Decizia nr. 370/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1), art. 15-17 și

art. 22 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Apă Canal" - S.A. din Onești în Dosarul nr. 4.976/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

La apelul nominal răspunde Consiliul Local al Municipiului Onești, prin consilier juridic, lipsă fiind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Consiliului Local al Municipiului Onești solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, depunând la dosar note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 31 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.976/1/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1), art. 15-17 și

art. 22 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Apă Canal" - S.A. Onești.

În motivarea excepției autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 45 privind libertatea economică și ale art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) referitoare la libertatea comerțului și protecția concurenței loiale. În acest sens, arată că "prevederile legale care permit autorităților publice să decidă exercitarea serviciilor de gospodărie comunală prin gestiune directă blochează accesul tuturor celorlalți agenți economici la aceste activități, în condițiile în care serviciile de gospodărie comunală reprezintă un segment semnificativ al activității economice".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 12 alin. (1), art. 15-17 și ale

art. 22 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 4 iulie 2001. Din motivarea excepției rezultă că, în realitate, critica de neconstituționalitate privește doar dispozițiile art. 16 și 17 din lege, referitoare la una dintre modalitățile de gestiune a serviciilor publice de gospodărie comunală, și anume gestiunea directă.

Totodată, se constată că, ulterior sesizării Curții Constituționale, prin dispozițiile

art. 55 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 , legea inițial criticată a fost integral abrogată, însă prevederile art. 16 și 17 din aceasta au fost, în principiu, preluate de dispozițiile art. 23 și 29 din noua lege în materie.

Ca atare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie în prezent dispozițiile

art. 23 și 29 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 21 martie 2006 (în vigoare din data de 21 martie 2007), al căror conținut este următorul:

- Art. 23: "(1) Gestiunea serviciilor de utilități publice reprezintă modalitatea de organizare, funcționare și administrare a serviciilor de utilități publice în scopul furnizării/prestării acestora în condițiile stabilite de autoritățile administrației publice locale.

(2) Gestiunea serviciilor de utilități publice se organizează și se realizează în următoarele modalități:

a) gestiune directă;

b) gestiune delegată.

(3) Modalitatea de gestiune a serviciilor de utilități publice se stabilește prin hotărâre a consiliilor locale, a consiliilor județene, a Consiliului General al Municipiului București ori a asociației de dezvoltare comunitară, după caz, în funcție de natura și starea serviciului, de necesitatea asigurării celui mai bun raport preț/calitate, de interesele actuale și de perspectivă ale unităților administrativ-teritoriale, precum și de mărimea și complexitatea sistemelor de utilități publice.

(4) Desfășurarea activităților specifice oricărui serviciu de utilități publice, indiferent de forma de gestiune aleasă, se realizează pe baza unui regulament al serviciului și a unui caiet de sarcini elaborat și aprobat de autoritățile administrației publice locale sau de asociațiile de dezvoltare comunitară, după caz, în conformitate cu regulamentul-cadru și cu caietul de sarcini-cadru ale serviciului.

(5) Se interzic orice înțelegeri sau acorduri de asociere și orice practici concertate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptată, care conduc la accentuarea caracterului de monopol al serviciilor de utilități publice, la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței pe piața serviciilor de utilități publice."

- Art. 29: "(1) Gestiunea directă este modalitatea de gestiune în care autoritățile administrației publice locale sau asociațiile de dezvoltare comunitară, după caz, își asumă, în calitate de operator, toate sarcinile și responsabilitățile ce le revin, potrivit legii, cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilități publice și la administrarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente.

(2) Gestiunea directă se realizează prin structuri proprii ale autorităților administrației publice locale sau ale asociațiilor de dezvoltare comunitară, înființate prin hotărâri ale consiliilor locale, ale consiliilor județene, ale Consiliului General al Municipiului București sau ale asociațiilor de dezvoltare comunitară, după caz, care pot fi:

a) compartimente de specialitate, fără personalitate juridică, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local ori județean al unității administrativ-teritoriale;

b) servicii publice sau direcții de specialitate, fără personalitate juridică, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local ori județean al unității administrativ-teritoriale, având autonomie financiară și funcțională;

c) servicii publice sau direcții de specialitate, cu personalitate juridică, organizate în subordinea consiliului local ori județean al unității administrativ-teritoriale sau a asociației de dezvoltare comunitară, având patrimoniu propriu, gestiune economică proprie și autonomie financiară și funcțională.

(3) Operatorii organizați ca servicii publice de specialitate cu personalitate juridică sunt subordonați autorităților administrației publice locale, posedă un patrimoniu propriu, funcționează pe bază de gestiune economică și se bucură de autonomie funcțională și financiară; acești operatori întocmesc, în condițiile legii, buget de venituri și cheltuieli și situații financiare anuale.

(4) Operatorii care își desfășoară activitatea în regim de gestiune directă furnizează/prestează un serviciu de utilități publice prin exploatarea și administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestuia, pe baza hotărârii de dare în administrare a serviciului, adoptată de consiliile locale, de consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București sau de asociația de dezvoltare comunitară, după caz, precum și pe baza licenței eliberate de autoritatea de reglementare competentă.

(5) Operatorii care își desfășoară activitatea în regim de gestiune directă se organizează și își desfășoară activitatea pe baza unui regulament de organizare și funcționare, elaborat și aprobat de autoritățile administrației publice locale sau de asociațiile de dezvoltare comunitară, după caz.

(6) Excedentele anuale rezultate din execuția bugetelor serviciilor publice de specialitate, cu personalitate juridică, care gestionează un serviciu comunal de utilități publice, rămase la finele exercițiului bugetar, se reportează în anul următor cu aceeași destinație. Disponibilitățile provenite din fonduri externe nerambursabile sau împrumuturi destinate cofinanțării acestora se administrează și se utilizează potrivit acordurilor de finanțare încheiate.

(7) Operatorii care furnizează/prestează servicii de utilități publice în regim de gestiune directă au obligația calculării, înregistrării și recuperării amortismentelor mijloacelor fixe aferente acestor servicii prin tarif sau prin preț."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 45 privind libertatea economică și ale art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) referitoare la libertatea comerțului și protecția concurenței loiale.

Examinând excepția ridicată, Curtea reține că

Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006

creează un cadru juridic unitar, îmbunătățit față de vechea reglementare, în consonanță cu principiile generale statuate la nivel european - universalitatea, continuitatea, calitatea serviciului, accesibilitatea tarifară, protecția utilizatorilor -, dar și cu regulile esențiale ale înființării, funcționării și gestionării serviciilor publice, în contextul cărora autorităților publice le revin obligații și responsabilități precise pentru satisfacerea, cu celeritate, a intereselor și a nevoilor cetățenilor.

Cât privește critica de neconstituționalitate a

art. 23 și 29 din Legea nr. 51/2006

față de art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) din Constituție, Curtea constată că instituirea competenței exclusive a autorităților administrației publice locale în ceea ce privește înființarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea și controlul funcționării serviciilor de utilități publice, precum și gestiunea propriu-zisă a acestor servicii prin compartimentele de specialitate sau servicii publice înființate prin hotărâri ale consiliilor locale, care să asigure această competență, nu este contrară economiei de piață și libertății comerțului. De altfel, conform art. 23 alin. (5) din lege sunt interzise orice înțelegeri sau acorduri de asociere și orice practici concertate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptată, care conduc la accentuarea caracterului de monopol al serviciilor de utilități publice, la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței pe piața serviciilor de utilități publice.

Dispozițiile

art. 23 și 29 din Legea nr. 51/2006

nu contravin, așa cum susține autorul excepției, nici prevederilor art. 45 din Constituție privind libertatea economică. Dimpotrivă, textul constituțional consacră accesul liber al oricărei persoane la o activitate economică, care însă este garantat dacă aceasta, ca și libera inițiativă, se exercită în condițiile legii.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 și

art. 29 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Apă Canal" - S.A. din Onești în Dosarul nr. 4.976/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2007.