Legea nr. 32/1994

Articolul 1

Sponsorizarea este activitatea care se desfășoară pe baza unui contract încheiat între sponsor și beneficiar, care consimt asupra mijloacelor financiare și a bunurilor materiale care se acordă ca sprijin, precum și a duratei sponsorizarii.

În cazul sponsorizarii constind în bunuri materiale, acestea vor fi evaluate prin contractul de sponsorizare la valoarea lor reală din momentul predării lor către beneficiar.

Articolul 2

Este considerat sponsor orice persoană fizica sau juridică din România sau din străinătate care efectuează o sponsorizare în condițiile legii.

Articolul 3

Persoanele fizice sau juridice din România nu pot efectua activități de sponsorizare din surse obținute de la buget.

Articolul 4

Poate beneficia de sponsorizare orice persoană juridică de utilitate publică, cu sediul în România, care desfășoară sau urmează sa desfășoare o activitate cu caracter direct umanitar, filantropic, cultural, artistic, educativ, științific, religios, sportiv sau care este destinată protecției drepturilor omului și educației civice ori calității mediului înconjurător.

Articolul 5

Poate beneficia de sponsorizare:

a) orice persoană juridică nonprofit cu sediul în România, care desfășoară sau urmează sa desfășoare o activitate care poate fi sponsorizata conform art. 4;

b) orice persoană fizica, având domiciliul în România sau aparținând spiritualitatii românești, a carei activitate constanta într-unul dintre domeniile prevăzute la art. 4 este recunoscută de către o persoană juridică nonprofit, constituită legal în țara sau în străinătate, cu activitate susținută în domeniul pentru care oferă recomandarea.

Articolul 6

Sponsorul ori beneficiarul poate să aducă la cunoștința publicului sponsorizarea numai prin promovarea numelui sau a marcii ori a imaginii sale.

Numerele ziarelor, revistelor și emisiunile de radio și televiziune sponsorizate trebuie anunțate ca atare.

Se interzice ca prin operațiunea de sponsorizare beneficiarul ori sponsorul să efectueze reclama comercială anterioară, concomitenta sau ulterioară activității sponsorizate, în favoarea sponsorului sau a altor persoane decît beneficiarul.

Articolul 7

Facilitățile prevăzute de prezenta lege nu se acordă în cazul:

a) sponsorizarii reciproce, persoane fizice;

b) sponsorizarea de către rude ori afini, până la gradul al patrulea inclusiv.

Articolul 8

Persoanele fizice sau juridice române care efectuează sponsorizări în domeniile prevăzute la art. 4 beneficiază de reducerea bazei impozabile cu echivalentul sponsorizarii, dar nu mai mult de 5% din venitul impozabil, cu excepția veniturilor din salarii în cazul persoanelor fizice.

Persoanele fizice sau juridice străine care datorează statului român, conform legislației în vigoare, un impozit pentru un venit realizat în România, dar care efectuează sponsorizări în domeniile prevăzute la art. 4, beneficiază de reducerea venitului impozabil cu echivalentul în lei al sponsorizarii, calculat la cursul de schimb valutar al zilei la data efectuării plății, dar nu mai mult de 5% din venitul impozabil.

Articolul 9

Beneficiarii sponsorizarii sunt scutiți de plată taxei pe valoarea adăugată asupra veniturilor încasate din sponsorizare.

Articolul 10

Beneficiază de prevederile art. 8 și 9 și sponsorii care întrețin monumente și situri istorice.

Articolul 11

Nu beneficiază de facilitățile prevăzute de prezenta lege sponsorul care, în mod direct sau indirect, urmărește sa directioneze activitatea beneficiarului.

Dispozițiile alineatului precedent nu inlatura dreptul părților de a încheia, potrivit legii, acte juridice afectate de sarcina, dacă prin aceasta nu se directioneaza ori nu se condiționeaza activitatea de ansamblu a beneficiarului.

Articolul 12

Contestațiile privind acordarea sau neacordarea facilităților stabilite de prezenta lege sunt de competența direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat.

Contestațiile se introduc în termen de 30 de zile de la data comunicării, de către organul de specialitate al Ministerului Finanțelor, a soluției la cererea de acordare a facilităților.

În cazul necomunicarii soluției, termenul de contestație curge de la expirarea a 30 de zile de la data introducerii cererii.

Introducerea contestației nu suspenda obligația sponsorului de virare la bugetul de stat ori, după caz, la bugetele locale, a sumelor datorate cu titlu de impozit sau taxe vamale.

Contestațiile adresate administrațiilor financiare sunt supuse unei taxe de timbru de 2%, calculată la valoarea sumei contestate, dar nu mai puțin de 1.000 lei.

În situația admiterii integrale sau parțiale a contestației, taxa de timbru se restituie integral sau proporțional cu reducerea sumei contestate.

Articolul 13

Contestația se soluționează prin decizia motivată a direcției generale a finanțelor publice și controlului financiar de stat și se comunică părților interesate.

Articolul 14

Partea nemultumita se poate adresa instanței judecătorești în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei motivate.

Articolul 15

În vederea soluționării plingerii, în condițiile prezentei legi, dovada simulatiei se poate face, chiar în raporturile dintre părți, prin orice mijloc legal de proba.

Articolul 16

Ministerul Finanțelor va emite instrucțiuni pentru aplicarea legii în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.

Articolul 17

Prevederile prezentei legi intră în vigoare cu data de întâi a lunii următoare publicării acesteia în Monitorul Oficial al României.

Articolul 18

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziții contrare se abroga.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților și Senat în ședința comuna din 5 mai 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României.