Decizia nr. 201/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998

privind activitatea bancară, excepție ridicată de Andrei Sever Mureșan, prin mandatar Lucian Bagia, în Dosarul nr. 31.468/2/2005 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 31.468/2/2005, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998

privind activitatea bancară, excepție ridicată de Andrei Sever Mureșan, prin mandatar Lucian Bagia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că, deși

art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998

reglementează un aspect strâns legat de executarea silită, el constituie o normă de drept material, substanțial, aplicabilă raportului juridic născut din contractul de împrumut bancar încheiat între părți, normă care dă dreptul părților de a cere executarea silită direct în temeiul contractului, fără a fi necesară obținerea în prealabil a unei hotărâri judecătorești. Or, atâta vreme cât dreptul material la acțiune derivă din dreptul subiectiv născut în temeiul actului juridic, textele de lege care guvernează raportul juridic de drept material nu pot avea decât caracter material, iar nu procedural. Prin urmare, sunt incidente principiile aplicării legii în timp, respectiv principiul "tempus regit actum" și principiul neretroactivității, astfel încât o eventuală modificare a acestor norme are în vedere numai raporturile juridice născute ulterior intrării sale în vigoare, nu și pe cele născute sub imperiul legii vechi. Așadar, în speța de față, aplicabile contractului de împrumut erau normele legale în vigoare la data încheierii lui, respectiv dispozițiile

Legii nr. 33/1991 , potrivit cărora contractele de împrumut bancar nu constituiau titluri executorii.

Pe de altă parte, învestirea cu formulă executorie nu se confundă cu caracterul de titlu executoriu, întrucât acesta din urmă este "dat anumitor înscrisuri numai de către legiuitor, prin lege, iar nu de către judecător, prin încheierea de încuviințare a învestirii cu formula executorie". Cu alte cuvinte, "formula executorie prevăzută la art. 269 din Codul de procedură civilă aplicată pe un înscris căruia legea nu îi recunoaște caracterul de titlu executoriu nu poate conferi înscrisului în discuție caracterul de titlu executoriu".

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat nu conține nicio dispoziție cu caracter retroactiv, motivarea excepției vizând, în esență, aspecte de interpretare și de aplicare a legii de către instanțele judecătorești.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Curtea a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998

privind activitatea bancară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005, care au următorul conținut: "Contractele de credit bancar, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri executorii."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile.

Ulterior sesizării Curții, a intrat în vigoare

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, care a abrogat

Legea nr. 58/1998

privind activitatea bancară și a preluat dispozițiile criticate în art. 120, cu următoarea redactare: "Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii." Prin urmare, Curtea Constituțională urmează a se pronunța asupra constituționalității dispozițiilor noii reglementări, întrucât soluția legislativă este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 409/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003, instanța constituțională a statuat cu privire la principiul neretroactivității legii, arătând că "o lege devine obligatorie numai după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, ea rămânând în vigoare până la apariția unei alte legi care o abrogă în mod explicit sau implicit. Prin urmare, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a noii legi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării acestei legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. A decide că prin dispozițiile sale legea nouă ar putea desființa sau modifica situații juridice anterioare, existente ca o consecință a actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna să se încalce principiul constituțional al neretroactivității legii civile. Însă legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi".

Așa fiind, referitor la pretinsa încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că formula redacțională a textului legal dedus controlului nu oferă temei unei atare critici, întrucât nu conține în sine nicio dispoziție cu caracter retroactiv, textul urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 58/1998

privind activitatea bancară. Cât privește determinarea situațiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum și a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii în timp, potrivit principiului "tempus regit actum", de competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

Pe de altă parte, Curtea observă că neconstituționalitatea textului de lege criticat este dedusă exclusiv din modul de aplicare a prevederilor legale în cauză. Astfel, susținerile autorului excepției demonstrează că, în realitate, obiectul criticii sale îl constituie această operațiune, pe care Curtea ar urma să o cenzureze. Or, exercitarea controlului asupra activității de aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, Curtea Constituțională fiind competentă, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe numai asupra problemelor de drept, "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, excepție ridicată de Andrei Sever Mureșan, prin mandatar Lucian Bagia, în Dosarul nr. 31.468/2/2005 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007.