Decizia nr. 253/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal, excepție ridicată de Oana Codruța Burghelea și Valeriu Gabriel Burghelea în Dosarul nr. 978/44/2006 și de Vasile Cristian Constantin în Dosarul nr. 3.514/44/2006 ale Curții de Apel Galați - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției, Vasile Cristian Constantin, a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea, deliberând, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 47/1992

și al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece de la data emiterii încheierii de sesizare a instanței de contencios constituțional, respectiv 15 ianuarie 2007, și până în prezent autorul excepției a avut la dispoziție un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.347/D/2006 și nr. 113D/2007 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 113D/2007 la Dosarul nr. 2.347D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 13 noiembrie 2006 și 15 ianuarie 2007, pronunțate în dosarele nr. 978/44/2006 și nr. 3.514/44/2006, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal.

Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Oana Codruța Burghelea, Valeriu Gabriel Burghelea și Vasile Cristian Constantin.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 45 referitoare la Libertatea economică, ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la obligația statului de a asigura libertatea comerțului, ale art. 11 referitoare la Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la Interzicerea privării de libertate pentru datorii.

În acest sens se arată că prin textele de lege criticate se sancționează penal o eroare contractuală ori neîndeplinirea unei obligații contractuale. Această împrejurare este de natură să contravină prevederilor constituționale invocate, cu atât mai mult cu cât art. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale statuează cu privire la imposibilitatea aplicării unor sancțiuni penale privative de libertate în materia obligațiilor contractuale.

Curtea de Apel Galați - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece scopul incriminării infracțiunii de înșelăciune este acela de a-i proteja pe cei care își exercită cu bună-credință drepturile contractuale, iar modalitatea de incriminare exclude posibilitatea confundării ei cu o simplă neexecutare a obligațiilor contractuale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece infracțiunea de înșelăciune este o faptă gravă contra patrimoniului, care nu trebuie confundată cu neexecutarea unei obligații contractuale civile.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern și de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal - Înșelăciunea, care au următorul conținut:

"Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 474 din 8 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal, excepție ridicată de Oana Codruța Burghelea și Valeriu Gabriel Burghelea în Dosarul nr. 978/44/2006 și de Vasile Cristian Constantin în Dosarul nr. 3.514/44/2006 ale Curții de Apel Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007.