Decizia nr. 601/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 500 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Claudiu în Dosarul nr. 11.111/2.048/2006 (nr. unic 4.102/320/2006) al Judecătoriei Târgu Mureș.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 11.111/2.048/2006 (nr. unic 4.102/320/2006), Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 500 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Claudiu în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât "creează o diferență de tratament din punct de vedere penal între persoanele față de care s-a început urmărirea penală, cu acțiunea penală pusă în mișcare, categorie în care se încadrează și petiționarul, pe de o parte, și persoanele față de care s-a început urmărirea penală, fără să fie pusă în mișcare acțiunea penală, pe de altă parte, aceasta din urmă categorie fiind protejată de aplicarea prevederilor art. 500 din Codul de procedură penală."

Judecătoria Târgu Mureș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât "prin suspendarea prevăzută de art. 500 din Codul de procedură penală nu se creează niciun fel de discriminare între persoanele față de care s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală, în raport cu cele față de care doar s-a început urmărirea penală pentru că, mai devreme sau mai târziu, în urma administrării probelor, și împotriva celor din urmă va fi pusă în mișcare acțiunea penală, dacă se impune trimiterea lor în judecată."

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 500 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Dacă înainte de soluționarea cererii de reabilitare a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru o altă infracțiune săvârșită de condamnat, examinarea cererii se suspendă până la soluționarea definitivă a cauzei privitoare la noua învinuire".

În motivarea excepției, autorul acesteia invocă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Așa cum a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 815 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, suspendarea examinării cererii de reabilitare, în situația în care înainte de soluționarea acesteia a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru o altă infracțiune săvârșită de condamnat, este o opțiune procedurală a legiuitorului. Această opțiune se întemeiază pe necesitatea de a se stabili îndeplinirea condiției prevăzute de art. 137 alin. 1 lit. c) din Codul penal, constând în buna conduită pe care condamnatul trebuie să o aibă pe întreaga perioadă până la soluționarea cererii. Or, îndeplinirea acestei condiții nu se poate verifica decât după finalizarea procesului în care s-a pus în mișcare noua acțiune penală. Ca urmare, soluția legislativă criticată este deplin justificată și nu este de natură să aducă atingere dreptului părții la un proces echitabil, într-un termen rezonabil, acesta având deplina libertate de a-și demonstra nevinovăția în noua cauză penală, uzând de toate garanțiile pe care le presupune acest drept, pentru a beneficia, în consecință, de instituția reabilitării.

Nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare, prin același text de lege, a prevederilor art. 16 din Constituție, întrucât persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală (inculpat) nu se află în aceeași situație juridică cu cea față de care se efectuează urmărirea penală (învinuit), astfel încât este justificată diferența de tratament juridic învederată de autorul excepției. Curtea Constituțională a statuat în acest sens în mod constant în jurisprudența sa că principiul egalității nu înseamnă uniformitate, așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 500 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Claudiu în Dosarul nr. 11.111/2.048/2006 (nr. unic 4.102/320/2006) al Judecătoriei Târgu Mureș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2007.