Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 232/2007

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
20 martie 2007
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 266 din 20 aprilie 2007
Citat de
10 acte
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 11.014 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Voinea în Dosarul nr. 6.194/2/2006 (1.917/2006) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie și de Marioara Butcaru și Dumitru Butcaru în Dosarul nr. 2.931/212/2006 (1.552/2006) al Judecătoriei Constanța.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției Vasile Voinea, apărătorul ales, cu delegație la dosar, și se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.134D/2006 și nr. 2.407D/2006 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul autorului excepției Vasile Voinea este de acord cu conexarea celor două dosare.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.407D/2006 la Dosarul nr. 2.134D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Domnul avocat Dumitru Ștefănoiu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate așa cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece critica formulată vizează aspecte ce țin de domeniul de interpretare și de aplicare al legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1.148 din 4 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 6.194/2/2006, și Încheierea din 30 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.931/212/2006, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie și Judecătoria Constanța au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Vasile Voinea, Marioara Butcaru și Dumitru Butcaru.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 52 alin. (1) și (2) referitoare la recunoașterea, condițiile și limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 alin. (1) referitoare la cazurile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți ".

Astfel, se creează o discriminare evidentă între procuror, pe de o parte, și justițiabil, pe de altă parte. Deși art. 277 din Codul de procedură penală instituie, în sarcina procurorului, obligativitatea de a soluționa plângerea în termen de 20 de zile, aceasta este deseori nerespectată. Așa fiind, partea interesată este pusă în situația de a contesta o soluție a procurorului inexistentă, poate, la momentul atacării, sau o soluție care, deși există și-i este favorabilă, nu i-a fost comunicată cu respectarea termenului prevăzut.

Autorii excepției mai susțin că dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală limitează accesul liber la justiție, deoarece orice persoană ale cărei drepturi sunt încălcate este sancționată pentru că nu a formulat plângere înainte de a primi un răspuns la cererea sau plângerea adresată organelor de stat.

În sfârșit, acest alineat, prin absența reglementării unei sancțiuni pentru procuror care nu respectă termenul de 20 de zile, tinde să afecteze celeritatea soluționării cauzelor.

În opinia autorilor, termenul instituit de textul legal criticat ar trebui să curgă de la comunicarea soluției primului-procuror.

Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, dimpotrivă, dispozițiile legale criticate sunt menite tocmai să garanteze liberul acces la justiție.

Judecătoria Constanța opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, dimpotrivă, dispozițiile legale criticate sunt menite tocmai să asigure realizarea drepturilor invocate, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul României consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instituirea de către legiuitor a termenului de 20 de zile în cadrul căruia persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime au fost afectate, pot face plângere împotriva soluțiilor de netrimitere dispuse de procuror, dă expresie principiului celerității care guvernează desfășurarea procesului penal.

De asemenea, instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ce privește exercitarea căilor de atac împotriva actelor și măsurilor dispuse de procuror, competența și procedura de judecată, nu încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și nu implică un tratament diferențiat persoanelor aflate în aceeași situație juridică. În plus, sesizarea instanței de judecată pentru valorificarea unui drept subiectiv se circumscrie regulilor specifice activității de judecată și nicidecum aspectelor ce țin de dreptul de petiționare.

În sfârșit, dispozițiile legale criticate nu conțin nicio dispoziție de natură să contravină regulilor constituționale referitoare la înfăptuirea justiției ori să afecteze dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, iar prevederile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern și de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, așa cum a fost modificat, preluând soluția legislativă anterioară, prin

art. I, pct. 139 din Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul conținut: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la prevederile art. 21 din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 598 din 8 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 14 decembrie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Curtea mai constată că prevederile legale criticate se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legal criticate și nu sunt de natură a afecta în vreun fel exercițiul vreunui drept ori al unei libertăți. Prin urmare, prin reglementarea legală dedusă controlului nu se aduce atingere dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) și nici art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală.

Cât privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției, Curtea constată că prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu conțin niciun fel de reglementare care să contravină acestor norme ce vizează înfăptuirea justiției.

În sfârșit, dispozițiile art. 52 alin. (1) și (2) din Constituție nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Voinea în Dosarul nr. 6.194/2/2006 (1.917/2006) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie și de Marioara Butcaru și Dumitru Butcaru în Dosarul nr. 2.931/212/2006 (1.552/2006) al Judecătoriei Constanța.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.