Decizia nr. 273/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Gabor Kozsokar - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor art. 400 alin. 1 și ale art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Iuliu Eduard Predescu în Dosarul nr. 19.966/299/2006 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 19.966/299/2006, Tribunalul București Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400 alin. 1 și ale art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Iuliu Eduard Predescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție, deoarece toate procedurile legate de executarea silită, inclusiv contestația la executare, sunt judecate de aceeași instanță, fiind vorba astfel despre o "repetare" a judecății, și nu de un veritabil control din partea unei instanțe ierarhic superioare.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește dispozițiile art. 400 din Codul de procedură civilă, se arată că acestea nu instituie privilegii sau discriminări între cetățeni, ci asigură un regim juridic egal pentru exercitarea în fața instanțelor judecătorești a drepturilor și obligațiilor ce revin celor care, potrivit legii, sunt îndreptățiți să introducă contestație la executare.

De asemenea, se consideră că prevederile art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora contestația la executare se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instanță, nu sunt de natură a limita în niciun fel accesul liber la justiție și nici dreptul părților la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, au ca scop asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pentru părți, precum și a accesului liber la justiție.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că reglementarea de către legiuitor, în limitele stabilite de Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 400 alin. 1 și ale art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Dispozițiile alin. 1 al art. 402 au fost modificate prin

art. I pct. 19 din Legea nr. 459/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 400 alin. 1: "Contestația se introduce la instanța de executare.";

- Art. 402 alin. 1: "Contestația la executare se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Instanța sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispozițiile art. 139 fiind aplicabile în mod corespunzător. Părțile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestației se face de urgență și cu precădere."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și ale art. 124 alin. (2) care prevăd că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se află acestea. Pe de altă parte, instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Așa fiind, se constată că nu poate fi reținută critica autorului excepției, potrivit căreia "toate procedurile legate de executarea silită, inclusiv contestația la executare, sunt judecate de aceeași instanță".

În ceea ce privește dispozițiile art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se reține că acestea prevăd judecarea contestației la executare cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Curtea constată că acestea sunt norme de procedură ce au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Soluția legislativă adoptată de legiuitor, potrivit căreia și în cazul contestației la executare se aplică procedura pentru judecata în primă instanță, nu relevă niciun fine de neconstituționalitate, părțile beneficiind de toate drepturile și garanțiile procesuale pentru realizarea accesului liber la justiție, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.

De asemenea, ca o garanție a dreptului la apărare, legiuitorul a prevăzut că instanța sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, părțile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestației se va face de urgență și cu precădere, instanța trebuind să adopte toate măsurile pentru a asigura garanțiile procesuale fundamentale.

De altfel, Curtea constată că prin

Decizia nr. 436 din 30 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, a statuat că dispozițiile art. 402 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 21 din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400 alin. 1 și ale art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Iuliu Eduard Predescu în Dosarul nr. 19.966/299/2006 al Tribunalului București Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2007.