Decizia nr. 192/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a prevederilor

art. 36 alin. (5) coroborat cu alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Dumitru Oprișan în Dosarul nr. 14.541/3/2006 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 14.541/3/2006, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 36 alin. (3) și alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Dumitru Oprișan într-un proces având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 36 alin. (5) coroborate cu cele ale alin. (3) al aceluiași articol din

Legea nr. 18/1991

încalcă principiile constituționale ale egalității în drepturi și ale garantării și ocrotirii proprietății private, deoarece "actualilor proprietari ai locuințelor construite pe terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile

art. 30 din Legea nr. 58/1974

cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, li se constituie un drept de proprietate asupra acestor terenuri, în timp ce foștii proprietari ai locuințelor (și ei titulari ai unui drept real de folosință asupra terenului), demolate ca urmare a unor decrete de expropriere, nu pot beneficia de prevederile acestei legi, întrucât nu mai au folosința terenului aferent casei de locuit". În opinia autorului excepției, această discriminare este și mai evidentă atât timp cât foștii proprietari ai locuințelor demolate au fost expropriați fără nicio despăgubire pentru dreptul de folosință a terenului, astfel că acești proprietari (în speță și autorul excepției) nu au dreptul la despăgubiri. De asemenea, consideră că cele două texte de lege criticate sunt neconstituționale și în raport de alte acte normative, cum ar fi, de exemplu,

Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care reglementează dreptul la despăgubiri și pentru titularii celorlalte drepturi reale (uz, uzufruct, abitație, superficie, servitute).

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate, arătând că modul de reglementare și sfera persoanelor îndreptățite la constituirea dreptului de proprietate este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază exercitarea dreptului statului de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și abuzurilor săvârșite în trecut cu privire la proprietate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că prevederile de lege criticate nu contravin principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât situația foștilor proprietari ai terenurilor din intravilan neafectate de lucrări de investiții este diferită de cea a foștilor proprietari ai terenurilor situate în intravilan, care au fost atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora. În ce privește încălcarea art. 44 din Constituție, arată că această critică nu poate fi reținută, deoarece dispozițiile constituționale privind garantarea și ocrotirea proprietății se aplică numai după constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale și că, de fapt, invocarea excepției a fost determinată de modul de interpretare și aplicare a legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției, astfel cum a fost formulat de autorul excepției, îl constituie prevederile

art. 36 alin. (5) coroborat cu alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare.

Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 36 alin. (3) și alin. (5): "(3) Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor

art. 30 din Legea nr. 58/1974

cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.

[...]

(5) Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor

Decretului nr. 712/1966

și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) și (2) - Egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) - Tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 44 alin. (1)-(3) - Dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că cele două texte de lege criticate reglementează constituirea și reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri în condițiile

Legii nr. 18/1991 , având în vedere două ipoteze. Astfel, potrivit alin (3) al

art. 36 din Legea nr. 18/1991 , proprietarului actual al locuinței construite pe terenul atribuit în folosință pe durata construcției, în condițiile

art. 30 din Legea nr. 58/1974

cu privire la sistematizarea teritoriului, i se constituie un drept de proprietate asupra acestui teren, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea

Decretului nr. 712/1966

și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere, fiind vorba, astfel de reconstituirea dreptului de proprietate.

Autorul excepției susține că aceste texte de lege contravin dispozițiilor constituționale privind egalitatea în drepturi, precum și dispozițiilor constituționale referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private, întrucât condiționează constituirea dreptului de proprietate doar de existența construcțiilor aparținând titularului dreptului de folosință a terenului.

Analizând aceste critici de neconstituționalitate, Curtea constată că sunt neîntemeiate.

În jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că înfrângerea principiului egalității intervine atunci când se aplică un tratament juridic diferențiat unor situații egale, fără a exista o motivare obiectivă și rațională. Or, în speță situația foștilor proprietari ai terenurilor din intravilan neafectate de lucrări de investiții este diferită de cea a foștilor proprietari ai terenurilor situate în intravilan care au fost atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora.

Nici susținerea potrivit căreia aceste prevederi ar contraveni principiului constituțional al ocrotirii și garantării proprietății nu poate fi primită, deoarece, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, dispozițiile constituționale privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată se aplică numai după constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate.

De altfel, analizând actele aflate în dosarele instanței de judecată, Curtea reține că autorul excepției, în calitate de reclamant, a chemat în judecată Prefectura Municipiului București pentru a emite un nou titlu de proprietate, întrucât cel emis de această autoritate privește o suprafață mai mică decât cea pe care acesta pretinde că ar avea dreptul.

Aceste aspecte, însă, nu privesc neconstituționalitatea textelor criticate, ci probleme de interpretare și aplicare a legii, care, potrivit jurisprudenței Curții, excedează contenciosului constituțional, fiind de competența instanței de judecată.

Și, în fine, cu privire la raportarea de către autorul excepției a prevederilor atacate la prevederile

Legii nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care, potrivit susținerii sale, reglementează dreptul la despăgubiri și pentru titularii celorlalte drepturi reale (uz, uzufruct, abitație, superficie, servitute), Curtea reține că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 36 alin. (5) coroborat cu alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Dumitru Oprișan în Dosarul nr. 14.541/3/2006 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007.