Decizia nr. 381/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) și

art. 33 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rocam Comprod" S.R.L. din Luduș în Dosarul nr. 2.331/2006 al Tribunalului comercial Mureș - Judecătorul-sindic.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.331/2006, Tribunalul comercial Mureș Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) și

art. 33 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Rocam Comprod" - S.R.L. din Luduș în cadrul acțiunii având ca obiect cererea formulată de Societatea Comercială "Debit Colect" - S.R.L. din Baia Mare pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva autorului excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate aduc o gravă atingere dreptului de proprietate și concurenței loiale. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate permit ca orice creditor să poată cere deschiderea procedurii insolvenței pe baza unei simple prezumții, în sensul că debitorul este în stare de insolvență, întrucât nu și-a achitat datoria timp de 30 de zile. Acest fapt este notat și în registrul comerțului, ceea ce dăunează reputației debitorului, iar creditorii de rea-credință își pot atinge scopul de a-l elimina de pe piață. Prevederea potrivit căreia, la cererea debitorului, creditorul poate fi obligat să depună o cauțiune pentru acoperirea eventualelor pagube cauzate debitorului reprezintă, în opinia sa, o garanție ineficientă față de abuzul de drept al creditorului.

Tribunalul comercial Mureș - Judecătorul-sindic apreciază că, față de scopul procedurii speciale a insolvenței, instituite prin

Legea nr. 85/2006 , excepția ridicată nu este întemeiată, dispozițiile criticate nefiind contrare prevederilor constituționale invocate. În acest sens, face trimitere și la

Decizia Curții Constituționale nr. 511/2005 .

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, deoarece procedura specială a insolvenței, instituită în concordanță cu atribuția exclusivă a legiuitorului, prevăzută de art. 126 alin. (2) din Constituție, conține garanții corespunzătoare pentru împiedicarea abuzului de drept din partea creditorilor, precum și pentru îndeplinirea obligației statului de a asigura libertatea comerțului și protejarea concurenței loiale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 31 alin. (1) și

art. 33 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 31 alin. (1): "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul și temeiul creanței;

b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.";

- Art. 33: "(1) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, judecătorul-sindic va comunică cererea, în copie, debitorului.

(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară.

(3) La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor. Cauțiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauțiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă.

(4) Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul este în stare de insolvență, îi va respinge contestația și va deschide, printr-o sentință, procedura generală, situație în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deținând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale și numai dacă aceștia își exprimă intenția de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).

(5) Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul nu este în stare de insolvență, respinge cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.

(6) Dacă debitorul nu contestă, în termenul prevăzut la alin. (2), că ar fi în stare de insolvență și își exprimă intenția de a-și reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentință de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declarația debitorului, făcută până la data pronunțării sentinței, rezultă că acesta se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va pronunța o sentință de deschidere a procedurii simplificate.

(7) Prin sentința de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, să efectueze notificările prevăzute la art. 61."

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituționale: art. 44 alin. (1) și (2), privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private, indiferent de titular, și ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protejarea concurenței loiale și valorificarea tuturor factorilor de producție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că a soluționat numeroase excepții de neconstitu-ționalitate care au avut ca obiect dispozițiile

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , respingând în mod constant aceste excepții ca neîntemeiate. În acest sens este și

Decizia nr. 805 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 13 decembrie 2006, când, ținând seama de contextul întregii reglementări a procedurii insolvenței, inclusiv de dispozițiile

art. 33 din Legea nr. 85/2006 , Curtea a reținut că procedura specială a insolvenței nu poate fi folosită în mod arbitrar, deoarece legea prevede condiții stricte pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii, legate de caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor, precum și de starea de insolvență reală a debitorului. Introducerea cererii nu determină automat deschiderea procedurii insolvenței. Debitorul se poate apăra față de orice solicitare în acest sens, beneficiind de toate mijloacele și garanțiile procedurale legale care condiționează desfășurarea unui proces echitabil. El poate contesta și dovedi inexistența stării de insolvență, iar dacă judecătorul-sindic va constata că nu este în insolvență va trebui să respingă cererea creditorului, continuând procedura numai când constată netemeinicia contestației.

Garantarea și ocrotirea prin lege a proprietății private, precum și obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protejarea concurenței loiale și crearea cadrului favorabil valorificării tuturor factorilor de producție sunt deopotrivă valabile atât în privința apărării intereselor legitime ale debitorilor, cât și în privința promovării intereselor legitime ale creditorilor.

În legătură cu acest aspect, Curtea a amintit că procedura prevăzută de textele de lege criticate a fost instituită de legiuitor tocmai ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu și-a executat voluntar obligațiile de plată, modalitate prin care nu a fost încălcat dreptul de proprietate al acestuia, în condițiile în care, în ceea ce îl privește, era ținut de existența unor creanțe certe, lichide și exigibile, ci s-a asigurat protecția dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creanțe, încălcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rău-platnici.

Prin urmare, Curtea a constatat că dreptul de proprietate privată prevăzut de art. 44 alin. (1) teza întâi, de alin. (2) teza întâi și de art. 135 din Constituție nu este încălcat prin dispozițiile legale criticate.

Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia amintită își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) și

art. 33 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rocam Comprod" - S.R.L. din Luduș în Dosarul nr. 2.331/2006 al Tribunalului comercial Mureș - Judecătorul-sindic.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2007.