Decizia nr. 259/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Ioan Leon Rus în Dosarul nr. 10.311/2006 (nr. unic 3.990/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 10.311/2006 (nr. unic 3.990/211/2006), Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1), toate sub aspectul termenului "contravenient", și ale art. 34 alin. (1) referitoare la expresia "necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal" din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ioan Leon Rus într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, emis de Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj.

În motivarea excepției autorul acesteia are în vedere următoarele aspecte: "1. stabilirea nejudiciară a vinovăției contravenționale și sarcina probei în procedura judiciară contravențională de drept comun; 2. aplicabilitatea normelor constituționale și contravenționale consacrând dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție; 3. violarea dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție de normele juridice privind procedura contravențională de drept comun; 4. contrarietatea dintre normele juridice privind procedura contravențională judiciară de drept comun și principiul constituțional și convențional al statului de drept și democratic, bazat pe respectarea drepturilor omului".

I. Prima critică de neconstituționalitate are în vedere două probleme distincte: stabilirea nejudiciară a vinovăției contravenționale și sarcina probei în procedura judiciară contravențională de drept comun.

Cu referire la stabilirea nejudiciară a vinovăției contravenționale, se consideră că utilizarea, în cuprinsul

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , și în special în art. 18, art. 16 alin. (1), (5) și (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) și (3), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (1) și (3), art. 27, art. 38 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 28 și 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 14 alin. (3) și art. 39 alin. (2), a denumirii de "contravenient" pentru persoana despre care se afirmă că a săvârșit o contravenție are "semnificația de persoană vinovată de săvârșirea unei contravenții, iar nu de persoană cercetată sau acuzată de săvârșirea unei contravenții, înainte ca actul de aplicare a sancțiunii contravenționale să rămână irevocabil și executoriu". De asemenea, toate aceste elemente "semnifică evident stabilirea, direct prin lege, a faptului că ne aflăm în prezența unei fapte prevăzute și sancționate de acte normative contravenționale, că acestea prezintă pericol social și că ea a fost săvârșită cu vinovăție de persoana în cauză".

În legătură cu sarcina probei în procedura contravențională de drept comun, se arată că, în ipoteza în care sancțiunea contravențională "a fost aplicată anterior de agentul administrativ, «contravenientul» care formulează plângerea se află în situația de a fi partea care a sesizat instanța judecătorească". Ca atare, el are poziția procesuală de contestator, în timp ce organul care a aplicat sancțiunea este intimați, acestuia revenindu-i și sarcina de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal. Pe această cale, contestatorul "contravenient" trebuie să își dovedească nevinovăția în fața judecătorului, fără ca agentul administrativ să fie obligat să dovedească vinovăția persoanei căreia i-a aplicat sancțiunea.

II. A doua critică de neconstituționalitate are în vedere aplicarea în materia contravențiilor a prezumției de nevinovăție, consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituția României și de art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Sub acest aspect, principala problemă pe care o ridică autorul excepției de neconstituționalitate are în vedere faptul că materia contravențiilor intră în domeniul "penal", chiar dacă dreptul intern nu o consacră ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care țin de natura faptei și de gravitatea sancțiunii.

III. Potrivit celei de-a treia critici de neconstituționalitate, normele legale privind procedura judiciară contravențională de drept comun violează dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție. În acest sens, se arată că prezumția de nevinovăție trebuie respectată atât de instanța judecătorească, cât și de legiuitor, ca și de structurile administrative în activitatea de aplicare a legii. Totodată, prezumția de nevinovăție "comandă ca sarcina probei să revină acuzării" și ca orice dubiu să profite "acuzatului", așa cum s-ar fi pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, printre altele, în cauza Barbera, Messegue și Jabardo împotriva Spaniei, 1988. În concluzie, consideră că "procedura contravențională română de drept comun violează evident dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, consacrat de art. 6 paragraful 2 din Convenția europeană a drepturilor omului și interpretat în lumina instanței de contencios european".

IV. În sfârșit, o ultimă critică de neconstituționalitate constă în aceea că principiul statului de drept și democratic, bazat pe respectarea drepturilor omului, ar fi încălcat de normele juridice privind procedura contravențională judiciară de drept comun, prin faptul că "polițistul este liber să constate contravențiile și să aplice sancțiunile potrivit unei competențe de apreciere foarte largi, iar apoi este scutit de orice sarcină a probei «acuzațiilor» și sancțiunilor sale îndreptate împotriva «contravenienților» automat vinovați, aceștia fiind obligați să adune și să prezinte probe pentru a anula măsura polițistului, pentru a înlătura sancțiunea care le-a fost aplicată de acesta, pentru a-și dovedi nevinovăția". Ca atare, consideră că prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , sunt contrare și art. 1 alin. (3) din Constituție, interpretat potrivit art. 20 alin. (1) din aceasta, "în lumina preambulului Convenției europene a drepturilor omului, interpretat, la rândul său, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului".

Judecătoria Cluj-Napoca, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, invocând jurisprudența Curții Constituționale, consideră că excepția este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 183/2003 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1), toate sub aspectul termenului "contravenient", și ale art. 34 alin. (1) referitoare la expresia "necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal" din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, ordonanță modificată și completată prin

Legea nr. 526/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.149 din 6 decembrie 2004, prin

Legea nr. 352/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 25 iulie 2006, și prin

Ordonanța Guvernului nr. 8/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 27 ianuarie 2006.

Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1) și (7): "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. [...]

(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte mențiuni», sub sancțiunea nulității procesului-verbal.";

- Art. 17: "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.";

- Art. 18: "Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele în baza cărora se fac mențiunile prevăzute la art. 16 alin. (3). În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofițeri și subofițeri de poliție, jandarmi sau gardieni publici.";

- Art. 19 alin. (1): "Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.";

- Art. 25 alin. (1) și (3): "(1) Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunică, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate. [...]

(3) În situația în care contravenientul a fost sancționat cu amendă, precum și dacă a fost obligat la despăgubiri, odată cu procesul-verbal, acestuia i se va comunică și înștiințarea de plată. În înștiințarea de plată se va face mențiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii la instituțiile abilitate să o încaseze, potrivit legislației în vigoare și, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită.";

- Art. 26 alin. (3): "În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.";

- Art. 27: "Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.";

- Art. 28: "(1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravențiilor această posibilitate trebuie menționată în mod expres. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopții zilei următoare, iar termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.

(2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. - S.A. sau la unitățile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile autorităților administrației publice locale ori ale altor instituții publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcționează, de cetățenia, domiciliul sau de reședința contravenientului ori de locul săvârșirii contravenției, precum și la ghișeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanță se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin poștă organului din care acesta face parte, potrivit dispozițiilor alin. (1).

(3) Amenzile contravenționale pot fi achitate și prin intermediul instrumentelor de plată electronică în cadrul Ghișeului virtual de plăți, proiect-pilot coordonat de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului Electronic Național. În acest caz:

a) achitarea unei amenzi contravenționale se dovedește prin prezentarea extrasului de cont al plătitorului sau a dovezii de plată emise de Ghișeul virtual de plăți, aceasta specificând data și ora efectuării plății;

b) se elimină obligativitatea pentru plătitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de plată emisă de Ghișeul virtual de plăți către agentul constatator sau organul din care acesta face parte.";

- Art. 33 alin. (1): "Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.";

- Art. 34 alin. (1): "Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin, în ordinea invocării lor, prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (11) care consacră prezumția de nevinovăție și ale art. 1 alin. (3) referitoare la valorile care definesc România ca stat de drept, democratic și social, precum și preambulului și art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția ridicată, Curtea constată că textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, cu o motivare identică și prin raportare la aceleași prevederi constituționale și convenționale ca și în cauza de față. Prin

Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată, reținând, în esență, că "utilizarea de către legiuitor a noțiunii de contravenient nu are semnificația înfrângerii prezumției de nevinovăție consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituție". De asemenea, Curtea a statuat că "din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare". Nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală nu a fost reținută, constatându-se că legiuitorul îi atribuie agentului constatator competențe în concordanță cu principiile și normele constituționale.

Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea, în cauza de față neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea soluției pronunțate cu acel prilej.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Ioan Leon Rus în Dosarul nr. 10.311/2006 (nr. unic 3.990/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007.