Decizia nr. 350/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 129/2002

pentru modificarea

Legii nr. 26/1990

privind registrul comerțului și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 76/2001

privind simplificarea unor formalități administrative pentru înregistrarea și autorizarea funcționării comercianților, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agent Invest" - S.A. din Deva în Dosarul nr. 4.125/97/2006 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că obiectul excepției îl constituie, în realitate, dispozițiile

art. 9 din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului. Solicită respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) din lege, întrucât acestea nu sunt, în prezent, în vigoare, precum și respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor alin. (1) și (3) ale aceluiași articol, deoarece nu sunt încălcate normele constituționale și internaționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.125/97/2006, Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 129/2002

pentru modificarea

Legii nr. 26/1990

privind registrul comerțului și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 76/2001

privind simplificarea unor formalități administrative pentru înregistrarea și autorizarea funcționării comercianților. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Agent Invest" - S.A. din Deva într-o cauză comercială având ca obiect dizolvare de societate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că "dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 129/2002 , aprobată prin

Legea nr. 505/2003 , nu oferă garanțiile cerute de noțiunea de «instanță independentă»" și ale unui proces echitabil, în sensul art. 21, art. 24 și art. 129 din Constituție, precum și ale art. 1 și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. De asemenea, sunt invocate și prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 20. Se arată că prin exercitarea căilor de atac se asigură accesul persoanelor interesate la o instanță de judecată, iar aceasta trebuie să exercite un rol activ și să nu se limiteze a fi un simplu "observator pasiv", în caz contrar fiind încălcat însuși principiul unui stat de drept.

Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ opinează în sensul conformității dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 129/2002

cu normele constituționale invocate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 129/2002

sunt constituționale. Se arată, în acest sens, că organizarea Oficiului Național al Registrului Comerțului în subordinea Ministerului Justiției reprezintă o opțiune a legiuitorului, care nu este de natură a încălca prevederile art. 15 alin. (1), art. 21, art. 11 alin. (2) și ale art. 20 din Constituție, raportat la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Menționează, de asemenea, că reglementarea serviciului public al registrului comerțului nu este supusă regulilor dreptului civil, ci normelor de drept administrativ, potrivit cărora între serviciul public și baza sa materială există o legătură substanțială. Totodată, principiul egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, pretins a fi încălcat, garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor, iar nu egalitatea persoanelor juridice, sens în care s-a pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 175/2003 . De asemenea, consideră că celelalte dispoziții din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este formulat, îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 129/2002

pentru modificarea

Legii nr. 26/1990

privind registrul comerțului și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 76/2001

privind simplificarea unor formalități administrative pentru înregistrarea și autorizarea funcționării comercianților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 11 octombrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 505/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 3 decembrie 2003. Din motivarea autorului excepției, rezultă însă că acesta are în vedere doar prevederile

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 129/2002 , prin care se modifică prevederile

art. 9 din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998. Ca atare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în realitate, dispozițiile

art. 9 din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 129/2002

și ale

art. unic pct. 2 și 3 din Legea nr. 505/2003 . Textele de lege criticate au, în prezent, următorul conținut:

"(1) Oficiile registrului comerțului se organizează în subordinea Oficiului Național al Registrului Comerțului și funcționează pe lângă fiecare tribunal.

(2) Oficiul Național al Registrului Comerțului se organizează și funcționează în subordinea Ministerului Justiției.

(3) Oficiile registrului comerțului prevăzute la alin. (1) comunică Oficiului Național al Registrului Comerțului orice înmatriculare sau mențiune operată, în termen de cel mult 15 zile de la efectuare."

În motivarea excepției, autorul acesteia invocă dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, 21, 24 și 129 din Constituție, precum și ale art. 1 și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 9 din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași norme constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză și cu o motivare identică. Astfel, prin

Decizia nr. 165 din 27 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 29 martie 2007, Curtea a reținut următoarele: "textele de lege criticate nu fac decât să reglementeze relația de subordonare dintre oficiile registrului comerțului organizate în fiecare județ și în municipiul București față de Oficiul Național al Registrului Comerțului, precum și funcționarea acestora pe lângă fiecare tribunal din raza teritorială a respectivului oficiu. Rolul instanței de judecată - în speță, al tribunalului - nu este acela de "observator pasiv", cum consideră autorul excepției, ci constă în controlul legalității operațiunilor specifice de înregistrare a comercianților, efectuate de oficiile registrului comerțului. Potrivit

art. 6 din Legea nr. 26/1990 , înregistrările în registrul comerțului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătorești irevocabile, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate în termen de 15 zile cu recurs, soluționat de către curtea de apel competentă, conform legii. Prin urmare, dispozițiile legale criticate nu sunt de natură a încălca, sub niciun aspect, accesul liber la justiție sau dreptul la un proces echitabil al părților."

Cât privește dispozițiile

art. 9 alin. (3) din Legea nr. 26/1990

- astfel cum au fost modificate prin

art. unic pct. 3 din Legea nr. 505/2003

-, Curtea a constatat, pentru argumentele expuse în aceeași decizie, că nici acestea nu afectează exercitarea liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Totodată, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, criticate ca fiind neconstituționale, au fost abrogate prin pct. 2 al articolului unic din

Legea nr. 505/2003

de aprobare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 129/2002 . Prin urmare, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 26/1990

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Întrucât, față de considerentele și soluția pronunțată prin

Decizia nr. 165/2007 , la care s-a făcut referire, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții în materie, cele reținute de instanța de contencios constituțional cu acel prilej se mențin și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agent Invest" - S.A. din Deva în Dosarul nr. 4.125/97/2006 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2007.