Decizia nr. 54/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Liliana Poenaru în Dosarul nr. 4.983/2005 al Tribunalului București - Secția I penală.

La apelul nominal răspunde autoarea excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 770 D/2005, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Boris George Prodanof în Dosarul nr. 5.441/2005 al Tribunalului București - Secția I penală.

La apelul nominal răspunde avocat Liliana Poenaru pentru autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Partea prezentă, precum și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 770 D/2005 la Dosarul nr. 769 D/2005, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul părții prezente Liliana Poenaru, având atât calitatea de autoare a excepției, cât și de reprezentant al petentului Boris George Prodanof, de asemenea, autor al excepției, care reiterează argumentele expuse în fața instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, solicitând, în final, admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 5 octombrie 2005 și 20 septembrie 2005, pronunțate în dosarele nr. 4.983/2005 și nr. 5.441/2005, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Liliana Poenaru și, respectiv, Boris George Prodanof în dosarele menționate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile art. 11, 20 și 21 din Constituție, prin aceea că nu permit "administrarea tuturor probelor admise de lege, dosarul putând fi analizat numai pe baza actelor câștigate în faza de urmărire penală, contravenind principiului potrivit căruia probele nu au o valoare mai dinainte stabilită".

Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Instanța, judecând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate".

Autorii excepției consideră că acest text legal este contrar prevederilor constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, se constată că asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, prin raportare la aceleași texte constituționale, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 354 din 23 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 19 octombrie 2004, precum și prin

Decizia nr. 412 din 12 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, statuând că aceste dispoziții sunt constituționale.

Curtea a reținut că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, realizată prin dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluției sau al ordonanței procurorului atacate, sub aspectul legalității acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice pe baza lucrărilor și a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței sau a rezoluției de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. Așa fiind, nu poate fi primită critica potrivit căreia dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă dreptul de acces liber la justiție, plângerea reglementată de dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală fiind în sine o garanție a realizării acestui drept.

De asemenea, Curtea a reținut că dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfințit de prevederile constituționale și de reglementările internaționale, petentul având deplina libertate de a demonstra în fața instanței de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, precum și posibilitatea prezentării unor probe suplimentare față de cele deja administrate, respectiv "înscrisuri noi".

Atât considerentele, cât și soluția pronunțată în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Liliana Poenaru în Dosarul nr. 4.983/2005 al Tribunalului București - Secția I penală și de Boris George Prodanof în Dosarul nr. 5.441/2005 al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2006.