Decizia nr. 386/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor

art. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 și ale

art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, excepție ridicată de Lavinia Tamara Todor în Dosarul nr. 4.067/30/2006 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care arată că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.067/30/2006, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 și ale

art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006. Excepția a fost ridicată de Lavinia Tamara Todor cu prilejul soluționării unui conflict de muncă.

În motivarea excepției autorul acesteia susține, în esență, că

art. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

și

art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006

împiedică liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil. În acest sens, arată că drepturile salariale au caracter civil, însă textele de lege criticate pun la dispoziția salariatului nemulțumit de modul de stabilire a salariului de bază o cale administrativă de contestare, iar nu posibilitatea adresării unei instanțe judecătorești competente să soluționeze pretențiile cu caracter civil, conform prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, consideră că termenul stabilit pentru introducerea contestației pe cale administrativă este de natură a împiedica accesul la justiție, întrucât legea dă posibilitatea de a ataca doar decizia inițială privind stabilirea drepturilor salariale, însă angajatul își poate da seama și ulterior că drepturile sale nu au fost corect acordate.

Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, iar dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstitu-ționalitate.

Avocatul Poporului arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

și

Ordonanța Guvernului nr. 2/2006

au avut o aplicabilitate limitată în timp, respectiv pentru anul 2005 și anul 2006, astfel că în prezent nu mai sunt în vigoare. Dispozițiile criticate din aceste acte normative au fost preluate însă în

art. 30 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 , text legal ce poate constitui obiect al controlului de constituționalitate. Referitor la aceste dispoziții de lege, arată că sunt constituționale întrucât nu îngrădesc, ci prevăd expres accesul liber la justiție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, și ale

art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 20 ianuarie 2006.

Curtea constată că aceste acte normative au avut o aplicabilitate limitată în timp, stabilind salariile de bază ale personalului bugetar pentru anul 2005, respectiv pentru anul 2006, astfel că, la data sesizării Curții, nu mai erau în vigoare și nu puteau constitui, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , obiectul unei excepții de neconstitu-ționalitate.

În același timp Curtea observă că soluția legislativă criticată a fost preluată într-o redactare identică în

art. 30 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007

privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000

privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la

Legea nr. 154/1998

privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2007, text de lege potrivit căruia "(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanțe este de competența ordonatorilor de credite.

(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.

(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile, cu avizul organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, al reprezentanților salariaților, acolo unde nu sunt astfel de organizații sindicale.

(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației."

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, și în art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, cu raportare la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că

art. 30 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007

prevede o procedură administrativă pentru soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi. Contestația trebuie depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale la ordonatorul de credite, care este obligat să o soluționeze în termen de 10 zile. Salariatul nemulțumit de soluția ce i se comunică se poate adresa în termen de 30 de zile instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente.

Curtea constată că această reglementare nu numai că nu îngrădește, dar prevede expres exercitarea dreptului de acces liber la justiție. Instanțele de contencios administrativ fac parte din categoria instanțelor instituite prin lege, independente și imparțiale, corespunzătoare cerințelor prevăzute de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Această normă juridică internațională are în vedere cauzele civile și cele penale, în sfera materiei civile intrând toate cauzele care nu au caracter penal.

Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că instituirea prin lege a unei proceduri administrative prealabile, de natură să faciliteze soluționarea mai operativă a nemulțumirilor determinate de anumite acte sau măsuri administrative, nu îngrădește exercițiul dreptului de acces liber la justiție, atât timp cât persoana nemulțumită cu soluția dată pe această cale se poate adresa instanței judecătorești, în fața căreia beneficiază de toate garanțiile și mijloacele procedurale care condiționează desfășurarea unui proces echitabil.

De asemenea, Curtea constată că alin. (1) al

art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007

se referă la "soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanțe", fără a limita posibilitatea de a ataca aceste acte "doar la decizia inițială privind stabilirea drepturilor salariale", așa cum pretinde autorul excepției. Faptul că este prevăzut un termen în care cel interesat se poate adresa justiției nu poate fi interpretat ca o limitare a accesului liber la justiție. Astfel, prin

Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a arătat că "stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție și la un proces echitabil". Aceasta, deoarece "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 30 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007

privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000

privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la

Legea nr. 154/1998

privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, excepție ridicată de Lavinia Tamara Todor în Dosarul nr. 4.067/30/2006 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2007.