Decizia nr. 326/1997

Costica Bulai - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin Încheierea din 21 mai 1997, Curtea de Apel Constanta a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 29 din 7 noiembrie 1990 , coroborate cu art. 275 și următoarele din Codul de procedură penală, invocată de Siromascenco Ștefan în Dosarul nr. 298/CA/1996.

Autorul excepției considera ca dispozițiile art. 275 și următoarele din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, deoarece nu obliga pe procurori sa sesizeze instanța de judecată, singura competența, potrivit Constituției, să se pronunțe asupra drepturilor și intereselor reclamate de cetățeni. De asemenea, susține ca dispozițiile

art. 2 lit. c) din Legea nr. 29/1990

încalcă prevederile art. 48 alin. (1) și (2) din Constituție, anuland dreptul "persoanei vătămate de o autoritate publică" să obțină recunoașterea dreptului pretins, judecătorii fiind în situația "de a refuza de a judeca, sub cuvânt ca legea nu prevede sau ca este întunecată sau neîndestulătoare", ceea ce atrage culpa de "denegare de dreptate", prevăzută de art. 3 din Codul civil.

Exprimandu-și opinia în legătură cu excepția de neconstituționalitate a

art. 2 lit. c) din Legea nr. 29/1990 , conform art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța retine ca aceasta este nefondata, deoarece existenta unor jurisdicții speciale și proceduri specifice în vederea controlului unor anumite acte administrative justifica exceptarea, în aceste situații, a aplicării normei de drept comun a

Legii nr. 29/1990 .

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

În temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția invocată.

Referitor la cauza de fața, se constată că aceeași instanța, prin Încheierea din 2 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275 și următoarele din Codul de procedură penală, ridicată de Siromascenco Ștefan în același dosar, excepția respinsă ca vadit nefondata, prin Decizia nr. 11 din 22 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 25 martie 1997.

După restituirea dosarului Curții de Apel Constanta și repunerea cauzei pe rol, la termenul de 30 aprilie 1997 Siromascenco Ștefan a solicitat, potrivit art. 281 din Codul de procedură civilă, rectificarea Încheierii din 2 octombrie 1996, sustinand ca la data respectiva a invocat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 lit. c) din Legea nr. 29/1990 , cu care instanța trebuia sa sesizeze Curtea Constituțională. În urma verificărilor făcute, Curtea de Apel Constanta a constatat ca aceasta sustinere nu se confirma însă, ținând seama ca legea nu prevede un termen în care poate fi invocată excepția de neconstituționalitate; prin Încheierea din 21 mai 1997, a luat act ca reclamantul Siromascenco Ștefan ridica excepția privind neconstituționalitatea

art. 2 lit. c) din Legea nr. 29/1990 , coroborat cu art. 275 și următoarele din Codul de procedură penală, și a sesizat Curtea Constituțională.

În fapt, asa cum rezultă din cuprinsul încheierii de sesizare și din dosarul cauzei, reclamantul Siromascenco Ștefan a depus, la data de 28 noiembrie 1995, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta, o plângere penală împotriva a doi judecători de la Tribunalul Constanta, pe care i-a invinuit ca, prin Sentinta nr. 562 din 28 septembrie 1995, pe care au pronunțat-o în Dosarul nr. 1.642/1995, au săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu, prin îngrădirea unor drepturi (art. 247 din Codul penal), fals intelectual (art. 289 din Codul penal) și uzurpare de calități oficiale (art. 240 din Codul penal), cerând trimiterea lor în judecata.

Prin Adresa nr. 1.044/II/2 din 15 decembrie 1995, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta, Secția de urmărire penală, i-a comunicat reclamantului ca, din examinarea plângerii și a actelor anexate, precum și din verificările efectuate în dosarele menționate în sesizare, nu rezultă date ori indicii ca magistrații respectivi ar fi comis fapte de natura penală, care să atragă competența de cercetare a parchetului, iar motivele invocate sunt exclusiv de competența instanțelor de judecată, hotărârile pronunțate fiind supuse căilor de atac prevăzute de lege.

Reclamantul a atacat în fața instanței de contencios administrativ acest act al parchetului. Instanța de contencios administrativ, la termenul de judecată din 25 septembrie 1996, a ridicat din oficiu excepția de inadmisibilitate a acțiunii, în raport cu dispozițiile

art. 2 lit. c) din Legea nr. 29/1990 , potrivit cărora nu pot fi atacate în justiție acele acte administrative pentru a căror desființare sau modificare se prevede, prin lege specială, o alta procedura. Or, prin dispozițiile din cap. VII din titlul I al Părții speciale a Codului de procedura penală, art. 275-278, se prevede o procedură specială privind plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală. În aceasta situație, Siromascenco Ștefan a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275-278 din Codul de procedură penală, excepție respinsă ca vadit nefondata de Curtea Constituțională, asa cum s-a arătat mai sus.

Excepția ce formează obiectul acestui dosar este, de asemenea, vadit nefondata. Obiectul excepției îl formează

art. 2 lit. c) din Legea nr. 29/1990 , coroborat cu art. 275-278 din Codul de procedură penală. În ce privește art. 275-278, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 11 din 22 ianuarie 1997, menționată anterior. Aceasta decizie are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza și părțile fiind aceleași atât în ce privește excepția anterioară, cat și prezenta excepție. În concluzie, sub acest aspect excepția de fața este inadmisibila. Ținând seama ca, potrivit Deciziei nr. 11 din 22 ianuarie 1997, procedura de control judecătoresc, instituită prin

Legea nr. 29/1990 , nu poate fi aplicabilă actelor procesuale cu caracter judiciar, rezultă ca nici prevederile art. 2 lit. c) din aceeași lege nu sunt aplicabile în ce privește controlul unor asemenea acte, cum sunt, în speta, cele care fac obiectul acțiunii reclamantului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , coroborate cu art. 275-278 din Codul de procedură penală, invocată de Siromascenco Ștefan în Dosarul nr. 298/CA/1996 al Curții de Apel Constanta.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 11 iulie 1997.