Decizia nr. 267/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Decretului nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Georgeta Năstase-Silvestru în Dosarul nr. 2.359/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul că, la dosar, partea Cristian Căpraru a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.359/4/2006, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Decretului nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă.

Excepția a fost ridicată de Georgeta Năstase-Silvestru într-o cauză având ca obiect rezoluțiunea pentru neplata prețului a contractului de vânzare-cumpărare a unui apartament, încheiat de aceasta (reclamantă în cauză), în calitate de vânzător, cu pârâtul cumpărător. Acesta din urmă a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât a intervenit termenul general de prescripție prevăzut la

art. 3 alin. 1 teza întâi din Decretul nr. 167/1958 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

Decretul nr. 167/1958 , care este aplicat în 2006, ca și când ar fi apărut după 1991, prin structura sa este neconstituțional, aducând atingere art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (2) teza întâi și art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală.

Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că "instituția prescripției extinctive prezintă incontestabile justificări, inclusiv din punct de vedere al accesului efectiv la justiție, asigurând stabilitatea și certitudinea în raporturile juridice, securitatea juridică a justițiabililor, mobilizarea titularilor de drepturi subiective civile pentru realizarea lor în timp mai scurt".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră, în principal, că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât partea contestatoare nu a precizat niciun motiv de ordin juridic care să justifice critica de neconstituționalitate. În subsidiar, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "prin prescripția extinctivă se sancționează pasivitatea titularului în exercitarea drepturilor sale, ceea ce nu echivalează cu încălcarea dreptului său de proprietate".

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească dreptul părților la un proces echitabil, pentru că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor în baza prerogativelor sale, cu respectarea anumitor exigențe.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie prevederile

Decretului nr. 167/1958 . În realitate, din analiza dosarului, se constată că incidente în cauză sunt numai prevederile

art. 3 alin. 1 teza întâi din Decretul nr. 167/1958 , care au următorul cuprins: "Termenul prescripției este de 3 ani [...]."

Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, în art. 44 alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată și în art. 154 alin. (1) referitor la conflictul temporal de legi.

Examinând excepția, Curtea reține următoarele:

Prin

Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, s-a statuat, cu valoare de principiu, că instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiție.

Mai mult, în jurisprudența sa referitoare la dreptul de acces la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în Cauza Z și alții contra Regatului Unit al Marii Britanii (2001), că art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale poate fi invocat de orice persoană care consideră că a existat o ingerință ilegală în privința exercițiului unuia din drepturile sale având caracter civil, adăugând însă că "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" și că "acesta poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție sau ordonanțele care impun depunerea unei cauțiuni". Așa fiind, Curtea nu poate reține critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 alin. 1 teza întâi din Decretul nr. 167/1958

prin raportare la dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție.

Curtea mai constată că invocarea în susținerea excepției a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție este nerelevantă, deoarece textul de lege criticat stabilește un termen general de prescripție, fără a cuprinde vreo referire cu caracter retroactiv cu privire la situații intervenite anterior adoptării decretului.

Totodată, Curtea observă că dispozițiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție nu sunt incidente în speță.

În consecință, având în vedere compatibilitatea prevederilor

art. 3 alin. 1 teza întâi din Decretul nr. 167/1958

cu dispozițiile constituționale invocate, Curtea constată că dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A) d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. 1 teza întâi din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Georgeta Năstase-Silvestru în Dosarul nr. 2.359/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2007.