Decizia nr. 58/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 și ale

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997

pentru soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, excepție invocată de Societatea Comercială "Molbas Impex" - S.R.L. din Onesti în Dosarul nr. 5.072/R/1998 al Judecătoriei Onesti privind pe autoarea excepției în contradictoriu cu Garda Financiară Onesti și Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Bacau.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 aprilie 1999, în lipsa părților legal citate și în prezenta reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției invocate, deoarece dispozițiile art. 1 alin. 1 și ale

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997

nu contravin principiului constituțional privind accesul liber la justiție, iar Curtea Constituțională s-a mai pronunțat și prin alte decizii asupra acestor texte și a constatat ca sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Judecătoria Onesti, prin Încheierea din 21 octombrie 1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 și ale

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 , ridicată de Societatea Comercială "Molbas Impex" - S.R.L. din Onesti într-o cauza civilă, având ca obiect soluționarea plângerii formulate de autoarea excepției împotriva procesului-verbal de contravenție încheiat de Garda Financiară Onesti.

Prin excepția de neconstituționalitate ridicată se susține ca redactarea echivoca a textelor art. 1 alin. 1 și

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997

creează o ambiguitate în aplicarea lor. Totodată se apreciază ca aceste prevederi sunt în neconcordanta cu dispozițiile

Legii nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor și ale art. 21 din Constituție privind dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției, iar termenul de adresare la organele judecătorești ar trebui să fie de 15 zile și nu de 5 zile, cum se dispune în

Legea nr. 105/1997 .

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată considera ca termenele lungi de soluționare a obiectiunilor, plangerilor și contestațiilor reglementate de

Legea nr. 105/1997 , pe calea a doua proceduri - una administrativă și alta judiciară, imprima un caracter greoi și totodată restrictiv activității de soluționare a acestor cai de atac, ceea ce contravine finalitatii actului de justiție și celeritatii judecării cauzelor.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 și ale

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997

este neîntemeiată, deoarece accesul la justiție al autoarei excepției nu este în nici un mod obstructionat. Astfel

art. 2-8 din Legea nr. 105/1997

cuprind prevederi care stabilesc căile de atac administrativ-jurisdicționale, termenele de soluționare a obiectiunilor, contestațiilor sau plangerilor și cele înăuntrul cărora se exercită căile de atac, pe cale ierarhica, până la obținerea deciziei Ministerului Finanțelor, iar art. 9 din lege reglementează dreptul celui nemulțumit de a promova o acțiune, în termen de 15 zile de la comunicarea soluției, la instanța judecătorească competența, prevăzută de legea specială de instituire a impozitelor și taxelor contestate. Alin. 2 și 3 ale aceluiași articol reglementează și cazul în care legea specială nu precizează instanța judecătorească competența, situație în care acțiunea se soluționează de către curtea de apel în a carei raza teritorială petentul își are sediul sau domiciliul, cu drept de recurs la tribunal sau la Curtea Suprema de Justiție, după caz, în termen de 15 zile de la comunicarea soluției. Se mai arata ca

art. 1 alin. 2 din Legea nr. 105/1997

prevede soluționarea, în conformitate cu dispozițiile legale în domeniul constatării și sanctionarii contravențiilor, a altor situații decât cele reglementate prin art. 1 alin. 1 din aceeași lege. Aceste texte permit în totalitate accesul liber, fără nici o restrictie, la justiție, potrivit art. 21 din Constituție, reglementand totodată și aspectul competentei materiale a instanțelor judecătorești, precum și termenele de sesizare a acestora.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția ridicată este neîntemeiată, deoarece

Legea nr. 105/1997

este o reglementare specială, potrivit căreia obiectiunile, contestațiile și plângerile asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control ale organelor Ministerului Finanțelor reprezintă o procedură administrativă prealabilă. Art. 9 prevede însă ca, împotriva deciziei Ministerului Finanțelor, care este ultima cale administrativă de atac în aceasta procedura prealabilă, se poate face acțiune, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, la instanța judecătorească competența, iar hotărârea acesteia este supusă recursului, astfel încât nu este încălcat art. 21 din Constituție. De altfel, în mod constant Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale prealabile nu contravine liberului acces la justiție, cat timp actul emis în cadrul jurisdicției respective poate fi atacat la instanța judecătorească de contencios administrativ. Mai mult, din concluziile depuse la dosar de Societatea Comercială "Molbas Impex" - S.R.L. în susținerea excepției de neconstituționalitate ridicate rezultă ca, de fapt, nu se invoca neconstituționalitatea, ci neclaritatea legii, fapt care i-a determinat și pe agenții constatatori sa folosească formulari ambigue. Soluționarea acestor situații nu intra însă în competența Curții Constituționale.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, concluziile procurorului, raportul judecătorului-raportor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Costitutionala a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Aceasta excepție de neconstituționalitate se referă la prevederile art. 1 alin. 1 și ale

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997

privind soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor. Potrivit art. 1 alin. 1, "Obiectiunile, contestațiile și plângerile formulate în condițiile prezentei legi sunt cai administrative de atac prin care se solicita diminuarea sau anularea, după caz, a impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalitatilor și amenzilor ori a altor sume constatate și aplicate de organele Ministerului Finanțelor, abilitate, potrivit legii, să efectueze acte de control sau de impunere". De asemenea, art. 2 alin. 1 din aceeași lege prevede că "Împotriva măsurilor dispuse prin procesele-verbale sau prin alte acte ale organelor cu atribuții de control sau de impunere se pot face obiecțiuni care se depun, în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare, la organul care a încheiat procesul-verbal sau alt act al organului cu atribuții de control sau de impunere".

Examinând aceasta excepție, Curtea Constituțională constata ca este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

Dispozițiile legale criticate prevăd o cale administrativă prealabilă de soluționare a obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor formulate împotriva măsurilor dispuse prin actele organelor cu atribuții de control sau de impunere ale Ministerului Finanțelor. Împreună cu celelalte prevederi din lege, este reglementată o procedură administrativă prealabilă, prin care cererile celor nemultumiti de constatările actelor de control ale organelor financiare nu sunt soluționate de agentul care le-a încheiat, ci de șeful organului care a întocmit aceste acte sau, după caz, de organul ierarhic superior.

După efectuarea acestor proceduri cu caracter jurisdicțional, potrivit

art. 9 din Legea nr. 105/1997 , împotriva deciziei Ministerului Finanțelor se poate face acțiune, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia, la instanța judecătorească prevăzută de legea specială de instituire a impozitelor și taxelor contestate, iar împotriva hotărârii judecătorești, pronunțate de judecătorie sau de curtea de apel, se poate face recurs la tribunal sau la Curtea Suprema de Justiție, după caz, în termen de 15 zile de la comunicare, instanțele având și posibilitatea de a suspenda executarea hotărârii, potrivit dispozițiilor de drept comun, până la soluționarea cauzei.

În aceste condiții dispozițiile art. 1 alin. 1 și ale

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997

nu contravin prevederilor art. 21 din Constituție, întrucât se asigura accesul liber la justiție și în cazul acestor litigii de natura fiscală.

De altfel, Curtea Constituțională, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, referitor la legitimitatea constituțională a procedurilor administrativ-jurisdicționale a statuat, pe de o parte, ca acestea constituie o măsura de protecție care nu poate limita, în nici un mod, accesul la justiție, iar pe de altă parte, ca "existenta unor organe de jurisdicție nu poate să ducă la înlăturarea intervenției instanțelor judecătorești, în condițiile legii". Ca urmare, este exclusa posibilitatea ca un organ al administrației publice, chiar cu caracter jurisdicțional, să se substituie instanței judecătorești, astfel încât, prin aceasta procedura, părților nu li se poate limita exercitarea unui drept constituțional.

O alta critica formulată de autorul excepției se referă la modalitatea de interpretare a textului prevăzut de

art. 1 alin. 2 din Legea nr. 105/1997 . Acesta considera ca obiectiunile, contestațiile și plângerile formulate împotriva impozitelor, taxelor, contribuțiilor la fondurile speciale, majorărilor de întârziere, precum și penalitatilor și amenzilor constatate și aplicate de organele de control ale Ministerului Finanțelor, trebuie adresate organelor administrative prevăzute de

Legea nr. 105/1997 . Când este însă vorba despre alte sume de bani, constatate de aceste organe, fără a se menționa natura lor, procedura de soluționare ar trebui să fie cea reglementată de

Legea nr. 32/1968 .

Aceasta critica nu poate fi reținută, deoarece Curtea nu se poate substitui instanței judecătorești, pentru a interpreta dispoziția legală în procesul de aplicare a ei, ci determina numai conținutul constituțional al prevederii controlate, eliminand, eventual, acel înțeles contrar Constituției.

În acest sens este și jurisprudenta Curții Constituționale, astfel cum rezultă din Decizia nr. 33 din 24 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 22 ianuarie 1998.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 și ale

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997

pentru soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și plangerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Molbas Impex" - S.R.L. din Onesti în Dosarul nr. 5.072/R/1998 al Judecătoriei Onesti.