Decizia nr. 611/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 6 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 136/1995 29 decembrie 1995 (prevederi anume) privind asigurările și reasigurările în România
Ioan Vida - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 55 alin. 6 din Legea nr. 136/1995
privind asigurările și reasigurările în România, excepție ridicată de Societatea Comercială "Asigurarea Românească - ASIROM" - S.A. în dosarele nr. 405/197/2005 (număr vechi 8.721/2005) și nr. 4.357/62/CM/2006 ale Judecătoriei Brașov și, respectiv, Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, cauze înregistrate la Curtea Constituțională sub nr. 21D/2007 și nr. 125D/2007.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 mai 2007, când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 125D/2007 la Dosarul nr. 21D/2007, care a fost primul înregistrat, și amânarea pronunțării, succesiv, pentru datele de 31 mai 2007, 7 iunie 2007, 19 iunie 2007 și 20 iunie 2007, pentru motivele arătate în încheierile de ședință.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin Încheierile din 11 decembrie 2006 și 8 decembrie 2006, pronunțate în Dosarul nr. 405/197/2005 (număr vechi 8.721/2005) al Judecătoriei Brașov și în Dosarul nr. 4.357/62/COM/2006 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 55 alin. 6 din Legea nr. 136/1995
privind asigurările și reasigurările în România. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Asigurarea Românească - ASIROM" - S.A. în cauze civile având ca obiect acțiuni în pretenții.
În motivările excepțiilor de neconstituționalitate, având un conținut identic, se susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Constituție, întrucât asigurătorul care a plătit indemnizația de asigurare, devenind astfel titular al unui drept de creanță, nu beneficiază de nicio garanție sau ocrotire a acestui drept. Autorul excepției arată că se instituie un regim discriminatoriu, întrucât, în scopul recuperării de la persoana responsabilă de producerea pagubei a sumei de bani plătite cu titlu de despăgubire persoanei vătămate, asigurătorul plătitor nu poate invoca principiul răspunderii civile delictuale, spre deosebire de toți ceilalți titulari ai unui drept de creanță - asimilat cu un drept de proprietate, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. În acest sens, precizează că, deși potrivit textului constituțional al art. 44 alin. (1), dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate, totuși, "o creanță privată asupra căreia s-a încheiat un contract de asigurare nu mai este garantată nici măcar în limitele acoperite de asigurare". Mai susține că printr-o modificare introdusă în legea specială, "care nu este nici măcar organică", printr-o ordonanță de urgență, "care nu poate fi efectuată pe baza delegării legislative a Guvernului în materia legilor organice", se contravine "în mod flagrant și evident" prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală. Totodată, se susține că "pe seama unui patrimoniu care aparține unei persoane juridice de drept privat se instituie suportarea unei sarcini abuzive care, pe deasupra, nu este justificată pe vreun motiv de restrângere a exercițiului dreptului prevăzut de art. 53 din Constituție."
Judecătoria Brașov și Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepțiile de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, precizează că, prin textul de lege criticat, "legiuitorul a urmărit, în primul rând, satisfacerea intereselor sociale generale de protecție a victimelor (...)", iar "prin legiferarea subrogării asigurătorului din asigurarea facultativă a victimei în drepturile acesteia, împotriva asigurătorului din asigurarea obligatorie a persoanei vinovate, s-a creat o relație directă între cei doi asigurători, persoana vinovată și asigurătorul din asigurarea ei obligatorie fiind plasați pe aceeași poziție față de asigurătorul persoanei păgubite". Arată că plata de către asigurătorul din asigurarea facultativă a diferenței de despăgubire reglementată de textul de lege criticat reprezintă "o manifestare a elementului alea, care este de esența activității de asigurare și a contractului de asigurare". Mai precizează că "nu se aduce atingere nici drepturilor de creanță în sine și nici cuantumului acelor creanțe care depind de riscul inerent oricărui contract aleatoriu".
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate nu conțin norme contrare textelor constituționale invocate de autorul excepției, prin ele fiind stabilite unele reguli privind plata despăgubirilor în cadrul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentatului autorului excepției, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 55 alin. 6 din Legea nr. 136/1995
privind asigurările și reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, astfel cum au fost introduse prin
art. I pct. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 61/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 30 iunie 2005. Prevederile de lege criticate au următorul cuprins:
Articolul 55
alin. 6: "În cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul conform prevederilor art. 22, eventuala diferență de despăgubire dintre asigurarea facultativă și asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat (persoana vinovată), dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depășește limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, prevăzută de legislația în vigoare."
Conținutul art. 22 din lege, la care fac referire dispozițiile ce formează obiect al excepției de neconstituționalitate, este următorul:
Articolul 22
: "În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54 alin. 2 și 3.
Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alin. 1. Asigurătorul poate renunța, în totalitate sau în parte, la exercitarea dreptului prevăzut la alin. 1."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 20, referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor în concordanță cu tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 alin. (2) fraza întâi, referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private, art. 53 alin. (1), privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, și art. 136 alin. (5), potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice. De asemenea, invocă și contrarietatea prevederilor de lege criticate cu dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind protecția proprietății.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin completarea
art. 55 din Legea nr. 136/1995
cu alin. 6 coroborat cu art. 22 legiuitorul a avut în vedere situația în care persoana păgubită în urma producerii unui accident de autovehicule are încheiată o asigurare facultativă CASCO, iar persoana vinovată de producerea pagubei are încheiată o asigurare obligatorie RCA, făcând distincție între situația celor doi asigurători, cu privire la condițiile în care asigurătorul din asigurarea facultativă a persoanei păgubite se subrogă în drepturile persoanei păgubite, împotriva asigurătorului din asigurarea obligatorie a persoanei vinovate și, respectiv, împotriva persoanei vinovate. Textul de lege criticat precizează doar condițiile esențiale pentru ca diferența de despăgubire dintre asigurarea facultativă și asigurarea obligatorie să rămână "în contul asigurării facultative, fără a putea fi recuperată de la persoana vinovată", anume, "dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depășește limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, prevăzută de legislația în vigoare". Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule acoperă prejudiciile produse unei terțe părți, prin intermediul autovehiculului, de către proprietarul sau utilizatorul unui autovehicul. Prin introducerea alin. 6 la art. 55 din Legea 136/1995, s-a reglementat ca diferența de despăgubire dintre asigurarea facultativă și asigurarea obligatorie RCA să rămână pe contul asigurării facultative (a asigurătorului CASCO), neputând fi recuperată de la asiguratul RCA, care, altfel, ar fi numai parțial asigurat. Diferența de sume dintre despăgubirea plătită pe CASCO și cea care poate fi acordată pe RCA provine din grilele de uzură diferite care se aplică la asigurarea obligatorie RCA, față de asigurarea CASCO.
Susținerile autorului excepției referitoare la încălcarea principiului fundamental al garantării și ocrotirii proprietății, la restrângerea dreptului asigurătorului de a-și satisface creanța și, respectiv, la inviolabilitatea proprietății private, fac abstracție de caracterul esențialmente aleatoriu al contractului de asigurare. La momentul încheierii contractului, asigurătorul și-a asumat riscul acestuia. Faptul că asigurătorul este nemulțumit de consecințele îndeplinirii riscului asigurat, adică de intervenirea evenimentului împotriva căruia asiguratul a încheiat contractul de asigurare, nu poate fi considerat o nesocotire a normelor constituționale care garantează protecția proprietății private. Diminuarea patrimoniului său este consecința riscului pe care și l-a asumat la încheierea contractului, care potrivit
art. 2 din Legea nr. 136/1995
este supus voinței părților contractante - asigurat și asigurător -, acestea asumându-și și obligațiile contractuale. Este și motivul pentru care asigurătorul nu își poate recupera paguba (constând în suma plătită propriului asigurat) în baza regulilor răspunderii delictuale de la persoana vinovată de producerea accidentului. Aceasta din urmă, tocmai prin încheierea RCA, și-a acoperit, prin plata primelor de asigurare în contractul de asigurare obligatorie, eventualul risc de a fi chemată să răspundă pentru producerea unui prejudiciu material în urma unui accident auto.
În sistemul anterior adoptării
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2005 , eventuala diferență neplătită de către asigurătorul de răspundere civilă era cerută de la persoana vinovată de producerea accidentului, care, deși avea încheiat un contract de asigurare de răspundere civilă obligatorie, era nevoită să achite această diferență. Or, introducerea, prin ordonanța amintită, a textului de lege criticat de autorul excepției a fost justificată tocmai de nevoia de a proteja și asiguratul RCA de o eventuală plată a daunei.
Asigurătorul din asigurarea facultativă nu poate invoca faptul că textul de lege criticat nu îi garantează realizarea creanței sale, așa cum scrie în Constituție, câtă vreme, el însuși a fost de acord să își asume riscul nerealizării acesteia, cunoscând și acceptând posibilitatea producerii unui asemenea risc. Autorul nu poate cere legii să îi garanteze, prin anumite prevederi, o creanță pe care el însuși a acceptat să o supună riscului contractual.
În ceea ce privește susținerea autorului excepției că prin ordonanță de urgență nu pot opera modificări ale legilor care afectează regimul proprietății, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată. În jurisprudența sa, instanța de contencios constituțional a reținut că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. În acest sens, Curtea s-a pronunțat, de exemplu, prin
Decizia nr. 102 din 6 iunie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000.
În fine, prevederile art. 20 și art. 53 din Constituție nu sunt incidente în cauză, neavând relevanță în soluționarea excepției.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 55 alin. 6 din Legea nr. 136/1995
privind asigurările și reasigurările în România, excepție ridicată de Societatea Comercială "Asigurarea Românească - ASIROM" - S.A. în dosarele nr. 405/197/2005 (număr vechi 8.721/2005) și nr. 4.357/62/CM/2006 ale Judecătoriei Brașov și, respectiv, Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.