Decizia nr. 243/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) și

art. 21 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ester Gruenberg în Dosarul nr. 2.702/83/2005 al Tribunalului Satu Mare - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent arată că autoarea excepției a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.702/83/2005, Tribunalul Satu Mare - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) și

art. 21 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Ester Gruenberg într-o cauză având ca obiect judecarea plângerii formulate împotriva unei dispoziții a Primăriei Satu Mare prin care s-a respins cererea de restituire în natură a unui imobil-construcție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

contravin dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul la moștenire deoarece condiționează acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de

Legea nr. 10/2001

către moștenitorii legali sau testamentari care au formulat o notificare în vederea restituirii imobilelor ce au aparținut antecesorilor lor, potrivit art. 21 alin. (5) din același act normativ. De asemenea, se susține că limitarea în timp a dreptului de a solicita restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat contravine protecției dreptului de proprietate privată, astfel cum este reglementată în prevederile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin raportare la art. 11 și 20 din Constituție.

Tribunalul Satu Mare - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

nu contravin dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul la moștenire, deoarece neformularea unei notificări pentru restituirea imobilelor ce cad sub incidența

Legii nr. 10/2001

nu semnifică pierderea calității de moștenitor, ci pierderea dreptului de a beneficia de măsurile reparatorii instituite prin actul normativ criticat. În ceea ce privește neconstituționalitatea art. 21 alin. (1) din lege, instanța arată că aceste prevederi legale nu contravin protecției dreptului de proprietate, așa cum este reglementată prin convențiile internaționale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că soluția legislativă instituită prin prevederile

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

nu contravine dreptului la moștenire, deoarece notificarea persoanei juridice deținătoare a imobilului a cărui restituire se cere are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiect de reglementare al

Legii nr. 10/2001 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit motivării excepției, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) și art. 21 alin. (1), devenit

art. 22 alin. (1) după republicarea Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora:

- Art. 4 alin. (4): "De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.";

- Art. 22 alin. (1): "Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 46 - Dreptul la moștenire.

De asemenea, se invocă și dispozițiile art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 din primul Protocol adițional la aceeași convenție și ale art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Analizând excepția, Curtea constată următoarele:

I. Prevederile

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

condiționează acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ de formularea unei cereri de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, de către moștenitorii care au acceptat sau nu succesiunea. Pentru moștenitorii care nu au acceptat inițial succesiunea, cererea are valoare de acceptare pentru bunurile a căror restituire se solicită, în temeiul art. 4 alin. (3) din această lege.

Așadar, neformularea unei astfel de cereri nu conduce la pierderea calității de moștenitor, ci are drept efect pierderea dreptului de a mai beneficia de măsurile reparatorii instituite de

Legea nr. 10/2001 , în favoarea celorlalți moștenitori legali sau testamentari care s-au conformat prevederilor legii, astfel încât susținerile autoarei excepției sunt neîntemeiate.

II. În ceea ce privește invocarea neconstituționalității prevederilor

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , Curtea constată că aceasta a mai fost analizată în jurisprudența sa recentă, prin raportare la art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la art. 17 din aceeași convenție și la art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu o motivare similară.

Astfel, prin

Decizia nr. 557 din 25 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 26 noiembrie 2005, s-a statuat că legiuitorul a condiționat exercitarea dreptului la restituire a imobilelor de respectarea unor termene, cum este și termenul de 6 luni prevăzut de

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , în interiorul căruia trebuie trimisă notificarea către persoana juridică deținătoare a imobilului, în exercitarea competenței sale de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.

Mai mult, s-a arătat în decizia menționată, prevederile legale criticate dau expresie competenței constituționale a legiuitorului de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate, în deplină concordanță cu art. 1 alin. 2 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia dispozițiile referitoare la protecția proprietății private nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru interesul general.

Soluția și considerentele pronunțate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Referitor la invocarea prevederilor art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la abuzul de drept, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (4) și

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007.