Decizia nr. 443/2007

Articolul 88

alin. (2) lit. a) din lege încalcă art. 124 alin. (3) și art. 16 din Constituție, sens în care sunt valabile aceleași rațiuni invocate pentru susținerea neconstituționalității art. 89 din lege.

Articolul 88

^1 alin. (1) referitor la repartizarea cauzei este, potrivit criticilor formulate, neconstituțional, deoarece exclude repartizarea aleatorie, dând în competența exclusivă a președintelui de secție această posibilitate. Așa fiind, sunt ignorate dispozițiile Regulamentului din 12 mai 2004 privind repartizarea aleatorie a dosarelor în cadrul judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel și, prin urmare, sunt afectate prevederile constituționale ale art. 16 și 21, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Cât privește

art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 , autorul excepției a susținut oral că limba oficială este limba română și o prezentare a mandatului în limba franceză fără a fi tradus aduce atingere art. 24, 13, 128, 16 și 21 din Constituție.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece niciunul din textele de lege enunțate nu afectează în vreun fel accesul liber la justiție, dreptul la libertate, principiul egalității în drepturi ori al independenței justiției, avându-se în vedere că se asigură verificarea condițiilor concretizate în legea specială pe calea controlului judecătoresc exercitat de instanțele de judecată române sub aspectul respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale persoanei solicitate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 79 alin. (4), ale art. 88 alin. (2) lit. a), ale art. 88^1 alin. (1) și ale

art. 89 din Legea nr. 302/2004

sunt constituționale, deoarece nu poate fi invocată încălcarea art. 16 din Constituție, prevederile legale criticate aplicându-se tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. De asemenea, regula art. 21 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căreia nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiție, are ca semnificație faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social. Avocatul Poporului mai arată că nici celelalte texte constituționale invocate în susținerea excepției nu sunt încălcate de prevederile legale criticate de autor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 79 alin. (4) cu titlul Conținutul mandatului european de arestare, ale art. 88 alin. (2) lit. a) cu titlul Motive de refuz al executării, ale art. 88^1 alin. (1) cu titlul Proceduri prealabile și ale

art. 89 cu titlul Arestarea persoanei solicitate, toate din Legea nr. 302/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 224/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, care au următorul conținut:

- Art. 79 alin. (4): "Mandatul european de arestare transmis spre executare autorităților române trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză și franceză.";

- Art. 88 alin. (2) lit. a): "(2) Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situația prevăzută la art. 85 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite sau nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;";

- Art. 88^1 alin. (1): "De îndată ce curtea de apel primește un mandat european de arestare sau o semnalare în Sistemul Informatic Schengen, președintele secției penale repartizează cauza, în condițiile prevăzute de lege, unui complet format din doi judecători."

- Art. 89: "(1) În termen de cel mult 24 de ore de la reținere, persoana solicitată este prezentată instanței competente.

(2) Instanța informează persoana solicitată asupra existenței unui mandat european de arestare împotriva sa, asupra conținutului acestuia, asupra posibilității de a consimți la predarea către statul membru emitent, precum și cu privire la drepturile sale procesuale.

(3) Instanța dispune arestarea persoanei solicitate prin încheiere motivată.

(4) Persoana arestată este depusă în arest.

(5) Instanța comunică autorității judiciare emitente arestarea persoanei solicitate."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 89 au mai fost examinate sub aspectul compatibilității lor cu aceleași prevederi invocate și în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 400 din 24 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 4 mai 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată o excepție similară invocată de același autor. Deoarece dispozițiile art. 88 alin. (2) lit. a) sunt criticate dintr-o perspectivă identică, Curtea constată că și pentru acest articol considerentele

Deciziei nr. 400/2007

își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ce privește

art. 88^1 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 , Curtea constată că prevederea nu conține niciun fel de reglementare care să anihileze modalitatea de repartizare aleatorie a cauzelor și, ca o consecință directă, să afecteze dispozițiilor constituționale și convenționale invocate. Astfel, în acord cu art. 3 alin. (1) lit. b) din Regulamentul din 12 mai 2004 invocat de autor, președintele de secție repartizează cauza "în condițiile prevăzute de lege". Așa fiind, de vreme ce premisa de la care a pornit autorul excepției în formularea criticii este eronată, nici concluzia nu mai poate fi validă.

Referitor la critica ce vizează

art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 , potrivit căruia mandatul european de arestare transmis spre executare autorităților române trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză sau franceză, Curtea constată că, potrivit art. 8 pct. 2 din Decizia-cadru a Consiliului Europei din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, "Mandatul de arestare european trebuie tradus în limba oficială sau în una din limbile oficiale ale Statului Membru executor". De asemenea, potrivit

art. 189 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 , dispozițiile referitoare la mandatul european de arestare sunt aplicabile de la data de 1 ianuarie 2007. Or,

art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004

vizează nu procedura propriu-zisă de soluționare a cauzei ce privește punerea în executare a mandatului, ci o etapă preliminară referitoare la corespondența între state, în concret modalitatea de transmitere către autoritatea română a mandatului european. De asemenea, această cerere se aduce la îndeplinire, potrivit

art. 7 din Legea nr. 302/2004 , în acord cu dispozițiile din Codul de procedură penală, care, în art. 128 alin. 2, instituie obligativitatea instanței de a folosi interpret atunci când sunt prezentate înscrisuri redactate într-o altă limbă. Așa fiind, dispozițiile constituționale ale art. 13 și 128 nu sunt afectate de prevederile legale criticate și, de asemenea, modalitatea de reglementare nu știrbește preeminența dreptului internațional, recunoscut în materie chiar de Constituția României în art. 148 alin. (2).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 alin. (4), art. 88 alin. (2) lit. a), art. 88^1 alin. (1) și ale

art. 89 din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Andrei Sever Mureșan în Dosarul nr. 3.245/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2007.