Decizia nr. 319/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Română de Radiodifuziune în Dosarul nr. 9.831/3/LM/2006 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, considerând că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 noiembrie 2006, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Societatea Română de Radiodifuziune cu prilejul soluționării contestației formulate de partea Bogdan Rădulescu împotriva deciziei de concediere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că art. 168 alin. (2) din Codul muncii este contrar principiului egalității în drepturi și al nediscriminării. Astfel, consideră că acest text de lege îl plasează procesual pe angajator într-o poziție dezavantajoasă față de salariat, întrucât prevede, sub sancțiunea nulității, un număr foarte mare de mențiuni și precizări pe care trebuie să le conțină decizia de sancționare disciplinară, elemente ce ar putea fi clarificate și de instanța judecătorească, în virtutea rolului său activ.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, deoarece textul de lege criticat nu instituie niciun fel de discriminare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile art. 16 din Constituție nu sunt incidente în cauză, întrucât drepturile și obligațiile ce revin angajatorilor și angajaților acestora nu decurg din calitatea acestora de cetățeni, ci de părți ale contractului de muncă, acestea constituind categorii diferite, cu drepturi și obligații corelative specifice fiecărei categorii, supuse legislației muncii. De asemenea, arată că textul de lege criticat este conceput astfel încât să prevină eventualele abuzuri din partea angajatorilor, precum și pentru a avea suficiente elemente de verificare a legalității și temeiniciei măsurii dispuse. Elementele obligatorii pe care le prevede acest text de lege vizează atât asigurarea garantării dreptului fundamental la muncă, precum și asigurarea accesului la justiție pentru apărarea acestui drept constituțional, în cunoștință de cauză, cât și asigurarea verificării legalității și temeiniciei măsurii propuse, inclusiv pentru instanțele judecătorești competente.

Avocatul Poporului consideră că art. 268 alin. (2) din Codul muncii este constituțional, dispozițiile sale urmărind să asigure stabilitatea raporturilor de muncă și apărarea intereselor legitime atât ale salariaților, cât și pe cele ale angajatorilor, fără a institui niciun fel de discriminare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora: "(2) Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;

f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată."

În opinia autorului excepției dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la principiul egalității în drepturi și al nediscriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat se înscrie printre cele care au ca scop asigurarea stabilității raporturilor de muncă, a desfășurării acestora în condiții de legalitate și a respectării drepturilor și îndatoririlor ambelor părți ale raportului juridic de muncă. În același timp, sunt menite să asigure apărarea drepturilor și intereselor legitime ale salariatului, având în vedere poziția obiectiv dominantă a angajatorului în desfășurarea raportului de muncă.

Aplicarea sancțiunilor disciplinare și, în mod special, încetarea raportului de muncă din voința unilaterală a angajatorului sunt permise cu respectarea unor condiții de fond și de formă riguros reglementate de legislația muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului.

Mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, inclusiv cu privire la căile de atac și termenele în care are dreptul să constate temeinicia și legalitatea măsurilor dispuse din voința unilaterală a angajatorului.

Angajatorul, întrucât deține toate datele, probele și informațiile pe care se întemeiază măsura dispusă, trebuie să facă dovada temeiniciei și legalității acelei măsuri, salariatul putând doar să le combată prin alte dovezi pertinente. Astfel, mențiunile și precizările prevăzute de textul de lege sunt necesare și pentru instanța judecătorească, în vederea soluționării legale și temeinice a eventualelor litigii determinate de actul angajatorului.

De altfel, Curtea constată că aceste considerente au fost reținute și prin

Decizia nr. 383 din 7 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, când, analizând conformitatea art. 268 din Codul muncii cu dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 45 din Constituție, a respins criticile formulate ca fiind neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Română de Radiodifuziune în Dosarul nr. 9.831/3/LM/2006 al Tribunalului București Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2007.