Decizia nr. 550/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Gabor Kozsokar - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, excepție ridicată de Gheorghe Ungureanu în Dosarul nr. 897/46/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 897/46/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, excepție ridicată de Gheorghe Ungureanu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece nu oferă posibilitatea unui dublu grad de jurisdicție, hotărârea prin care se soluționează cererea prin care se atacă decizia Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității fiind definitivă și irevocabilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că accesul la justiție nu presupune accesul la toate gradele de jurisdicție. Constituția prevede că procedura de judecată este stabilită de lege, iar căile de atac se exercită în condițiile legii, astfel că legiuitorul este singurul competent să stabilească, pentru motive de celeritate, securitate juridică ori pentru alte motive temeinice, căile de atac ce se exercită împotriva hotărârilor judecătorești. Astfel, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/1999

este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 793 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 14 decembrie 2006.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, cu următorul conținut: "Curtea de apel judecă în ședință secretă în complet de 3 judecători. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă și irevocabilă. Actele și lucrările dosarelor au regim secret."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. De asemenea, invocă și dispozițiile art. 6, art. 13 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a mai soluționat o excepție de neconstituționalitate identică, cu raportare la aceleași prevederi constituționale.

Astfel, prin

Decizia nr. 793 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial nr. 997 din 14 decembrie 2006, Curtea a constatat că prevederea criticată prin excepția de neconstituționalitate, potrivit căreia hotărârile pronunțate de curtea de apel în această materie sunt definitive și irevocabile, nu încalcă prevederile Constituției, invocate de către autorul excepției. Se constată că Legea fundamentală nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, stabilind în art. 129 că acestea se exercită "în condițiile legii".

De asemenea, Curtea a reținut că, astfel cum s-a stabilit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se referă la posibilitatea efectivă de a supune judecății unei instanțe naționale cazul violării unui drept consacrat de convenție (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) și, în consecință, nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, Curtea a statuat că accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

În consecință, s-a constatat că, în cazul procedurii reglementate de

art. 16 din Legea nr. 187/1999 , solicitantul sau persoana cu privire la care s-a cerut verificarea se poate adresa unei curți de apel pentru soluționarea cererii prin care se atacă decizia Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, fiind astfel îndeplinite fără echivoc cerințele impuse de dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, excepție ridicată de Gheorghe Ungureanu în Dosarul nr. 897/46/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2007.