Decizia nr. 580/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 și art. 278^1 alin. 4, 6 și 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioana Butum, Rose Marie Mândru, Corina Ion Mădălina, Daniel Stanciu, Florin Mihăiță Tuțu, Mirela Avădanii, Constantin Tănase și Octavia Maria Căpâlneanu în Dosarul nr. 22.345/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției, avocatul ales, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autorilor excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 și art. 278^1 alin. 4, 6 și 7 din Codul de procedură penală, reiterând argumentele expuse în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 22.345/1/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 și art. 278^1 alin. 4, 6 și 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioana Butum, Rose Marie Mândru, Corina Ion Mădălina, Daniel Stanciu, Florin Mihăiță Tuțu, Mirela Avădanii, Constantin Tănase și Octavia Maria Căpâlneanu cu prilejul soluționării plângerii formulate împotriva ordonanței procurorului de neîncepere a urmăririi penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia apreciază că prevederile art. 16 și art. 278^1 alin. 4, 6 și 7 din Codul de procedură penală contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 și art. 53 din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, s-a susținut că textele de lege criticate nu permit celui care a formulat plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată:

- să administreze proba cu martori, soluționarea plângerii urmând a se face pe baza actelor dosarului și a eventualelor înscrisuri noi prezentate;

- să își valorifice dreptul de a solicita despăgubiri civile, precum și dreptul de a solicita tragerea la răspundere civilă a părții responsabile civilmente, câtă vreme, în astfel de cazuri, nu se citează, potrivit art. 278^1 alin. 4 din Codul de procedură penală, decât persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și persoana care a făcut plângerea, încălcându-se astfel dreptul de acces la justiție, dreptul la un proces echitabil, precum și principiul egalității în drepturi a cetățenilor, consacrate de normele constituționale și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale, așa cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

- Art. 16: "Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.

Persoana responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenției.

Partea responsabilă civilmente are, în ce privește acțiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru învinuit sau inculpat."

- Art. 278^1 alin. 4, 6 și 7: "Persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluționarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezența persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia. [...]

La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale și apoi procurorului. [...]

Judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, realizată prin dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluției sau al ordonanței procurorului atacate, sub aspectul legalității acesteia.

Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice pe baza lucrărilor și a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței sau a rezoluției de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale.

Pe cale de consecință, dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile constituționale și dispozițiile internaționale invocate în motivarea excepției, legiuitorul reglementând instituția plângerii în fața judecătorului împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată ca un răspuns la necesitatea garantării unei exercitări neîngrădite a dreptului de acces liber la justiție al oricărei persoane, pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

Totodată, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 4 și alin. 6 din Codul de procedură penală (care prevăd persoanele care se citează la soluționarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată) ori ale art. 16 din același Cod (privind introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente) nu încalcă prevederile constituționale invocate, ele reprezentând o garanție a realizării dreptului de acces liber la justiție.

Stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, precum și a unor reguli privitoare la persoanele care se citează în astfel de cauze, respectiv persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și persoana care a făcut plângerea, ori regula conform căreia singurele probe admise sunt înscrisurile noi, este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, ca modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, însă în formele și modalitățile instituite de lege.

Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 54 din 26 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 și art. 278^1 alin. 4, 6 și 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioana Butum, Rose Marie Mândru, Corina Ion Mădălina, Daniel Stanciu, Florin Mihăiță Tuțu, Mirela Avădanii, Constantin Tănase și Octavia Maria Căpâlneanu în Dosarul nr. 22.345/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2007.