful vamal de import al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 31 august 1993, aprobată și modificată prin

Legea nr. 102/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 18 noiembrie 1994;

–

pct. 10 alin. 1 din

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994, aprobată și modificată prin

Legea nr. 12/1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995, cu modificările ulterioare;

–

art. 28 alin. 1-4 și 6 din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994

privind impozitul pe profit, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997;

–

art. 63 alin. 1, 3, 5 și 6 și

art. 64 din Legea nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 24 mai 1994, cu modificările ulterioare;

–

art. 12 și 13 din Legea nr. 32/1994

privind sponsorizarea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 25 mai 1994;

–

art. 16 alin. 1-8, 10 și 11 și

art. 17 din Legea nr. 34/1994

privind impozitul pe venitul agricol, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 2 iunie 1994, cu modificările ulterioare;

–

art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 555/1994

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele legale din domeniul prețurilor și tarifelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 21 septembrie 1994, cu modificările ulterioare;

–

art. 13 alin. 1-4, 8 și 10-12 din Ordonanța Guvernului nr. 26/1995

privind impozitul pe dividende, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 august 1995, aprobată și modificată prin

Legea nr. 101/1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 21 noiembrie 1995;

–

orice alte dispoziții contrare prezentei legi.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 2 iunie 1997, cu respectarea prevederilor

art. 74 alin. (2) din Constituția

României.