Decizia nr. 297/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Rosemarie Rus, Hildegard Hedwig Deppner, Gheorghe Rus, Elfriede Petri și Melitta Capesius în Dosarul nr. 893/2006 al Judecătoriei Sighișoara.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosar autorii excepției au depus un memoriu prin care solicită admiterea acesteia.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, considerând că se impune păstrarea jurisprudenței Curții în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 893/2006, Judecătoria Sighișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Excepția a fost ridicată de Rosemarie Rus, Hildegard Hedwig Deppner, Gheorghe Rus, Elfriede Petri și Melitta Capesius într-o cauză având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile

art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (2) și (3) și art. 154 alin. (1). În acest sens, arată că prin textul de lege criticat se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, cu referire la egalitatea de tratament a cetățenilor în ceea ce privește regimul nulităților în materie civilă. Astfel, "textul de lege criticat încalcă grav litera și spiritul normei constituționale, care, în acest caz, este de natură să nu sancționeze în cazul delictelor și să nu pedepsească în cazul faptelor penale, dacă acestea au legătură cu aplicarea

Legii nr. 10/2001 , în vreme ce aceleași fapte, săvârșite în sfera altor acte normative, au alt tratament". Totodată, sunt încălcate și dispozițiile art. 44 alin. (2) și (3) din Legea fundamentală, întrucât prin

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

este instituit un regim juridic diferit în ceea ce privește dreptul de proprietate. De asemenea, se apreciază că "nulitatea absolută nu poate și nu trebuie să fie subordonată prescripției extinctive".

Judecătoria Sighișoara apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat constituie o normă juridică specială față de reglementarea generală.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în opinia autorilor excepției, dispozițiile

art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989.

În urma republicării

Legii nr. 10/2001

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, ca urmare a adoptării

Legii nr. 247/2005 , textul de lege criticat a fost renumerotat, devenind

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , cu următorul conținut: "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Aceste dispoziții sunt considerate de autorii excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea în mod egal prin lege a proprietății private și alin. (3) privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum și ale art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi.

Examinând excepția, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra textului de lege criticat, statuând că acesta este constituțional, ca, de exemplu, prin

Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 11 august 2004, și prin

Decizia nr. 730 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006.

Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 730 din 24 octombrie 2006 , făcând referire la jurisprudența sa, că textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor persoanelor ce se încadrează în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât nu este îndreptățită critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Cu referire la critica privind încălcarea prin textul de lege invocat a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea a mai statuat că aceasta pornește de la o premisă greșită, și anume aceea a absolutizării exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate, făcându-se însă abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, ca și de cele ale art. 136 alin. (5), ce consacră caracterul inviolabil al proprietății private, în condițiile stabilite de legea organică. Legiuitorul ordinar este competent așadar să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.

Totodată, prin

Decizia nr. 272 din 24 mai 2004 , Curtea a reținut că textul de lege criticat nu operează o expropriere ori o confiscare, ci doar sancționarea proprietarului nediligent care nu a înțeles să-și exercite drepturile sale în termenul prevăzut de lege. Imprescriptibilitatea, consfințită în anumite cazuri cu titlu de principiu în legislația civilă, nu este consacrată ca atare de Constituție. Așa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor rațiuni majore, să deroge de la acest principiu, așa cum a procedat și în cazul

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , fără a îndreptăți calificarea acestor norme legale ca fiind neconstituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Rosemarie Rus, Hildegard Hedwig Deppner, Gheorghe Rus, Elfriede Petri și Melitta Capesius în Dosarul nr. 893/2006 al Judecătoriei Sighișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2007.