Decizia nr. 41/1995

Antonie Iorgovan - judecător

Miklos Fazakas - judecător

Gabriela Radu - magistrat asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata:

În fața Curții de Apel Tirgu Mures, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 1.308/1994, Societatea Comercială "Florida Impex" - S.R.L. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 12/1991

privind impozitul pe profit, care prevăd obligativitatea plății unei taxe de timbru de 2% din suma contestată, în cazul contestațiilor cu privire la stabilirea impozitului pe profit, a majorărilor de întârziere, precum și a altor sume datorate bugetului administrației centrale de stat sau bugetelor locale în condițiile acestei legi. Prin Încheierea din 28 noiembrie 1994, Curtea de Apel Tirgu Mures a sesizat Curtea Constituțională.

În motivarea excepției, Societatea Comercială "Florida Impex" - S.R.L. a susținut ca

art. 20 din Legea nr. 12/1991

este neconstitutional, deoarece ar contraveni art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României, constituind un impediment la liberul acces la justiție.

Reprezentantul piritelor - Ministerul Finanțelor și Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Mures - a susținut ca prin stabilirea și perceperea taxei de timbru nu se ingradeste în nici un fel accesul liber la justiție.

Curtea de Apel Tirgu Mures, în opinia sa, considera ca dispozițiile

art. 20 din Legea nr. 12/1991

nu încalcă prevederile art. 21 din Constituție prin îngrădirea drepturilor persoanelor de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime. Dispozițiile

Legii nr. 12/1991

stabilesc cu caracter imperativ ca, înainte de a se adresa justiției, orice persoană fizica sau juridică trebuie să urmeze procedura administrativ-jurisdicțională care, în cadrul controlului ierarhic administrativ, poate să confirme, în totalitate sau în parte, constatările și măsurile luate de organul de control. Pentru aceste servicii prestate, legea a stabilit ca, în prealabil, se percepe o taxa de timbru de 2% raportat la suma contestată, care, în cazul admiterii integrale sau parțiale a contestației, se restituie proporțional cu reducerea sumei contestate.

CURTEA,

examinînd dosarul cauzei, încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, precum și corelatia dispozițiilor legale atacate cu Constituția, constata:

La data invocarii excepției de neconstituționalitate a

art. 20 din Legea nr. 12/1991

privind impozitul pe profit, din 28 noiembrie 1994, textul era în vigoare și avea următorul cuprins:

"Contestațiile cu privire la stabilirea impozitului pe profit, a majorărilor de întârziere, precum și a altor sume datorate bugetului administrației centrale de stat sau bugetelor locale, potrivit prezentei legi, sunt supuse unei taxe de timbru de 2% calculată la suma contestată. Aceasta taxa nu poate fi mai mica de 100 de lei.

Taxa de timbru se datorează indiferent dacă o alta contestație, cu același obiect, înregistrată și rezolvată anterior, a fost taxată.

În vederea calculării taxei de timbru, unitățile plătitoare de impozit pe profit sunt obligate sa specifice în scris cuantumul sumei contestate.

În situația admiterii integrale sau parțiale a contestației, taxa de timbru se restituie integral sau proporțional cu reducerea sumei contestate."

Curtea a fost sesizată la 10 ianuarie 1995, data la care intrase în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 70 din 29 august 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 31 august 1994, care a abrogat

Legea nr. 12/1991 , deci și textul atacat ca neconstitutional.

Reglementarea actuala, Ordonanța Guvernului nr. 70/1994, cuprinde în art. 29 alin. (9) o dispoziție similară cu cea atacată, și anume:

"Cererile de revizuire cu privire la impozitul pe profit și la majorările de întârziere aferente sunt supuse unei taxe de timbru de 2% din suma contestată. Taxa de timbru nu poate fi mai mica de 10.000 lei.

Contestațiile se timbrează cu jumătate din suma plătită la cererile de revizuire. Taxa de timbru se datorează indiferent dacă o alta cerere de revizuire sau contestație cu același obiect, înregistrată și rezolvată anterior, a fost taxată.

În vederea calculării taxei de timbru, contribuabilii sunt obligați sa specifice, în scris, cuantumul sumei contestate.

În situația admiterii integrale sau parțiale a cererii de revizuire sau a contestației, taxa de timbru se reduce proporțional cu reducerea sumei contestate."

În consecința, deși excepția viza, la data invocarii,

art. 20 din Legea nr. 12/1991 , Curtea se considera bine investită și urmează să se pronunțe asupra constituționalității art. 29 alin. (9) din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994. De asemenea, Curtea constata ca este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992.

Pe fond se retine ca Plenul Curții Constituționale, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiție al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, a statuat în sensul că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu este contrară principiului prevăzut la art. 21 din Constituție, privind liberul acces la justiție, cît timp decizia organului administrativ de jurisdicție poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești. Cu referire la același principiu al liberului acces la justiție, Curtea Constituțională a stabilit în Decizia nr. 7/1993, rămasă definitivă, ca prin art. 21 din Constituție nu se instituie nici o interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Decizia Curții Constituționale nr. 39/1993 subliniaza și ea ca accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea acesteia. Justiția este un serviciu public al statului, iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat, la ale cărui venituri contribuie toți cetățenii. Este echitabil însă ca o parte din cheltuieli să fie suportate de cei care recurg la acest serviciu public și aceasta se realizează prin plata taxelor de timbru.

În aceiași termeni se pune problema și în cazul taxei de timbru prevăzute inițial la

art. 20 din Legea nr. 12/1991 , iar în prezent la art. 29 alin. (9) din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994. Contribuabilul care apreciază ca impunerea facuta de un organ fiscal poate face cerere de revizuire la organele direcției generale a finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București, iar împotriva deciziei acestora poate face contestație la Ministerul Finanțelor. Decizia Ministerului Finanțelor poate fi contestată la curtea de apel, iar împotriva hotărârii acesteia se poate face recurs la Curtea Suprema de Justiție [art. 29 alin. (1) - (4) din ordonanța]. Rezultă fără nici un dubiu ca, după epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale, este deschisă calea la instanțele judecătorești și deci nu este afectat principiul liberului acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție.

După cum s-a arătat, acest text nu instituie nici o interdicție cu privire la taxele în justiție, iar faptul ca asemenea taxe sunt prevăzute de lege și pentru căile de atac care nu intră în competența instanțelor judecătorești nu este neconstitutional, deoarece autoritățile respective nu desfășoară o activitate pur administrativă, ci una care are și caracter jurisdicțional, apropiată deci de cea a instanțelor judecătorești. Pe de altă parte, instituirea unei taxe pentru exercitarea căilor administrativ-jurisdicționale poate constitui o garanție împotriva cererilor de revizuire și a contestațiilor făcute cu rea-credința, numai în vederea aminarii plății impozitului, dat fiind ca, potrivit art. 29 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994, pe perioada soluționării acestor cai se suspenda plata sumei impozitului calculat și a majorărilor de întârziere aferente acestuia. Or, un asemenea scop nu contravine Constituției, ci este în concordanta cu dispozițiile art. 53 alin. (1), care stabilește obligația cetățenilor de a contribui, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice, și cu cele ale art. 54, care îi obliga pe cetățeni să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința. În sfârșit, este de reținut și faptul ca potrivit art. 29 alin. (9) teza finala din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994, dacă se admite total sau parțial cererea de revizuire sau contestația, taxa de timbru se reduce proporțional cu reducerea sumei contestate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii:

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate vizind dispozițiile art. 29 alin. (9) din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, invocată de Societatea Comercială "Florida Impex" - S.R.L., cu sediul în Tirgu Mures, str. Dealului nr. 2, județul Mures, în Dosarul nr. 1.308/1994, aflat pe rolul Curții de Apel Tirgu Mures.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la 12 aprilie 1994.