Decizia nr. 293/2007

Articolul 8

alin. (7) din Legea nr. 85/2006 , prevăzând dreptul judecătorului-sindic de a nu suspenda judecarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, contravine principiului potrivit căruia Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției.

Tribunalul Galați - Secția comercială - Judecătorul-sindic apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu sunt incompatibile cu prevederile constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006

răspunde caracterului specific al procedurii insolvenței, care presupune celeritate sporită în vederea reîntregirii activului debitorului și satisfacerii creditorilor. De asemenea, arată că posibilitatea declanșării procedurii insolvenței la inițiativa creditorilor urmărește protejarea dreptului de proprietate al titularilor creanțelor certe, lichide și exigibile, încălcat prin refuzul debitorului de a-și executa în mod voluntar obligațiile. Referindu-se la interdicția vânzării, respectiv indisponibilizarea acțiunilor, părților sociale și de interes ale debitorului, arată că aceasta constituie o măsură asiguratorie legală pentru menținerea averii debitorului în starea existentă la momentul deschiderii procedurii, în scopul preîntâmpinării creșterii pasivului și al satisfacerii creanțelor legale ale creditorilor. În sfârșit, în ceea ce privește dispozițiile

art. 47 din Legea nr. 85/2006 , arată că acestea reprezintă o măsură necesară, generată de deficiențele în conducerea societății, care au dus la deschiderea procedurii insolvenței.

Avocatul Poporului consideră că toate dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, arată că

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006

nu interzice judecătorului-sindic sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată în fața acestuia. De asemenea, prin dispozițiile art. 31 din aceeași lege nu este pus în discuție dreptul de proprietate al creditorului, prevederile constituționale nefiind incidente. Art. 42 și art. 47, stabilind efectele deschiderii procedurii insolvenței, sunt în concordanță cu prevederile constituționale conform cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 alin. (7), art. 31 alin. (1), art. 42 și

art. 47 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Curtea constată că, în ceea ce privește art. 31, autorul excepției critică doar prevederile alin. (1).

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 8 alin. (7): "Prin derogare de la

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situația în care dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă au făcut obiectul cel puțin al unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională.";

- Art. 31 alin. (1): "Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul și temeiul creanței;

b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.";

- Art. 42: "(1) După ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 33, este interzis administratorilor debitorilor, persoane juridice, sub sancțiunea nulității, să înstrăineze, fără acordul judecătorului-sindic, acțiunile ori părțile lor sociale sau de interes deținute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.

(2) Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acțiunilor ori a părților sociale sau de interes, potrivit alin. (1), în registrele speciale de evidență ori în conturile înregistrate electronic.";

- Art. 47: "(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea -, dacă acesta nu și-a declarat, în condițiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6), intenția de reorganizare.

(2) Cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile și bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.

(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată și condiția de exercitare a conducerii debitorului de către acesta.

(4) Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului.

(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilității de realizare a unui plan rațional de activitate.

(6) Judecătorul-sindic va examina, în termen de 15 zile, cererea prevăzută la alin. (5), într-o ședință la care vor fi citați administratorul judiciar, comitetul creditorilor și administratorul special.

(7) De la data intrării în faliment, debitorul va putea desfășura doar activitățile ce sunt necesare derulării operațiunilor lichidării."

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituționale: art. 44 alin. (1), (2), (3) și (4) referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private, la condițiile exproprierii și la interzicerea naționalizării; art. 136 alin. (1) și (5) privind clasificarea proprietății ca fiind publică și privată și la inviolabilitatea proprietății private; art. 142 alin. (1) privind rolul Curții Constituționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

au mai fost analizate sub aspectul constituționalității în mai multe rânduri, chiar și când aceste dispoziții au fost cuprinse, într-o redactare similară, în

art. 36 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, abrogată prin

Legea nr. 85/2006 , respingând ca fiind neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate susținute pe motive identice cu cele din prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 805 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 13 decembrie 2006, Curtea a statuat că procedura prevăzută de textul de lege criticat a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu și-a executat voluntar obligația de plată, modalitate prin care nu a fost încălcat dreptul de proprietate, în condițiile în care, în ceea ce-l privește, era ținut de existența unor creanțe certe, lichide și exigibile, ci s-a asigurat protecția dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creanțe, încălcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rău-platnici.

Soluțiile și considerentele deciziilor anterior pronunțate sunt valabile și în această cauză.

În ceea ce privește dispozițiile art. 42 și

art. 47 din Legea nr. 85/2006 , Curtea constată că acestea prevăd indisponibilizarea acțiunilor societății comerciale debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitorului în scopul protejării patrimoniului, a activelor debitorului, al prevenirii gospodăririi nechibzuite a acestora, ce ar putea cauza noi pierderi și împiedicarea satisfacerii creditorilor.

Încredințarea dreptului de administrare a debitorului unor persoane calificate și responsabile nu încalcă dreptul de proprietate al acționarilor și este conformă cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora condițiile și limitele exercitării dreptului de proprietate sunt prevăzute de lege.

În sfârșit, referitor la

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 , Curtea reține că, prin derogare de la dispozițiile

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , această reglementare corespunde scopului și caracterului special al procedurii insolvenței, asigurând celeritatea necesară acestei proceduri, fără a leza în niciun fel rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției și de unică autoritate de jurisdicție constituțională în România.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (7), art. 31 alin. (1), art. 42 și

art. 47 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vinuri Nicorești" - S.R.L. din Galați în Dosarul nr. 23/LJ/2006 al Tribunalului Galați - Secția comercială - Judecătorul-sindic.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2007.