Decizia nr. 542/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Margot Munteanu în Dosarul nr. 2.687/299/2005 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal este prezent autorul excepției, prin avocat G.G. Florescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul părții prezente solicită admiterea excepției, pentru aceleași motive pe care le-a invocat în fața instanței de judecată. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.687/299/2005, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Margot Munteanu într-un proces civil de evacuare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate, întrucât stabilesc două categorii de cetățeni, pe de o parte, cetățeni cu drepturi depline al căror drept de proprietate se bazează pe dispozițiile art. 480 din Codul civil, iar pe de altă parte, se situează cetățenii al căror drept de proprietate este limitat prin dispoziția de restituire în natură a imobilului, emisă de primar, dispoziție care este un act administrativ unilateral. Autorul excepției mai susține că dreptul de proprietate și dovada acestuia sunt reglementate de Codul civil, care este o lege organică, în timp ce

Legea nr. 10/2001 , ce reglementează numai restituirea imobilelor preluate abuziv, este o lege ordinară.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale. În acest sens, arată că

Legea nr. 10/2001 , fiind o lege specială, acordă deciziei sau dispoziției de restituire în natură a unui imobil, emisă de primar, valoarea juridică a unui titlu de proprietate ce poate fi cenzurat în justiție pe calea unei contestații. De aceea, persoana care beneficiază de o decizie de restituire în natură a unui imobil, emisă de primar, nu este privilegiată față de persoana care la rândul său deține un alt titlu de proprietate prevăzut de legea civilă.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră excepția neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale, întrucât

Legea nr. 10/2001

este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a imobilelor preluate abuziv.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie

art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, având următoarea redactare: "Decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, coroborat cu art. 13 privind limba oficială, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată și art. 73 referitor la categoriile de legi. Este invocată, de asemenea, încălcarea prevederilor primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, asupra constituționalității prevederilor

art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 , s-a mai pronunțat într-o altă cauză cu o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 739 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007, Curtea a statuat că

Legea nr. 10/2001

este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Soluția de restituire a acestor imobile este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază dreptul pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislația trecută cu privire la dreptul de proprietate privată. De aceea, legiuitorul a instituit o procedură administrativă obligatorie pentru obținerea reparațiilor în natură sau prin echivalent și care permite controlul judecătoresc asupra actelor emise în cadrul acestei proceduri.

Considerentele și soluția acestei decizii sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

În ceea ce privește invocarea încălcării art. 13 din Constituție, referitor la limba oficială, Curtea constată că acest text nu este incident în cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Margot Munteanu în Dosarul nr. 2.687/299/2005 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2007.